Ședințe de judecată: Mai | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 69/2019

Şedinţa publică din data de 05 februarie 2019

Asupra contestaţiei la executare formulată de condamnatul A.,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 8 ianuarie 2019 sub nr. x/2019, condamnatul A. a formulat contestaţie la executare împotriva deciziei penale nr. 3733 din data de 18 noiembrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2007, invocând cazul prevăzut de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ. pen.. - "când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare".

În cuprinsul cererii nu au fost indicate nelămuririle cu privire la hotărârea care se execută sau motivul împiedicării la executare.

Cauza a primit termen de judecată la data de 5.02.2019, iar la dosarul cauzei a fost ataşat dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti.

Ulterior, în şedinţa publică din data de 5 februarie 2019 şi prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, contestatorul-condamnat a precizat că nelămurirea din hotărârea contestată la care face referire priveşte menţiunea de la fila 7 a deciziei penale nr. 3733 din data de 18 noiembrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2007 - "fiind stabilit fără dubiu că inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor şi nu o altă persoană, hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice" - şi că înţelege să conteste această menţiune.

Referitor la această precizare, reprezentantul Ministerului Public a apreciat, pe de o parte, că se impune recalificarea căii de atac, iar pe de altă parte, că instanţa competentă să judece prezenta contestaţie la executare este Tribunalul Bucureşti.

Pe fondul cauzei, a susţinut netemeinicia contestaţiei la executare.

Preliminar, Înalta Curte constată că nu se impune recalificarea cererii formulate de către condamnatul A. ca fiind revizuire, raportat la precizarea contestatorului-condamnat, în sensul că aspectele invocate în prezenta cauză au format anterior obiectul unei cereri de revizuire a hotărârii de condamnare, ce a fost respinsă.

Referitor la instanţa competentă să soluţioneze prezenta contestaţie la executare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că contestatorul A. a fost condamnat de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 803 din 1 iulie 2008, la 20 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174-175 lit. i) din C. pen. anterior, 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) din C. pen. anterior, 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. anterior şi 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 861 din O.U.G. nr. 195/2002. În urma contopirii, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare.

Prin decizia nr. 210/A din 1 septembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, a fost admis apelul parchetului, a fost desfiinţată în parte sentinţa şi, rejudecând, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) din C. pen. anterior. A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) din C. pen. anterior şi, recontopind pedepsele, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute 22 ani închisoare. Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de contestatorul din prezenta cauză, prin decizia penală nr. 3733 din data de 18 noiembrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Astfel, se constată, prin raportare la dispoziţiile art. 598 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ. pen.., că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este competentă a soluţiona prezenta contestaţie la executare, nelămurirea contestatorului privind o menţiune din decizia penală nr. 3733 din data de 18 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2007, chiar dacă instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută este Curtea de Apel Bucureşti.

Examinând contestaţia la executare formulată de condamnatul A., în raport de motivele invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

În reglementarea C. proc. civ. pen.. contestaţia la executare se înfăţişează ca un procedeu jurisdicţional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale definitive.

Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea pedepselor, legiuitorul a prevăzut expres şi limitativ cazurile în care poate fi folosită contestaţia la executare. Prin limitarea acestor cazuri, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual de rezolvare a unor incidente la executare într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor penale definitive.

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. civ. pen.., contestaţia la executare se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei. Prin urmare, pe calea contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei, prin pronunţarea altei soluţii, întrucât s-a aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.

În prezenta cauză, contestatorul condamnat A. a solicitat, în esenţă, lămurirea concluziei la care a ajuns instanţa de recurs, în sensul că acesta a săvârşit infracţiunea de omor, prin raportare la probe care atestă că fapta a fost săvârşită de alte persoane, respectiv de către membrii echipei medicale care nu ar fi acordat victimei îngrijirile ce se impuneau, raportat la starea acesteia de sănătate. Or, aspectele ce se solicită a fi lămurite nu vizează elemente ce ţin de executarea deciziei contestate, ci reprezintă critici privind temeinicia soluţiei pronunţate de către instanţa de recurs, care tind la achitarea contestatorului A. pentru infracţiunea de omor. Mai mult, aceste apărări au fost examinate, cu autoritate de lucru judecat, prin sentinţa penală nr. 1435 din 29 iunie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 1325/A din 11 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală (Dosar nr. x/2017), prin care a fost respinsă cererea de revizuire a formulată în cauză de către condamnatul A..

Prin urmare, constatând că aspectele invocate de contestatorul-condamnat A., pe calea contestaţiei la executare dedusă judecăţii în cauza de faţă, nu se circumscriu cazului prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A..

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (6) din C. proc. civ. pen..,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 3733 din data de 18 noiembrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2007.

Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 05 februarie 2019.