Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 05.02.2019, petenta A. a solicitat strămutarea Dosarului nr. x/2014 de la Judecătoria Târgu Mureş la o altă instanţă, în afara circumscripţiei teritoriale a Curţii de Apel Târgu Mureş, justificat de împrejurarea că ar fi nedreptăţită în demersurile sale judiciare de către magistraţii instanţelor din zonă.
Petenta a mai arătat că cererea de strămutare este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât motivele de bănuială legitimă vizează toate instanţele de pe raza Curţii de Apel Târgu Mureş, astfel încât dacă competenţa de soluţionare ar fi declinată în favoarea acesteia, Curtea de Apel Târgu Mureş ar fi obligată să analizeze un motiv de bănuială legitimă ce se extinde şi asupra sa, situaţie de natură să încalce principiul imparţialităţii justiţiei şi dreptul la un proces echitabil.
Cererea a fost încadrată pe dispoziţiile art. 140 C. proc. civ.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Conform verificărilor efectuate în sistemul informatic Ecris, dosarul ce face obiectul cererii de strămutare a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş la data de 05.02.2014, deci, ulterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., aplicabil în cauză (15.02.2013).
Potrivit art. 142 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia (…)".
Or, în cauză, cererea de strămutare dedusă judecăţii este întemeiată, aşa cum s-a arătat anterior, pe motive de bănuială legitimă şi este formulată cu privire la un dosar înregistrat ulterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ. pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş, instanţă aflată în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Prin cererea formulată, petenta nu contestă faptul că o cerere de strămutare a unui dosar aflat pe rolul unei judecătorii nu este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pe acest aspect, se constată că finalitatea la care se tinde prin cererea de strămutare adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi anume aceea a trimiterii unui dosar înregistrat pe rolul unei judecătorii (în speţă Judecătoria Târgu Mureş) pentru soluţionare la o instanţă din afara razei teritoriale a Curţii de Apel Târgu Mureş, nu se poate realiza în modalitatea preconizată de petentă.
O asemenea modalitate ar însemna nu numai extinderea fără temei legal a competenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ci şi extinderea soluţiei pe care C. proc. civ. o prevede în cazul strămutării formulate în privinţa unui dosar aflat pe rolul unei judecătorii, respectiv de desemnare a unei judecătorii din raza aceleiaşi curţi de apel cu cea de la care se solicită strămutarea.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 131 raportat la art. 142 C. proc. civ., instanţa competentă material a soluţiona cauza este Curtea de Apel Târgu Mureş, instanţă în favoarea căreia va opera prezenta declinare de competenţă.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a cererii formulate de petenta A., în calitate de reprezentant legal al minorei B., privind strămutarea procesului civil ce formează obiectul Dosarului nr. x/2014 al Judecătoriei Târgu Mureş în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2019.
Procesat de GGC - NN