Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 441/2019

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2019

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1258/Ap din 6 iulie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul reclamant Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, împotriva Sentinţei civile nr. 1229 din 29 decembrie 2016, pronunţată în cauză de Tribunalul Covasna; a admis apelurile declarate în cauză de către apelanţii-pârâţi A., B. şi C., atât împotriva încheierii de şedinţă din 21 aprilie 2016, cât şi împotriva Sentinţei civile nr. 1229 din 29 decembrie 2016, pronunţate în cauză de Tribunalul Covasna, pe care le-a modificat în tot şi respectiv în parte, în sensul că: a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru pretenţiile având ca obiect obligarea pârâţilor la plata valorii actuale a sumei de 531.722,31 RON, stabilită la nivelul anului 1925, actualizată la data plăţii precum şi cu dobânda legală; a respins cererea formulată de reclamantul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B. şi cu pârâta C., având ca obiect obligarea celor din urmă la plata sumelor reprezentând echivalentul îmbogăţirii lor fără justă cauză prin emiterea titlurilor de proprietate nr. x din 24 noiembrie 2008, nr. y din 24 noiembrie 2008, nr. z din 22 decembrie 2008 şi nr. w din 22 decembrie 2008, cu dobânda legală începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, sumă actualizată la data plăţii efective; a înlăturat din dispozitivul sentinţei apelate obligaţia pârâţilor A. şi B. să plătească Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice suma de 1.441.308,83 RON reprezentând echivalentul îmbogăţirii lor fără justă cauză prin emiterea titlurilor de proprietate nr. x din 24 noiembrie 2008, nr. y din 24 noiembrie 2008, nr. z din 22 decembrie 2008 şi nr. w din 22 decembrie 2008, cu dobânda legală începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, 26 mai 2014, sumă actualizată la data plăţii efective.

Prin aceeaşi decizie a înlăturat din dispozitivul sentinţei apelate obligaţia pârâtei C. să plătească Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice suma de 341.385,17 RON reprezentând echivalentul îmbogăţirii sale fără justă cauză prin emiterea titlului de proprietate nr. x din 22 decembrie 2008, cu dobânda legală începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, 26 mai 2014, sumă actualizată la data plăţii efective; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei; a obligat pe apelantul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice să plătească intimaţilor-pârâţi A. şi B. suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecata în apel şi intimatei-pârâte C. suma de 4.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Prin Decizia nr. 3779 din 6 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi de intervenienta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva Deciziei nr. 1258/Ap din 6 iulie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, şi a încheierii de şedinţă din data de 19 iunie 2017 a aceleiaşi instanţe; a dat în debit pe intimaţii-pârâţi C., A. şi B. cu suma de 9.994.842,49 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru în apel.

Împotriva Deciziei nr. 3779 din 6 noiembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, contestatorii B. şi A. au formulat contestaţie în anulare, în temeiul art. 503 C. proc. civ.

Contestaţia în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 26 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului C10NCPC.

La termenul de judecată din 27 februarie 2019, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia nulităţii contestaţiei în anulare, în raport de dispoziţiile art. 506 alin. (2) C. proc. civ.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa urmează a analiza cu prioritate excepţia nulităţii contestaţiei în anulare, reţinând următoarele:

Potrivit art. 506 C. proc. civ. "(1) Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

(2) Contestaţia se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancţiunea nulităţii acesteia".

Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost comunicată contestatorilor la data de 10 decembrie 2018, aşa cum rezultă din menţiunile dovezilor de îndeplinire a procedurii de comunicare, aflate la Dosarul x/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, iar motivarea contestaţiei în anulare nu a intervenit în termenul de 15 zile, prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ., calculat în conformitate cu dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2, care prevăd că "Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: (...) când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte (...)", şi art. 182 C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. (2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal (...)", ceea ce atrage sancţiunea expres prevăzută de lege în această materie, respectiv sancţiunea nulităţii actului de procedură neefectuat în termen.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 245, raportat la art. 506 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea contestaţiei în anulare formulată de contestatorii B. şi A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea contestaţiei în anulare formulată de contestatorii B. şi A. împotriva Deciziei nr. 3779 din 6 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2014.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT