Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Stipulaţia pentru altul. Revocarea stipulaţiei. Condiţii şi efecte din perspectiva dispoziţiilor art. 1286 alin. (2) din Codul civil

Cuprins pe materii : Drept comercial. Contracte

Index alfabetic : contract de subantrepriză

• stipulaţia pentru altul
• acceptarea stipulaţiei

 

C. civ., art. 1284, art. 1286 alin. (2), art. 1287

C. proc. civ., art. 425 lit. b), art. 430, art. 488 pct. 6

A. Potrivit art. 1284 alin. 2 C. civ., prin efectul stipulaţiei beneficiarul dobândeşte dreptul de a cere direct promitentului executarea prestaţiei, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 1286 alin. 2 C. civ., stipulaţia poate fi revocată cât timp acceptarea beneficiarului nu a ajuns la stipulant sau la promitent.

Acceptarea stipulaţiei nu este prevăzută ca o condiţie de validitate, pentru că, în lipsa acceptării, se consideră, potrivit dispoziţiilor art. 1286 alin. 1 C. civ., că dreptul terţului beneficiar nu a existat niciodată, însă principala consecinţă a acceptării o constituie consolidarea dreptului său cu privire la prestaţia ce face obiectul stipulaţiei.

O dată solicitată executarea prestaţiei, este îndeplinită şi condiţia privind acceptarea acesteia, iar terţul beneficiar poate utiliza toate mijloacele pe care le are la dispoziţie orice creditor pentru realizarea dreptului său.

B. Revocarea stipulaţiei pentru altul în modalităţile prevăzute de art. 1287 C. civ. este posibilă cât timp acceptarea acesteia nu a ajuns la stipulant sau promitent, astfel cum rezultă din prevederile art. 1286 alin. 2 C. civ.

Astfel, momentul de la care se produc efectele acceptării de către terţul beneficiar este esenţial pentru a se stabili data de la care stipulaţia pentru altul este irevocabilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 1286 alin. 2 C. civ.

 

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 5146 din 4 decembrie 2018

 

1. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a civilă, sub dosarul nr. x/3/2014, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pârâtele SC Metrorex SA, Asocierea „B. SRL - C. GmbH & Co.Kg şi B. România SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va  pronunţa să se constate faptul că reclamanta a realizat livrări şi prestări servicii în cadrul proiectului „Magistrala 5 - Drumul Taberei - Pantelimon. Tronsonul 1. Drumul Taberei - Universitate, Secţiunea Râul Doamnei - Haşdeu (Opera) - Structura de rezistenţă. Lot L.1.2 - Romancierilor - Staţia Valea Ialomiţei inclusiv depou şi galeria de legătură - structura de rezistenţă” în beneficiul SC Metrorex SA, să fie obligată pârâta SC Metrorex SA la plata sumei de 2.552.204,05 lei către reclamantă, iar în subsidiar să fie obligate celelalte două pârâte la plata sumei respective de bani.

2. Prin încheierea de şedinţă din 30 ianuarie 2015, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC Metrorex SA, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a SC B. SRL, a admis excepția inadmisibilității capătului 1 de cerere și a respins ca neîntemeiată excepția lipsei interesului acțiunii.

3. Prin sentința civilă nr. 5342 din 2 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/3/2014, a fost admisă în parte acţiunea reclamantei, s-a dispus obligarea pârâtei Asocierea B. SRL – C. Gmbh & CO.KG - la plata către reclamantă a sumei de 2.552.204,05 lei şi 53.044,68 lei cheltuieli de judecată, a fost respins ca inadmisibil primul capăt de cerere şi ca neîntemeiate celelalte cereri formulate în cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanţă a reținut că sunt îndeplinite condiţiile stipulaţiei pentru altul prevăzute de art. 1284 C. civ., iar actul adiţional nr. 20/10.04.2014 la contractul de subantrepriză nu a fost depus la dosar.

Referitor la capătul 1 de cerere, prin încheierea de şedinţă din 30.01.2015 s-a admis excepţia inadmisibilităţii întrucât reclamanta avea la îndemână o acţiune în realizarea dreptului său, aceasta fiind formulată chiar prin capătul 2 de cerere. Faţă de acest aspect primul capăt de cerere a fost respins ca inadmisibil.

Prima instanţă a respins cererea formulată împotriva societăţii B. SRL ca neîntemeiată, întrucât actul adiţional nr. 3 la contractul de subantrepriză este încheiat de Asociere, şi nu de societatea din România, în mod individual.

4. Împotriva încheierii de şedinţă din 30 ianuarie 2015 și a sentinței civile nr. 5342 din 2 octombrie 2015 pronunțate de Tribunalul București, Secția a VI-a civilă a formulat apel pârâta SC B. SRL, prin care a solicitat schimbarea în parte a sentinţei apelate, în sensul admiterii, în principal, a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, respectiv a excepţiei lipsei de interes, iar în subsidiar, a respingerii acţiunii ca neîntemeiată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 18 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția nulității apelului, invocată de către intimata-reclamantă SC D. SRL, pentru motivele expuse în cuprinsul acestei încheieri.

Prin încheierea de şedinţă din 15 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale a intimatei Metrorex SA, invocată de această parte prin întâmpinare, pentru considerentele cuprinse în această încheiere.

Prin aceeași încheiere instanța a încuviințat apelantei-pârâte administrarea probei cu înscrisuri, respectiv: fișa postului directorului de proiect E., semnatarul adresei nr. 687/17.06.2014 și prezentarea unei situații a facturilor emise până la data de 10.04.20914 în legătură cu derularea contractului de vânzare-cumpărare și prestări servicii încheiat cu F. SRL.

5. Prin decizia civilă nr. 471/A din 7 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a civilă s-a respins apelul formulat în contradictoriu cu pârâta SC Metrorex SA, față de lipsa calității procesuale pasive a acesteia şi s-a respins apelul formulat împotriva încheierii din data de 30 ianuarie 2015, ca nefondat.

Prin aceeaşi decizie s-a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă SC B. SRL Bucureşti, în nume personal şi în calitate de lider al Asocierii B. SRL - C. & CO.KG, împotriva sentinţei civile nr. 5342 din 2 octombrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/3/2014, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC  D. SRL (fostă A. SRL), pe care a schimbat-o în parte în sensul că:

A fost obligată pârâta asocierea B. SRL - C. & CO.KG la plata către reclamantă a sumei de 1.410.677,48 lei, iar pârâta asocierea B. SRL - C. & CO.KG a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 41529,41 lei cheltuieli de judecată în fond.

Au fost menţinute celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că este neîntemeiat primul motiv de apel prin care s-a criticat soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive, deoarece obligația Asocierii de a achita reclamantei anumite sume de bani a încetat în data de 10.04.2014, ca urmare a încheierii actului adițional nr. 20 la contractul de subantrepriză.

Astfel, instanţa de apel a reţinut că apelanta-pârâtă și-a asumat, în baza actului adițional nr. 3, obligația de a achita prețul materialelor furnizate de către SC A. SRL, pentru subantreprenorul său SC F. SRL, împrejurare valorificată de către reclamantă din perspectiva prevederilor art. 1284 C. civ.

În cadrul raportului juridic, se justifică din punct de vedere procesual soluționarea litigiului în contradictoriu cu această entitate juridică, aşa încât dezlegarea dată de către prima instanță în legătură cu această excepție este temeinică și legală.

Referitor la cea de a doua critică, cu privire la excepția lipsei de interes, s-a constatat că argumentul adus privește lipsa de legitimitate, dar și a caracterului născut și actual al interesului, față de înscrierea intimatei D. la masa credală a Societăţii F. cu suma solicitată prin prezenta acțiune.

În legătură cu aceste aspecte, instanţa de apel a argumentat că reclamanta valorifică în susținerea cererii sale calitatea sa de furnizor de materiale în cadrul proiectului ce a făcut obiectul contractului de subantrepriză, actul adițional nr. 3, precum și instituția juridică a stipulației pentru altul, reglementată de prevederile art. 1284 C. civ. Împrejurarea potrivit căreia acest vânzător încearcă recuperarea prețului de la cumpărător în baza contractului de vânzare-cumpărare, în cadrul procedurii insolvenței, nu este de natură a lipsi de interes acțiunea pendinte, atât timp cât cererea intimatei-reclamante nu a fost satisfăcută până la acest moment prin plata creanței D.

Pe fondul cauzei, instanţa de apel a considerat că tribunalul nu a avut în vedere caracterul subsidiar al cererii formulate în contradictoriu cu B. SRL și Asocierea B. SRL - C. & CO.KG și a omis să analizeze cererea prin care reclamanta D. a solicitat, în principal, obligarea pârâtei Metrorex SA la plata prețului, în temeiul art. 1856 C. civ., dar și în temeiul instituției îmbogățirii fără justă cauză. Această critică a fost respinsă ca nefondată, întrucât, prin încheierea din data de 30 ianuarie 2015, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Metrorex SA. Drept urmare, în raport de natura excepției și în considerarea prevederilor art. 248 C. proc. civ., instanța nu mai putea cerceta fondul pricinii, în legătură nemijlocită cu cele două temeiuri de drept evocate de apelantă. În plus, astfel cum în mod corect s-a susținut de către intimata-pârâtă Metrorex SA, cererea de apel nu a criticat soluția pronunțată de către prima instanță în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Metrorex SA, astfel încât este exclusă analiza pe fond a cererii.

Instanţa de apel a constatat că sunt întrunite toate condițiile necesare pentru a se reține existența stipulației şi a statuat că între A. și Societatea F. exista raportul juridic obligațional în baza căruia F., în calitate de cumpărător, era ținută să achite A. prețul betonului furnizat de vânzătoare.

De asemenea, între Societatea F. și Asociere exista un raport de obligații, în baza contractului de subantrepriză, care impunea ca Asocierea să achite către F. prețul lucrărilor efectuate. În aceste condiții, la raportul obligațional născut între promitenta Asociere și stipulanta F., se adaugă, prin clauza în discuție, raportul dintre promitenta Asociere și terțul beneficiar A., convenția prevăzând în mod cert și neîndoielnic nașterea în patrimoniul intimatei-reclamante a dreptului de a încasa contravaloarea facturilor de la Asociere.

Cu toate acestea, prin actul adițional nr. 20/10.04.2014 la contractul de subantrepriză a fost revocată stipulația, cu acordul explicit al stipulantei F., părțile adiționalului prevăzând, în mod explicit, să rezilieze toate Actele adiționale la Contractul de subantrepriză 2149OT/19.05.2011 ce cuprind clauze privind plata directă de către B. SRL către diverși furnizori, prestatori sau subantreprenori ai SC F. SRL, precum și orice contract de cesiune, convenție de ordonanțare sau orice înțelegere verbală sau scrisă în vederea cesionării diverselor sume de bani pentru plata directă a diverse sume de bani direct de către B. SRL către diverși furnizori, prestatori sau subantreprenori ai SC F. SRL. Drept urmare, în cauză a operat o revocare a stipulației cu respectarea prevederilor art. 1287 alin. (1) și (2) C. civ.

Efectele acestei manifestări de voință nu afectează, însă, dreptul terțului beneficiar de a încasa de la promitent contravaloarea facturilor emise anterior revocării. Această concluzie se impune raportat la împrejurarea potrivit căreia clauza ce cuprinde stipulația face referire la facturi emise, încorporând astfel toate creanțele pe care reclamanta avea a le încasa de la F. la data revocării, cuprinse în facturile emise, independent de data scadenței acestora. O interpretare în sens contrar ar invalida, în mod nelegal, natura originară a dreptului născut în patrimoniul terțului beneficiar, dar și faptul că acest drept rezultat din contractul în folosul unei terțe persoane aparține terțului beneficiar, iar nu stipulantului. În acest context, nu are relevanță data scadenței acestor facturi întrucât existența creanței nu trebuie confundată cu exigibilitatea sa. În consecință, potrivit centralizatorului depus de către intimata-reclamantă la dosarul cauzei, Curtea a reținut că întinderea obligației promitentului privește suma de 1.410.677,48 lei, iar nu întreaga sumă pretinsă de către intimata-reclamantă D.

Instanţa de apel a înlăturat apărările intimatei-reclamante D. SRL, privind invalidarea efectelor revocării cuprinse în acest act adițional, şi a reţinut că tribunalul a dat o interpretare greșită adresei nr. 687/17.06.2014. Astfel, actul adițional nr. 20 din 10.04.2014 exprimă în mod neechivoc voința părților contractului de subantrepriză de a înceta obligația de plată a antreprenorului către furnizorii F.

Faptul că, ulterior revocării stipulației, F. a solicitat Asocierii să fie de acord cu ordonanțări de plată privind sume datorate reclamantei nu are semnificaţia revenirii asupra celor convenite prin actul adițional nr. 20, atât timp cât actele și lucrările dosarului nu au probat un acord de voință al ambelor părți în acest sens. De altfel, ordonanțarea de plată din data de 20.05.2017, depusă de către intimata-reclamantă D. la dosarul de apel, privește facturi anterioare actului adițional nr. 20 și specificau faptul că nu intră sub incidența actului adițional nr. 20.

În aceeași măsură, arată instanţa de apel, adresa nr. 687, emisă la data de 17.06.2014 de către directorul de proiect din partea Asocierii B. - C., E., nu poate fi interpretată în sensul că suplinește un acord de revenire la efectele contractului în folosul unei terțe persoane. Din cuprinsul fișei postului acestuia au fost identificate doar atribuții privind activitatea de administrare a bugetului proiectului, fără însă a se putea reține calitatea de reprezentant legal al Asocierii și nici existența unui mandat aparent în ceea ce privește încheierea unei convenții de natura celei cuprinse în actul adițional nr. 3. 

Pe de altă parte, astfel cum s-a probat de către apelanta-pârâtă, la data de 01.07.2014 a fost încheiat actul adițional nr. 21 la contractul de subantrepriză, prin care Asocierea și F. au convenit în sensul vădit contrar celor afirmate de către intimata-reclamantă, stipulând în art. 7 faptul că, ”începând cu data de 01.07.2014 rămân reziliate conform art. 3 din actul adițional nr. 20/10.04.2014 toate actele adiționale la contractul de subantrepriză ce cuprind clauze privind plata directă către furnizori, prestatori sau subantreprenori ai SC F. SRL, precum și orice contract de cesiune, convenție, ordonanțare sau orice înțelegere verbală sau scrisă în vederea cesionării diverselor sume de bani pentru plata directă a diverse sume de bani direct de către B. SRL către diverși furnizori, prestatori sau subantreprenori ai SC F. SRL”.

În același sens, instanţa de apel a constatat întemeiată apărarea apelantei-pârâte, potrivit căreia plata sumei specificate în adresă depindea de îndeplinirea mai multor condiții care priveau desfășurarea raporturilor dintre Metrorex și B. SA, dar și dintre F. și B., astfel încât nu se poate atribui acestei adrese valoarea unui acord exprimat de Asociere în sensul revenirii la efectele actului adițional nr. 3.

S-a apreciat că adresa nr. 18147/16.07.2014 prin care F. solicita apelantei-pârâte ordonanțarea sumei în litigiu nu reprezintă o revenire la raporturile juridice izvorâte din actul adițional nr. 3, întrucât nu există exprimat în legătură cu aceasta acordul de voință al promitentului.

S-a constatat întemeiată cererea reclamantei numai cu privire la o parte din suma pretinsă pe calea acțiunii, respectiv 1.410.677,48 lei, situaţie în raport cu care instanţa de apel a stabilit că valoarea cheltuielilor de judecată în fond datorate reclamantei este de 41.529,41 lei, din care 23.816,95 lei reprezintă onorariu avocat, iar 17.711,77 lei reprezintă taxă judiciară de timbru.

6. Împotriva deciziei civile nr. 471/A din 7 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI - a civilă a declarat recurs reclamanta SC D. SRL, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct.  5 , 6 şi 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ., s-a susţinut că hotărârea recurată nu este motivată în conformitate cu dispoziţiile art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ., deoarece nu cuprinde apărările părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute pe baza probelor administrate şi motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia.

Criticile recurentei au vizat, în concret, lipsa motivelor de fapt şi de drept, reiterându-se situaţia de fapt în raport de aprecierea probelor administrate în cauză, respectiv ignorarea rolului managerului de proiect desemnat de către Asociere în contextul emiterii adresei nr. 687/17.06.2014, interpretarea greşită a acestei adrese, astfel încât se impune sub aspectele prezentate raportate la probele administrate în cauză, casarea parţială a deciziei.

  De asemenea, recurenta a învederat că instanţa de apel nu a expus în mod clar probele care au întemeiat soluţia pronunţată.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susţinut că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea  regulilor de procedură, a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Astfel, instanţa de apel a pronunţat decizia, printre altele, întemeindu-se pe aspecte care nu au fost supuse dezbaterii părţilor, menţionând în acest sens dispoziţiile art. 174 alin. 1 şi alin. 2 şi art. 14 alin. 5 şi 6 C. proc. civ. În acest context, recurenta a invocat adresa nr. 687/17.06.2014 şi a criticat faptul că instanţa de apel nu a reţinut calitatea de reprezentant al Asocierii şi nici existenţa unui mandat aparent în ceea ce priveşte încheierea unei convenţii de natura celei cuprinse în actul adiţional nr. 3, în condiţiile în care problema mandatului aparent nu a fost adusă în discuţia părţilor.

Or, o concluzie asupra îndeplinirii condiţiilor legale privind existenţa mandatului aparent presupune administrarea şi analiza unui probatoriu complex, cerinţe neîntrunite în speţă, fiind încălcat, totodată, şi principiul contradictorialităţii.

Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. s-a invocat aplicarea greșită a prevederilor art. 1284 şi urm. C. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta a susţinut, în esenţă, că revocarea stipulaţiei pentru altul în termenii prevăzuţi art. 1287 C. civ. este permisă în condiţiile art. 1286 alin. 2 C. civ., respectiv numai până la momentul acceptării acestuia de către terţul beneficiar.

Recurenta a mai arătat că stipulaţia stabilită prin actul adiţional nr. 3/2012 este irevocabilă, instanţa de apel a statuat corect întrunirea condiţiilor prevăzute de stipulaţia pentru altul, dar a apreciat greşit că a operat revocarea acesteia prin actul adiţional nr. 20/10.04.2014 la contractul de subantrepriză, potrivit dispoziţiilor art. 1287 alin. 1 şi alin. 2 C. civ., deoarece actele adiţionale perfectate între stipulant şi promitent ulterior şi în legătură cu executarea contractului de subantrepriză nu pot genera efecte asupra dreptului dobândit de recurentă în calitate de terţ beneficiar.

În continuare, recurenta a susţinut caracterul irevocabil al stipulaţiei în considerarea documentelor existente la dosarul cauzei - părţile aplicând mecanismul prevăzut de actul adiţional nr. 3 şi ulterior semnării actului adiţional nr. 20/2014 dar şi ulterior actului adiţional nr. 21/01.07.2014 - F. instruind în mod expres pârâta să efectueze plata sumei de 2.552.204,05 către recurentă.

În opinia recurentei acelaşi raţionament şi, pe cale de consecinţă, un tratament juridic similar trebuie aplicat şi adreselor nr. 687/17.06.2017 şi nr. 18147/16.07.2014, precum şi oricăror altor documente similare care ar putea proveni de la stipulant sau de la promitent în condiţiile irevocabilităţii stipulaţiei.

Dat fiind mecanismul agreat de părţi, sumele datorate recurentei se impun a fi achitate în mod direct de către Asocierea B. SRL, cu consecinţa că recurenta este îndreptăţită să solicite plata sumei de 2.552.204,05 lei.

Prin urmare, a concluzionat recurenta că instanţa de apel a nesocotit principul irevocabilităţii  stipulaţiei în favoarea unei terţe persoane, potrivit căruia angajamentul dintre stipulant şi promitent rămâne valabil faţă de terţul beneficiar până la îndeplinirea integrală faţă de acesta din urmă a obligaţiilor asumate.

7. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă SC B. SRL a răspuns punctual motivelor de nelegalitate formulate de recurentă solicitând, în principal, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Societăţii Metrorex SA, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la excepţia lipsei calității procesuale pasive a Societăţii Metrorex SA, această intimată a susţinut că între recurentă şi Societatea Metrorex SA nu există nicio obligație legală, că între subantreprenor şi recurentă a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare căruia nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 1856 C. civ. şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, intimata a susţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1856 C. civ., iar în cauză singurul raport juridic în baza căruia sunt solicitate pretențiile reclamantei este contractul de vânzare-cumpărare nr. 28 din 07.02.2012.

În opinia acestei intimate, în temeiul art. 1856 C. civ., reclamanta trebuia să se îndrepte împotriva Societăţii F. SRL în vedere executării obligaţiilor contractuale izvorâte din contractul de vânzare-cumpărare nr. 28 din 07.02.2012.

Astfel, având în vedere că şi-a îndeplinit obligaţiile izvorâte din contractul nr. 20 din 14.04.2011, obligarea sa la plata sumei cerute de reclamantă reprezintă o plată nedatorată.

De asemenea, intimata a solicitat să se ia act că împotriva societăţii F. SRL s-a deschis procedura insolvenţei în dosarul nr. x/3/2014 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a VII-a civilă, aşa încât reclamanta îşi poate valorifica creanţa în regimul prevăzut de art. 161 şi urm. din Legea nr. 85/2014.

Pe de altă parte, intimata a precizat că reclamanta s-a înscris la masa credală a debitoarei Societăţii F. SRL cu suma de 3.127.462,88 lei la poziţia 37 din tabelul preliminar de creanţe publicat la pagina 14 din Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 21749/08.12.2014.

În acelaşi sens, intimata a susţinut că recurenta a uzat de drepturile legale de a se înscrie la masa credală şi în mod abuziv - ulterior admiterii cererii debitorului de deschidere a insolvenţei împotriva acestuia - recurenta a formulat prezenta cerere de chemare în judecată, eludând dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2014.

Faţă de argumentele expuse, intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.

8. Intimata-pârâtă SC Metrorex SRL Bucureşti, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ., deoarece instanţa de apel a motivat în fapt şi în drept hotărârea în rigorile prevăzute de art. 425 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. s-a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, întrucât instanţa de apel a respectat principiul contradictorialităţii punând în discuţia părţilor toate chestiunile de fapt şi de drept în limitele învestirii cu motivele de apel.

În ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., intimata a arătat că - conform susținerilor recurentei - stipulaţia pentru altul devine irevocabilă de la momentul ajungerii acceptării la stipulant sau la promitent.

Or, în cauză, recurenta nu a făcut dovada acceptării exprese a stipulaţiei pentru altul şi ajungerii acesteia la societatea Metrorex SRL.

Astfel, adresele şi email-urile menţionate de recurentă nu pot avea natura acceptării stipulaţiei pentru altul.

Sub acest aspect, intimata a învederat că recurenta a încercat să demonstreze natura juridică a actului adiţional nr. 3 ca fiind o stipulaţie pentru altul de abia la momentul formulării cererii de chemare în judecată.

Recurenta nu a întreprins niciun demers juridic împotriva actelor adiţionale nr. 20/10.04.2014 şi nr. 21/01.07.2014 prin care au fost revocate toate actele adiţionale la contractul de subantrepriză ce cuprind clauze privind plata directă de către Societatea B. SRL către diverşi furnizori, prestatori sau subantreprenori ai Societăţii F. SRL.

Intimata a mai arătat, în esenţă, că instanţa de apel în mod corect a reţinut că actul adiţional nr. 20/20.04.2014 exprima în mod neechivoc voinţa părţilor contractului de subantrepriză de a înceta obligaţia de plată a antreprenorului către furnizorii Societatea F. SRL.

9. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. 2 C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 6 martie 2018 a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. 4 C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 18 septembrie 2018 a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanta SC D. SRL (fostă A. SRL) împotriva deciziei civile nr. 471/A din 7 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a civilă şi a fost stabilit termen de judecată, în raport cu art. 493 alin. 7 C. proc. civ.

8. Analizând recursul formulat de reclamanta-recurentă SC D. SRL, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. 3 C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, motiv pentru care, cu titlu prealabil, s-a constatat că prin sentinţa civilă nr. 5344 din 2 octombrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a civilă s-a stabilit că pârâta Asocierea B. SRL - C. Gmbh & Co.Kg şi-a asumat obligaţia fermă către reclamantă de a achita suma de 2.552.204,05 lei, fiind îndeplinite condiţiile stipulaţiei pentru altul prevăzute de art. 1284 C. civ.

Ca urmare a admiterii apelului declarat de pârâta B. SRL, în nume personal şi în calitate de lider al Asocierii B. SRL - C. & Co.Kg, hotărârea primei instanţe a fost schimbată în parte, în sensul reducerii cuantumului sumei la plata căreia aceasta a fost obligată către reclamantă.

Prin decizia pronunţată, instanţa de apel a arătat că sunt întemeiate doar criticile privind modul în care tribunalul a stabilit întinderea obligaţiei de plată a pârâtei ca urmare a aplicării prevederilor art. 1284 C. civ.

Au fost confirmate dezlegările în drept ale primei instanţe potrivit căreia prin actul adiţional nr. 3/13.03.2012 la contractul de subantrepriză, Antreprenorul Asocierea B. SRL - C. Gmbh & Co.Kg şi F. SRL au convenit ca, începând cu data de 13 martie 2012, facturile emise de reclamanta A. SRL (în prezent D.) să fie achitate de către antreprenorul general, direct reclamantei, mecanismul de plată fiind calificat ca reprezentând stipulaţie pentru altul.

Instanţa de apel a reţinut că, prin actul adiţional nr. 20 din 10 aprilie 2014 la contractul de subantrepriză, stipulaţia pentru altul a fost revocată în conformitate cu dispoziţiile art. 1287 alin. 1 şi 2 C. civ., cu acordul explicit al stipulantei F., fără a fi însă afectat dreptul terţului beneficiar de a încasa de la promitent contravaloarea facturilor emise anterior revocării, ci doar întinderea obligaţiei de plată a pârâtei.

Totodată, excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei Metrorex şi a lipsei de interes a reclamantei în promovarea prezentei acţiuni au fost soluţionate prin considerente intrate în puterea lucrului judecat în condiţiile în care pârâtele nu au înţeles să declare recurs împotriva hotărârii instanţei de apel cu privire la considerentele prin care s-au tranşat aceste aspecte.

În consecinţă, modul de soluţionare a acestor excepţii este exclus analizei în recurs, în considerarea dispoziţiilor art. 430 alin. 2 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte observă că, în condiţiile în care prin apelul pârâtelor nu s-a contestat existenţa stipulaţiei pentru altul, ci doar cuantumul sumei datorate reclamantei în calitate de terţ beneficiar şi considerentele instanţei de apel potrivit căreia clauza contractuală cuprinsă în actul adiţional nr. 3 la contractul de subantrepriză a fost corect calificată de prima instanţă ca fiind stipulaţie pentru altul, în înţelesul art. 1284 C. civ., au dobândit putere de lucru judecat în conformitate cu dispoziţiile art. 430 C. proc. civ.

Cu aceste precizări, Înalta Curte a reţinut că prima critică vizează nelegalitatea deciziei recurate pentru motivul prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., respectiv absenţa argumentelor de fapt şi de drept prin prisma cărora instanţa de apel a concluzionat că managerul de proiect nu avea dreptul de a reprezenta Asocierea sau că nu s-a legitimat ca mandatar aparent al acesteia.

Din verificarea considerentelor deciziei recurate rezultă că aceste motive de nelegalitate sunt fondate în condiţiile în care instanţa de apel arată, în termeni generali, că din cuprinsul fişei postului managerului de proiect reiese că acesta are doar atribuţii administrative, fără a se putea reţine calitatea de reprezentant al Asocierii sau existenţa unui mandat aparent pentru încheierea unei convenţii. De asemenea, susţinerea instanţei de apel că din probele administrate în acea etapă procesuală a rezultat că nu au fost aprobate situaţiile de lucrări transmise de subantreprenor, în absenţa unui temei de drept care să justifice înlăturarea apărărilor formulate de reclamantă în această privinţă, evidenţiază faptul că decizia recurată nu respectă exigenţele dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ., fiind fondat, prin urmare, motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Critica întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ. este, de asemenea, fondată, deoarece problema mandatului aparent nu a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. 5 şi 6 C. proc. civ., fiind menţionată doar în analiza unor probe administrate în cauză, a căror examinare în recurs este exclusă în considerarea specificului acestei căi de atac şi a motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de recurs invocat de recurenta-reclamantă în temeiul dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., constând în aplicarea greşită a prevederilor art. 1286 alin. 2 C. civ., Înalta Curte a reţinut că şi această critică este fondată.

Potrivit art. 1284 alin. 2 C. civ., prin efectul stipulaţiei beneficiarul dobândeşte dreptul de a cere direct promitentului executarea prestaţiei, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 1286 alin. 2 C. civ., stipulaţia poate fi revocată cât timp acceptarea beneficiarului nu a ajuns la stipulant sau la promitent.

Rezultă din analiza acestor dispoziţii legale că prin stipulaţia pentru altul terţul beneficiar dobândeşte dreptul de a cere executarea prestaţiei direct promitentului, dar acceptarea stipulaţiei nu este prevăzută ca o condiţie de validitate, pentru că, în lipsa acceptării, se consideră, potrivit dispoziţiilor art. 1286 alin. 1 C. civ., că dreptul terţului beneficiar nu a existat niciodată, însă principala consecinţă a acceptării o constituie consolidarea dreptului său cu privire la prestaţia ce face obiectul stipulaţiei.

Odată solicitată executarea prestaţiei este îndeplinită şi condiţia privind acceptarea acesteia, iar terţul beneficiar poate utiliza toate mijloacele pe care le are la dispoziţie orice creditor pentru realizarea dreptului său.

Revocarea stipulaţiei pentru altul în modalităţile prevăzute de art. 1287 C. civ. este posibilă cât timp acceptarea acesteia nu a ajuns la stipulant sau promitent, astfel cum rezultă din prevederile art. 1286 alin. 2 C. civ.

În alţi termeni, momentul de la care se produc efectele acceptării de către terţul beneficiar este esenţial pentru a se stabili data de la care stipulaţia pentru altul este irevocabilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 1286 alin. 2 C. civ.

O atare analiză nu a fost, însă, efectuată prin decizia recurată, care, examinând conţinutul actului adiţional nr. 20 din 10 aprilie 2014 la contractul de subantrepriză, a arătat că a operat o revocare a stipulaţiei cu respectarea prevederilor art. 1287 alin. 1 şi 2 C. civ.

Prin urmare, apărarea intimatei-pârâte potrivit căreia aceste motive nu au format obiectul judecăţii în apel a fost înlăturată având în vedere că, prin decizia recurată, instanţa de apel a stabilit că a intervenit revocarea stipulaţiei pentru altul, potrivit art. 1287 alin. 1 şi 2 C. civ., iar critica recurentei vizează tocmai modul de interpretare şi aplicare a acestor dispoziţii legale şi omisiunea instanţei de apel de a examina dispoziţiile art. 1286 alin. 2 C. civ.

În consecinţă, Înalta Curte a constatat că sunt fondate şi criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., astfel încât recursul declarat de reclamanta SC D. SRL a fost admis în conformitate cu prevederile art. 497 C. proc. civ., cu consecinţa casării deciziei şi trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel pentru a verifica, raportat la dispoziţiile art. 1286 alin. 2 C. proc. civ. şi la caracterul irevocabil al stipulaţiei pentru altul ulterior acceptării de către terţul beneficiar, posibilitatea revocării acesteia potrivit art. 1287 C. civ.