Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
La data de 26.06.2017, pe rolul Judecătoriei Bacău s-a înregistrat sub nr. x/2017 la 26.06.2017 cerere formulată de petentul A. prin care s-a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 975/2010 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2009, definitivă prin decizia penală nr. 999/30.09.2011 a Curţii de Apel Bacău. În motivarea cererii s-au invocat dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., arătându-se că se impune revizuirea sentinţei menţionate, întrucât, la 10 iunie 2015, ar fi găsit în cutia poştală un înscris care, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă, ar fi condus la o altă soluţie, ataşând o xerocopie după un înscris conţinând o scriere olografă, respectiv înscrisul nou, precum şi rezoluţia nr. x a Inspecţiei Judiciare.
S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 975/2010 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2009, în calitate de inculpat, petentul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei pentru comiterea a două infracţiuni de denunţare calomnioasă, prin decizia penală nr. 68/A/08.02.2011 a Tribunalului Bacău a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) din C. proc. pen. (1968), iar prin decizia penală nr. 999/30.09.2011 a Curţii de Apel Bacău, definitivă au fost respinse ca nefondate recursurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, ale părţilor civile B. şi C. cât şi recursul inculpatului A.
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, Judecătoria Bacău a apreciat că înscrisul olograf depus de petent, a cărui provenienţă şi calitate ori valoare juridică nu este probată de nici un alt element pentru obiectivizare, precum şi rezoluţia inspecţiei judiciare ataşate de acesta, în baza cărora este formulată cererea, nu constituie faptele şi mijloacele de probă care să conducă, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea, conform art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., astfel încât prin sentinţa penală nr. 349/19.02.2018 a Judecătoriei Bacău, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, în principiu cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 975/2010 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2009, definitivă prin decizia penală nr. 999/30.09.2011 a Curţii de Apel Bacău, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe, la data de 07.09.2017, a declarat apel revizuentul A., iar, prin decizia penală nr. 1087 din 02 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca tardiv, apelul formulat de apelantul revizuent A.
Pentru a decide astfel, Curtea a constatat că pronunţarea hotărârii s-a făcut la 19.02.2018 când apelantul a lipsit la judecata în fond, că sentinţa s-a comunicat la 22.02.2018 la domiciliu apelantului revizuent A. care a semnat dovada de primire a minutei nr. x/2018 din dosarul nr. x/2017, iar cererea de apel (intitulată "apel peste termen") a fost înregistrată la Judecătoria Bacău la 26.04.2018, prin serviciul registratură, primind dată certă.
S-a arătat că, în cauză, comunicarea copiei de pe dispozitivul sentinţei instanţei de fond a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor art. 257 - art. 264 C. proc. pen., apelantul revizuent luând cunoştinţă de hotărârea instanţei de fond, prin înmânarea revizuentului personal, acesta semnând de primire conform art. 264 C. proc. pen.. raportat la art. 260 C. proc. pen., astfel încât termenul de apel curge de la realizării acestei comunicări şi se consideră împlinit la 05.03.2018, context în care s-a constatat că declararea apelului s-a făcut cu depăşirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 410 C. proc. pen.
S-a mai arătat că, în cauză nu s-a făcut dovada că apelantul ar fi formulat o altă cerere de apel depusă la registratura primei instanţe la data de 28.02.2018 aşa cum a susţinut, din răspunsul comunicat de Judecătoria Bacău rezultând că nu s-au evidenţiat înregistrări pentru dosarul nr. x/2017 în caietul de primire a corespondenţei din data de 28.02.2018.
Cum cererea depusă de apelant în faţa instanţei de control judiciar nu poartă o dată certă, coroborat cu răspunsul comunicat de Judecătoria Bacău anterior menţionat, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite exigenţele art. 413 alin. (1) C. proc. pen.. cu referire la art. 412 C. proc. pen., astfel încât neexistând dovada depunerii la instanţa a cărei hotărâre s-a atacat, respectiv Judecătoria Bacău, nu poate produce consecinţe juridice.
La data de 16 octombrie 2018, revizuentul A. a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 1087 din 02 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2017, fiind repartizată aleatoriu Completului C4 cu termen de judecată la 06 decembrie 2018, când dosarul s-a amânat la solicitarea recurentului la data de 21 februarie 2019, atunci când reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulată.
Examinând recursul declarat de revizuentul A. prin prisma excepţiei invocate, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru motivele arătate în continuare.
Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
Din economia textelor menţionate rezultă că hotărârile judecătoreşti, sunt supuse căilor de atac determinate de lege, legea procesual penală, prin norme imperative, stabilind un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiţiei, pronunţarea de hotărâri judecătoreşti care să corespundă legii şi adevărului şi care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părţilor din proces.
Potrivit dispoziţiilor art. 551 pct. 4 C. proc. pen., hotărârea primei instanţe rămâne definitivă la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins apelul.
Aşadar, sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii acestei căi de atac, dreptul la o nouă cale de atac stingându-se prin exercitare, aşa încât posibilitatea legală a declarării mai multor căi de atac este exclusă.
În prezenta cauză, secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu recursul declarat de revizuentul A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia penală nr. 1087 din 02 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deşi revizuentul şi-a intitulat calea de atac ca fiind "recurs", având în vedere că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul C. proc. pen. care nu mai prevede această cale de atac, Înalta Curte constată că s-a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, care nu întruneşte cerinţele textelor menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac şi împotriva hotărârilor definitive, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile… pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 1087 din 02 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., faţă de culpa sa procesuală, recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 1087 din 02 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul revizuent, în sumă de 627 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2019.