Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 261/F din data de 14 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în baza art. 599 C. proc. pen.. a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 76 din 02.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucuresti în dosarul nr. x/2018.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin sentinţa penală nr. 76/F din 02.05.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare ale Federaţiei Ruse. A dispus extrădarea către Federaţia Rusă a persoanei solicitate A. şi predarea persoanei solicitate către autorităţile ruse, cu respectarea regulii specialităţii.
În baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată), a amânat predarea către autorităţile ruse a persoanei solicitate A. până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Sector 1 Bucuresti, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
A revocat măsura arestării provizorii în vederea extrădării dispusă în cauză.
A dispus punerea în libertate a persoanei extrădabile A. de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 1/ex din 04.04.2018, emis de Curtea de Apel Bucuresti, secţia a II-a penală, dacă nu se află sub puterea măsurii reţinerii ori arestării preventive în altă cauză, la momentul rămânerii definitive a soluţiei vizând revocarea măsurii arestării provizorii, dar nu mai târziu de data de 04.05.2018.
A dispus arestarea provizorie în vederea extrădării persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 zile, de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.
În baza art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată), a dispus emiterea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării, ce intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.
A constatat că persoana solicitată a fost arestată preventiv în prezenta cauză în perioada 04.04.2018-03.05.2018, inclusiv.
Prin decizia penală nr. 450 din 11.05.2018, pronunţată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2018 a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 76/F din 2 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Potrivit art. 598 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare.
Curtea a constatat că hotărârea de extrădare, respectiv sentinţa penală nr. 76/F din 02.05.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2018, vizează persoana care a participat la procedura extrădării, astfel cum rezultă şi din cuprinsul deciziei penale nr. 450 din 11.05.2018, pronunţată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2018.
Astfel, în cuprinsul deciziei penale nr. 450 din 11.05.2018, pronunţată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2018, au fost analizate susţinerile apărării referitoare la dubiul privind identitatea persoanei solicitate, apreciindu-se că există suficiente date din care să rezulte că persoana prezentată în sala de judecată este A., persoana vizată de cererea de extrădare.
În acest sens, Înalta Curte a constatat că persoana extrădabilă, prezentată în sala de judecată, nu a putut vorbi deloc limba română, deşi, conform art. 8 lit. f) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, cetăţenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetăţenie sau cetăţeanului străin, dacă cunoaşte limba română şi posedă noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viaţa socială.
Deşi persoana solicitată s-a prezentat drept B., arătând că are cetăţenie română şi moldoveană şi nu este persoana extrădabilă A., Înalta Curte a constatat că aspectele invocate fac obiectul unui proces penal în curs, persoana solicitată fiind trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 327 alin. (1), (2) C. pen., art. 52 alin. (2) raportat la art. 321 C. pen., precum şi art. 262 alin. (1) C. pen., dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2017, respectiv Judecătoria Sector 1 Bucureşti.
În rechizitoriul prin care a fost sesizată Judecătoria Sector 1 Bucureşti, se menţionează că au fost transmise mai multe înscrisuri de către autorităţile judiciare din Republica Moldova, unul dintre acestea fiind o copie a scrisorii Ministrului Justiţiei din Ucraina privind înregistrarea decesului lui B. (act de deces nr. 24 din 21.04.1997, eliberat de către Consiliul sătesc Nestoitschii, raionul Cotovska, regiunea Odessa).
Tot în rechizitoriu, sunt prezentate şi toate înscrisurile care au fost făcute în vedere stabilirii adevăratei identităţi, printre care şi un raport de constatare criminalistică întocmit de Poliţia Sector 1 Bucuresti în care au fost comparate imaginile furnizate de către Interpol Moscova cu fotografia persoanei solicitate, rezultând clar că este una şi aceeaşi persoană.
Prin urmare, Curtea a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. pentru admiterea contestaţiei la executare, întrucât nu există indicii că, contestatorul din prezenta cauză, nu ar fi A., persoana solicitată de autorităţile ruse în vederea punerii în executare a unei condamnări de 5 ani închisoare şi a cărei extrădare a fost dispusă prin sentinţa penală nr. 76 din 02.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucuresti în dosarul nr. x/2018.
În plus, a arătat că prin sentinţa penală nr. 76 din 02.05.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucuresti în dosarul nr. x/2018, a fost amânată, în baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată), predarea către autorităţile ruse a persoanei solicitate A., până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Sector 1 Bucuresti, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
Or, în opinia instanţei de fond, în situaţia în care Judecătoria Sector 1 Bucureşti ar pronunţa o hotărâre de achitare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 327 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., bazată pe recunoaşterea unui alt statut al persoanei solicitate, s-ar putea pune în discuţie identitatea dintre persoana solicitată şi cea din hotărârea de extrădare, chestiunea ce se va putea rezolva la momentul predării printr-o contestaţie la executare cu privire la identitatea persoanei ce urmează a fi predată.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie, contestatorul inculpat A.
În esenţă, a susţinut că persoana a cărei extrădare se solicită, respectiv A. nu este aceeaşi cu persoana identificată de autorităţile române, aceasta din urmă fiind B., cetăţean ucrainean până în anul 2011, iar din anul 2013 cetăţean român.
A mai arătat că, actele depuse în susţinerea prezentei contestaţii reprezintă un element de noutate, apt a conduce la admiterea contestaţiei la executare şi la desfiinţarea sentinţei penale atacate.
Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prealabil, analizării motivelor invocate de către contestatorul inculpat, Înalta Curte apreciază că se impune stabilirea limitelor şi specificul contestaţiei la executare, astfel cum este reglementată de art. 598 C. proc. pen., norme care statuează că aceasta reprezintă un mijloc jurisdicţional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării unei hotărâri definitive şi nu o cale extraordinară de atac, care să permită repunerea în discuţie a situaţiei de fapt, administrarea unor probe noi sau reaprecierea probelor deja administrate:
"contestaţia împotriva executării hotărârii penale, se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei."
În speţă, Înalta Curte constată că în susţinerea contestaţiei la executare formulate, contestatorul a depus o serie de înscrisuri emise de autorităţile ucrainene referitoare la înregistrarea actelor de stare civilă a numitului B., potrivit cărora, în urma verificărilor efectuate pentru perioada 2010-prezent, nu există un act de deces emis pentru această din urmă persoană.
În acest context, instanţa de control judiciar apreciază că actele depuse anterior menţionate nu aduc un element de noutate în economia dosarului de natură a atrage netemeinicia sentinţei penale nr. 76/F din 02.05.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 prin care s-a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare ale Federaţiei Ruse, actele depuse atestă doar că nu a fost emis în perioada 2010-prezent un act de deces pe numele B., fără a avea relevanţă cu privire la stabilirea identităţii reale a persoanei supusă extrădării.
Mai mult, Înalta Curte constată că, pe rolul Judecătoriei Sectorului I Bucureşti există dosarul nr. x/2017 ce are ca obiect săvârşirea de către inculpatul A. a infracţiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 327 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., bazată pe recunoaşterea unui alt statut al persoanei solicitate şi, în acord cu opinia instanţei de fond, doar în situaţia în care Judecătoria Sector 1 Bucureşti ar pronunţa o hotărâre de achitare, s-ar putea pune în discuţie stabilirea identităţii dintre persoana solicitată şi cea din hotărârea de extrădare, chestiune ce se va putea rezolva la momentul predării printr-o contestaţie la executare cu privire la identitatea persoanei ce urmează a fi predată.
În raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, precum şi faţă de argumentele expuse, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.. pentru admiterea contestaţiei la executare, nu există indicii că, contestatorul din prezenta cauză, nu ar fi A., persoana solicitată de autorităţile ruse în vederea punerii în executare a unei condamnări de 5 ani închisoare şi a cărei extrădare a fost dispusă prin sentinţa penală nr. 76 din 02.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucuresti în dosarul nr. x/2018.
Pentru aceste considerente, va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei nr. 261/F din data de 14 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei nr. 261/F din data de 14 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 80 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă rusă se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 martie 2019.