Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 21 iunie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins cererea de recuzare formulată de petenta A., în cauza având ca obiect soluţionarea cererii de strămutare a pricinii care face obiectul Dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva acestei încheieri, petenţii A. şi B. au formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 20 august 2018.
Analizând cererea de revizuire sub aspectul admisibilităţii sale, Înalta Curte constată următoarele:
Dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Astfel, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict şi limitativ prevăzute de lege.
Conform dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire poate fi o hotărâre rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare ori o hotărâre dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul.
Evocarea fondului, ca expresie a uneia dintre condiţiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea care fusese reţinută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, decât cea care fusese aleasă până în acel moment.
Condiţia ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, fiind o cale de retractare, prin care se solicită instanţei care a soluţionat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunţării hotărârii.
Această regulă nu este îndeplinită în cauză câtă vreme hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu a evocat fondul cauzei, fiind o încheiere pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unei cereri de recuzare formulate în cadrul unui dosar de strămutare, hotărâre ce nu este supusă prin lege vreunei căi de atac.
Principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de dispoziţiile art. 129 din Constituţie, presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele expuse, întrucât nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a căii de atac, având în vedere dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva încheierii din data de 21 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2018.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2019.
Procesat de GGC - CT