Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 ianuarie 2018, pe rolul Judecătoriei Satu Mare, Administraţia Naţională "Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite pornită la cererea creditorului A., de către Biroul Executorului Judecătoresc B., în Dosarul de executare nr. x/2017, prin care a solicitat instanţei să dispună admiterea contestaţiei, anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare, precum şi obligarea intimatului creditor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că, prin somaţia emisă de Biroul Executorului Judecătoresc B., în baza titlului executoriu, constând în sentinţa civilă pronunţată de Tribunalul Satu Mare, anexată somaţiei, şi primită la data de 14 decembrie 2017, i-a pus în vedere să achite creditoarei suma de 5496,90 RON, reprezentând spor de fidelitate aferent perioadei 01.12.2015 - 31.12.2017, şi cheltuieli de executare silită.
Faţă de această împrejurare, a solicitat anularea executării silite şi a tuturor actelor subsecvente, întrucât sumele pretinse nu sunt datorate, sporul de fidelitate solicitat fiind inclus în salariul de bază, începând cu 1 decembrie 2015, fiind plătit intimatului creditor, conform Deciziei nr. 816 din 14 decembrie 2015, emisă de directorul general al Administraţiei Naţionale Apele Române şi a Notei x din 14 decembrie 2015, punctul 2, emisă de directorul general al Agenţiei Naţionale Apele Române, care au precedat la încheierea actului adiţional la contractul individual de muncă.
De asemenea, a mai arătat că, Nota x din 14 decembrie 2015, este întemeiată pe dispoziţiile art. 1 din Anexa XIII la Legea nr. 330/2009, conform căreia în coeficienţii de ierarhizare au fost cuprinse salariul de merit, sporul de confidenţialitate, Sporul de stabilitate şi sporul de vechime în muncă.
Începând cu data de 1 decembrie 2015, salariul de bază a fost stabilit în baza coeficienţilor de ierarhizare, iar sporul de fidelitate a fost inclus în salariul de bază, fiind plătit lunar.
În acest sens, a constatat şi Curtea de Apel Oradea, prin decizia de soluţionare a apelului declarat de contestatoare împotriva sentinţei civile, pe care intimatul îşi întemeiază pretenţiile, respectiv că drepturile salariale ale angajaţilor au fost recalculate cu începere din data de 1 decembrie 2015 şi au fost incluse în calculul salariului atât sporul de fidelitate, cât şi majorarea de 10%, impusă de art. 4 din Legea nr. 293/2015.
Prin urmare, în măsura în care s-a acordat efectiv sporul în litigiu cu începere de la data precizată, efectele sentinţei se vor întinde doar până la acea dată, intimatul creditor neputând beneficia de două ori de acelaşi spor, în acelaşi cuantum.
Conform documentelor anexate, odată cu recalcularea salariilor începând cu data de 1 decembrie 2015, sporul de fidelitate nu numai că era conţinut în coeficienţii de ierarhizare, dar a fost calculat şi introdus în salariul de bază.
Or, modalitatea prin care intimatul-creditor şi-a determinat întinderea pretenţiilor, nu poate fi acceptată drept temeinică, nici de către contestatoare şi nici de către instanţă, întrucât expertiza extrajudiciară întocmită în cauză este lacunară şi reflectă simpla adăugare la salariu, care conţine deja sporul de fidelitate, pretins a unei sume incorect calculate.
De asemenea, în suma totală pretinsă de către intimatul-creditor se regăseşte şi aşa-zisul spor de fidelitate, aferent lunii decembrie 2017, sumă introdusă prematur, întrucât scadenţa de plată a acesteia este în data de 10 ianuarie 2018, când se plăteşte salariul pentru luna decembrie 2017.
Contractul colectiv de muncă, în temeiul căruia s-a plătit sporul de fidelitate, a încetat la dala de 23 februarie 2016, şi, după această dată, se aplică dispoziţiile cuprinse în legea unica de salarizare, dispoziţii care au fost aplicate prin acordul părţilor, începând cu 1 decembrie 2015.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 2429 din 18 iunie 2018, Judecătoria Satu Mare a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Satu Mare a reţinut că, efectuarea executării silite, în Dosarul execuţional nr. x/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc B., a fost demarată în temeiul titlului executoriu, constând în Sentinţa civilă nr. 82/LMA/25.02.2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, prin care Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa - Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare a fost obligată să plătească reclamantului un spor de fidelitate în procent de 12% din salariul de bază începând cu data de 01.08.2015 până la zi, actualizată la data plăţii efective, precum şi cheltuieli de judecată, obligaţie născută ca efect al anulării măsurii de modificare unilaterală, din partea pârâtei (intimată în prezentul dosar), a contractului individual de muncă privind suspendarea acordării sporului de fidelitate.
A constatat că, în Dosarul nr. x/2015, calitatea procesuală pasivă aparţine Administraţiei Naţionale Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa - Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, care a fost citată de la sediul acestei din urmă structuri a instituţiei.
După cum rezultă din dispoziţiile art. 1 alin. (1) - (4) din O.U.G. nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române", Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa reprezintă o entitate cu personalitate juridică aflată în subordinea Administraţiei Naţionale "Apele Române" (Anexa 1, lit. A), pct. 1 din O.U.G. nr. 107/2002), organizată la nivelul districtului de bazin Someş - Tisa, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj, având în subordine Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, care este o unitate fără personalitate juridică (Anexa 1, lit. C), pct. 1 din O.U.G. nr. 107/2002).
Potrivit art. 5 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 107/2002, conducerea Administraţiei Naţionale "Apele Române" este asigurată de un consiliu de conducere al cărui preşedinte este directorul general al Administraţiei, care îndeplineşte şi funcţia de ordonator secundar de credite pentru fondurile de la bugetul de stat (în raport de conducătorul autorităţii publice centrale din domeniul apelor), în timp ce calitatea de ordonatori terţiari de credite este conferită prin lege "conducătorilor unităţilor cu personalitate juridică subordonate" Administraţiei Naţionale "Apele Române".
Instanţa a mai reţinut că, în raport de dispoziţiile legale privind organizarea şi funcţionarea Administraţiei Naţionale "Apele Române", calitatea procesuală pasivă în cadrul judecăţii desfăşurate în Dosarul nr. x/2015 aparţine Administraţiei Bazinale de Apă Someş - Tisa, ca structură cu personalitate juridică aflată în subordinea Administraţiei Naţionale "Apele Române". Împrejurarea că, în cauză, actele de procedură au fost efectuate la sediul Sistemului de Gospodărire a Apelor Satu Mare, reprezintă o chestiune care ţine de administrarea acelei cauzei şi care este permisă de dispoziţiile procedurale, câtă vreme debitorul a achiesat la aceasta.
A mai reţinut instanţa că, îndeplinirea procedurilor de judecată prin intermediul unei structuri locale a Administraţiei, fără personalitate juridică şi, implicit, fără patrimoniu propriu, ori atribuţii în materia gestionării banilor publici, nu determină dobândirea de către această entitate a calităţii de debitor al obligaţiei, câtă vreme aceasta nu deţine atribuţii proprii, care să îi permită executarea obligaţiilor născute din titlul executoriu ce face obiectul analizei, obligaţii care vizează, în calitate de debitoare, Administraţia Bazinală "Someş - Tisa", în structura căreia Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare reprezintă a unitate fără personalitate juridică.
Aşa fiind, calitatea de debitor o are entitatea, care deţine personalitate juridică şi care, în puterea atribuţiilor conferite de lege, are capacitatea de a proceda la executarea hotărârii care constituie titlu executoriu, de a lua decizii şi de a aloca fondurile bugetare care să asigure această executare.
În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 109 din C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta", instanţa a reţinut că textul legal nu este incident în cauză.
Pe de o parte, acesta se referă la pârâţi persoane juridice de drept privat, ceea ce nu este cazul, raportat la natura cererii care a făcut obiectul fondului în dosarul care a generat titlul executoriu, iar pe de altă parte, raportat la împrejurarea că, fiind în procedura specială a contestaţiei la executare, regula aplicabilă în materia competenţei este o regulă derogatorie de la dreptul comun şi este reglementată de dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., în conformitate cu care instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Or, astfel cum rezultă din dispoziţiile legale în materia organizării şi funcţionării Administraţiei Naţionale "Apele Române", dar şi din cuprinsul titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 82/LMA/25.02.2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, calitatea de debitor aparţine Administraţiei Bazinale "Someş - Tisa", ca entitate cu personalitate juridică direct obligată în raporturile de muncă cu creditorul.
În acest context, instanţa reţine că, însăşi actele de executare efectuate în Dosarul execuţional nr. x/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc B., au fost efectuate împotriva acestui debitor, căruia i-au fost comunicate actele de executare silită efectuate, fiind titularul cererii de chemare în judecată, având ca obiect contestaţie la executare.
S-a mai arătat că, Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, nu a acţionat niciodată în nume propriu, ci ca reprezentant, fără personalitate juridică - al Administraţiei Bazinale "Someş - Tisa", iar decizia care a făcut obiectul analizei instanţelor, care au pronunţat hotărârile ce constituie titluri executorii, a fost emisă de către Directorul General al Administraţiei Naţionale "Apele Române", Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, acţionând ca entitate reprezentantă în teritoriu a structurii superioare Administraţia Bazinală "Someş - Tisa", la rândul său reprezentantă a unităţii centrale.
De asemenea, încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată de către Judecătoria Satu Mare, astfel că nu poate constitui un argument pentru reţinerea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare de către această instanţă de judecată, câtă vreme potrivit art. 712 alin. (3) din C. proc. civ. "după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale".
2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Cluj-Napoca, prin Sentinţa civilă nr. 6627 din 16 octombrie 2018, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Satu Mare competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată şi modificată, având ca obiect "contestaţie la executare", dispunând înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut, în esenţă, că instanţa competentă să se pronunţe asupra contestaţiei la executare este instanţa de executare potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., iar potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În speţă, debitorul în sarcina căruia s-au stabilit obligaţii susceptibile a fi aduse la executare prin titlul executoriu este Administraţia Naţională "Apele Române", Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa - Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, care la data sesizării organului de executare avea sediul în Satu Mare, str. x, nr. 8/A, judeţul Satu Mare, aflat în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Satu Mare.
Chiar dacă este menţionată în titlul executoriu, şi contestatoarea Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa, ca organ ierarhic superior Sistemului de Gospodărire a Apelor Satu Mare, aceasta nu a fost parte în acel proces, din moment ce în dispozitivul titlului executoriu nu este menţionată adresa şi Codul fiscal al acesteia.
Nu prezintă relevanţă sub aspectul soluţionării excepţiei, dacă debitorul din titlul executoriu are sau nu personalitate juridică, câtă vreme în cadrul contestaţiei la executare nu se pot aduce modificări în ceea ce priveşte cadrul procesual din litigiul care a generat titlul executoriu. Totodată, instanţa a mai reţinut că existenţa personalităţii juridice nu este o condiţie pentru a fi parte, în contextul în care o entitate fără personalitate juridică şi constituită conform legii poate sta în judecată potrivit art. 56 din C. proc. civ.
De altfel, în conformitate cu prevederile art. 5.1.3 din Ordinul nr. 1235/2003 instituţiile fără personalitate juridică pot deschide conturi de disponibilităţi pentru încasarea de la instituţia ierarhic superioară a unor sume de bani din care pot fi efectuate plăti în numerar.
Contrar considerentelor reţinute în cuprinsul sentinţei civile de declinare a competenţei actele de executare silită au fost emise împotriva debitorului din titlul executoriu, Administraţia Naţională "Apele Române", Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa - Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, având CIF x, cu sediul în Satu Mare, str. x, nr. 8/A, judeţul Satu Mare, iar nu împotriva Administraţiei Naţionale "Apele Române", Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa, cu sediul în Cluj-Napoca, judeţul Cluj.
Împrejurarea că somaţia de executare a fost comunicată la sediul Administraţiei Naţionale "Apele Române", Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa din Cluj-Napoca, judeţul Cluj, nu influenţează soluţia, ce urmează a fi pronunţată asupra excepţiei invocată, fiind eventual un motiv al contestaţiei la executare care va fi analizat de instanţa de executare de la sediul debitorului care este în Satu Mare.
Chiar dacă s-a formulat contestaţie la executare de către Administraţia Naţională "Apele Române", Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa, căreia i s-a comunicat somaţia din data de 14.12.2017, aceasta trebuie introdusă la instanţa de executare determinată conform celor arătate mai sus şi care nu poate fi cea de la sediul său deoarece nu pot exista mai multe instanţe de executare.
Pe de altă parte, s-a mai reţinut, din analiza prevederilor art. 131 din C. proc. civ., că aspectele referitoare la necompetenţa instanţei nu pot fi invocate decât la primul termen de judecată şi, doar în mod excepţional, dacă pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri sau probe suplimentare, acest aspect va fi pus în discuţia părţilor, fiind acordat un singur termen în acest sens. În măsura, însă, în care la primul termen de judecată nici părţile, nici instanţa, din oficiu, nu au invocat excepţia de necompetenţă, competenţa instanţei iniţial sesizate se consolidează cu efecte retroactive.
Or, în speţă, la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa Judecătoriei Satu Mare, din 11 aprilie 2018, nu s-a pus în discuţie o eventuală necompetenţă a instanţei şi nici nu s-a acordat termen de judecată pentru lămuriri ori probe suplimentare în vederea stabilirii competenţei, ci s-a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei nulităţii pentru netimbrarea contestaţiei la executare, invocată din oficiu, după care cauza a fost repusă pe rol, fixându-se termen de judecată la data de 23 mai 2018.
În aceste condiţii, Judecătoria Satu Mare nu putea să invoce din oficiu şi să admită excepţia necompetenţei teritoriale, la termenul de judecată din data de 23 mai 2018, cu nerespectarea prevederilor imperative ale art. 130 din C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Contestatoarea a învestit Judecătoria Satu Mare cu o cerere, prin care a arătat că s-a pornit executarea silită împotriva sa, în temeiul unui titlu executoriu constând într-o sentinţă pronunţată de Tribunalul Satu Mare, că sumele pretinse şi calculate pe baza unei expertize extrajudiciare nu sunt datorate, întrucât sporul de fidelitate solicitat a fost inclus în salariul de bază, începând cu data de 1 decembrie 2015, şi plătit intimatului, iar prin executarea silită acesta încearcă să beneficieze de două ori de acelaşi spor.
Sub aspectul determinării competenţei teritoriale, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt incidente dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Astfel, contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare care, în conformitate cu art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, reglementându-se astfel o competenţă teritorială exclusivă în soluţionarea contestaţiei la executare, astfel că, în cazul încălcării acesteia, devin aplicabile dispoziţiile procedurale care reglementează necompetenţa de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.
Totodată, dispoziţiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. prevăd că "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţei"
Din interpretarea textului de lege precitat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată de instanţă, din oficiu, sau de parte la primul termen de judecată la care procedura de citare este legal îndeplinită, soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei, pe rolul căreia se află înregistrată, şi aceasta devine competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă obiectul cererii de chemare în judecată ar atrage competenţa teritorială a altei instanţe.
O astfel de interpretare se impune şi din perspectiva actualei reglementări, prin care legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă, în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.
În acelaşi timp, dispoziţiile art. 130 şi art. 131 din C. proc. civ. circumstanţiază termenul limită, până la care se poate invoca necompetenţa de ordine publică sau pentru verificarea, din oficiu, a competenţei de către instanţă, respectiv "primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", singura excepţie de la regulă, pentru depăşirea acestui termen, reglementată de legiuitor, este cea prevăzută la art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., "(...) în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop" .
Cum Judecătoria Satu Mare nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, soluţionarea contestaţiei la executare a rămas dobândită de către această instanţă.
În acest sens, Înalta Curte reţine că primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate la Judecătoria Satu Mare a fost cel din data de 11 aprilie 2018, termen la care instanţa, invocând din oficiu, excepţia nulităţii contestaţiei la executare pentru netimbrare, a pus-o în discuţia părţilor şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.
Repunând cauza pe rol, la termenul de judecată din data de 23 mai 2018, aceeaşi instanţă a invocat, din oficiu, excepţia necompenţei teritoriale exclusive, conform art. 131 alin. (1), raportat la art. 247 alin. (1) din C. proc. civ.
Faţă de succesiunea cronologică a actelor de procedură îndeplinite în cauză, Înalta Curte constată că excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată după primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, cu încălcarea exigenţelor dispoziţiilor imperative ale art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., astfel că Judecătoria Satu Mare nu se mai putea dezînvesti cu depăşirea acestui moment procesual.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa în contradictoriu cu intimatul A., având ca obiect "contestaţie la executare", în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2019.
Procesat de GGC - NN