Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2018
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 12 octombrie 2015 sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., obligarea pârâtei la plata sumei de 14.269,99 RON, reprezentând cheltuieli materiale globale provizorii; obligarea pârâtei la plata sumei de 739.200 euro, cu titlu de daune morale; obligarea pârâtei la plata sumei de 700 euro, cu titlu de indemnizaţie lunară, având în vedere că a rămas cu infirmitate fizică permanentă şi că i-a fost afectată capacitatea de a munci şi de a se întreţine - sumă calculată de la data producerii accidentului; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentinţa nr. 2461 din 20 iunie 2017 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis în parte acţiunea; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 200.000 euro daune morale şi suma de 700 euro indemnizaţie lunară de la data producerii accidentului; a obligat pârâta la plata, către reclamantă, a sumei de 2.567 reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 2406/A din 21 decembrie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelurile declarate de ambele părţi împotriva sentinţei; a schimbat în parte, sentinţa atacată în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 275.000 euro, în echivalent RON, la data plăţii, reprezentând daune morale şi suma de 1793 RON - indemnizaţie lunară, începând cu luna noiembrie 2014 şi până la încetarea stării de nevoie; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. reclamanta A., formulând următoarele critici:
- Instanţa de apel nu a procedat la o analiză judicioasă şi coroborată a întregului material probator administrat în cauză, încălcând grav normele de procedură şi afectând calitatea actului de justiţie, implicit aflarea adevărului, situaţie cu impact negativ major în valorificarea dreptului lezat.
Sub acest aspect, recurenta-reclamantă arată că instanţa de apel nu a luat în considerare raportul nou de expertiză medico-legală, ce atestă o situaţie medicală mult mai complexă decât cea constatată iniţial (dacă în primul raport numărul de zile de îngrijire medicală sunt de 150, în al doilea sunt de 350), nu a acordat relevanţa cuvenită expertizei psihotraumatice, iar din cele 18 puncte conţinute în apelul reclamantei instanţa a reţinut numai 10, înlăturând, în mod nejustificat ceea ce echivalează cu o necercetare a pricinii, aspecte privind reducerea posibilităţii de a mai avea un copil, pierderea şansei de a mai conduce un autovehicul, existenţa unor leziuni ce au necesitat pentru vindecare 300 - 350 zile de îngrijiri medicale, obligativitatea realizării la domiciliu a unui program de kinetoterapie învăţat la clinică, existenţa incontinenţei de urmă şi materii fecale.
Astfel, instanţa de apel nu doar că nu a analizat unele probe, dar le-a înlăturat cu bună ştiinţă pe altele. Astfel, nu a luat în considerare prejudiciul juvenil, prejudiciul de agrement, prejudiciul sexual, pierderea parţială a vederii, anularea oricăror şanse de câştig prin muncă încă de la vârsta de 21 de ani, incapacitatea de îngrijire proprie.
Totodată decizia trebuia motivată în raport cu principiile regăsite în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv principiul integralităţii despăgubirii, rezonabilităţii şi echităţii.
- Invocă contradictorialitatea raţionamentului juridic al instanţei care face o confuzie gravă între trauma fizică/biologică şi trauma psihologică, evaluând trauma fizică cu documente psihologice.
- Susţine că diminuarea cuantumului indemnizaţiei lunare de la suma de 700 euro, la cea de 1793 RON este, de asemenea, o consecinţă a neluării în considerare a tuturor probelor existente la dosarul cauzei, dar reprezintă şi o aplicare greşită a normelor de drept material. Deşi reţine ca argument în diminuarea rentei lunare dispoziţiile art. 10,11, 23, 24 şi 31 din Legea nr. 448/2006, instanţa nu ţine cont de faptul că nevoile sale sunt mai mari decât cele oferite fără costuri prin Casa de asigurări de sănătate (reclamanta necesită un regim alimentar special, ce impune costuri ridicate, cure repetate de recuperare, tratament medicamentos special lunar, îngrijiri medicale specifice pentru pacienţii cu leziuni medulare, consiliere psihologică permanentă).
- Hotărârea instanţei de apel este dată cu încălcarea şi greşita aplicare a normelor de drept material, a jurisprudenţei naţionale şi internaţionale, respectiv art. 1385, art. 1387, art. 1388, art. 1391 alin. (1), art. 1393 C. civ., art. 10, 11, 23, 31 din Legea nr. 448/2006 cu privire la protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 21 din Constituţia României.
În acest sens, recurenta-reclamantă arată că instanţa de apel, pentru a reţine respectarea principiului privind despăgubirea integrală a prejudiciului, trebuie să aibă în vedere principiul proporţionalităţii şi al statuării în echitate asupra despăgubirilor, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce priveşte stabilirea unui raport corect între suma acordată şi vătămare (privită sub aspectul intensităţii şi duratei). În acest sens, nu a prezentat argumentele pentru care a respins pretenţiile formulate, limitându-se la o motivare simplistă şi insuficientă, sumară şi generală, în sensul că prejudiciul moral este mai grav decât cel stabilit de prima instanţă, fără o evaluare a situaţiei particulare a reclamantei, neglijând în totalitate atât numărul vătămărilor suferite, cât şi gravitatea acestora, întinderea lor în timp, caracterul ireversibil al unor dintre ele.
Modalitatea în care instanţa de apel, prin încălcarea normelor de procedură şi de drept material, a cuantificat daunele morale cuvenite reclamantei, a condus la stabilirea unor valori nerezonabile, care nu asigură o justă compensaţie pentru suferinţele produse şi nu sunt în acord cu practica judiciară în materie.
Intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de nulitate a recursului, pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum au fost invocate de către recurenta-reclamantă.
Pe fond, intimata-pârâtă arată că instanţa de apel a procedat la o analiză judicioasă a situaţiei deduse judecăţii şi a prezentat pe larg argumentele în baza cărora a pronunţat soluţia adoptată.
Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care solicită respingerea excepţiei nulităţii căii de atac.
Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 4 iunie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului prin care s-a constatat că Decizia nr. 2406/A/21.12.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, este supusă căii extraordinare de atac a recursului, care, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., este de competenţa acestei instanţe. S-a constatat că doar o parte din aspectele deduse judecăţii referitoare la motivarea soluţiei şi condiţiile angajării răspunderii delictuale se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., criticile privind modalitatea de interpretare a probatoriilor neputând fi analizate de către instanţa de control judiciar, învestită, prin efectul legii, doar cu aspectele de nelegalitate ale pricinii, iar nu cu cele de netemeinicie.
În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
În esenţă, litigiul poartă asupra unei cereri în despăgubiri întemeiată pe principiul răspunderii civile delictuale îndreptată împotriva asigurătorului persoanei vinovate de producerea unui accident de circulaţie la data de 09.03.2014 şi soldat cu decesul şoferului în culpă şi cu vătămarea corporală gravă a reclamantei, pasager în maşina acestuia.
Instanţa de fond a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 200.000 euro daune morale şi suma de 700 euro indemnizaţie lunară reţinând că reclamanta a suferit leziuni traumatice importante pentru a căror vindecare a necesitat 150 de zile de îngrijiri medicale.
La stabilirea despăgubirilor morale, instanţa a ţinut cont de suferinţele fizice şi psihice ale victimei, de consecinţele produse în viaţa acesteia, respectiv că reclamanta a suferit un număr de 7 fracturi, din care 4 fixate cu elemente externe (tije, plăci); 2 leziuni nervoase majore prin secţionare (măduva spinării şi nervul ulnar - nervul principal al mâinii); peste 150 zile de spitalizare; paraplegie spastică, invaliditate permanentă, pierderea capacităţii de muncă, deteriorarea aspectului fizic, probleme oftalmologice grave, stres posttraumatic cronic, retardul în carieră, pierderea locului de muncă şi pierderea şansei de a mai avea o carieră.
În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei, de acordare a unei sume lunare pentru acoperirea nevoilor de viaţă sporite, tribunalul a considerat că renta lunară în cuantum de 700 de euro solicitată de către reclamantă vizează acoperirea în parte, a cheltuielilor lunare pe care este absolut obligată să le realizeze, mult mai mari decât suma de 603 RON reprezentând indemnizaţie lunară pentru pierderea în totalitate a capacităţii de muncă şi suma de 340 RON reprezentând indemnizaţie pentru persoanele cu handicap, încasate de reclamantă.
Instanţa de apel a admis apelurile declarate de ambele părţi împotriva sentinţei, a majorat daunele morale la 275.000 euro, în echivalent RON, la data plăţii şi a modificat indemnizaţia lunară la 1793 RON.
A considerat că instanţa de fond nu a acordat relevanţa cuvenită constatărilor şi concluziilor emise în cadrul expertizei psiho traumatologice şi nici celor reţinute în fişa de evaluare psihologică întocmită de dr. C. În plus, a avut în vedere leziunile traumatice care au necesitat pentru vindecare peste 150 de zile de îngrijiri medicale potrivit Raportului de expertiză medico-legală nr. 2385/2014, că reclamanta se află în incapacitate totală de muncă şi de autoîngrijire, este încadrată în grad de handicap grav, cu asistent personal, că leziunile suferite i-au pus în primejdie viaţa şi se constituie în infirmitate posttraumatică, prezintă probleme stomatologice grave, necesită cure de recuperare repetate, necesită consiliere psihologică permanentă, nu mai poate folosi braţul stâng, trebuie să evite ortostatismul şi mersul prelungit, nu mai are voie să facă sport, prezintă cicatrice în urma intervenţiilor chirurgicale pentru cele 12 fracturi. Consideră că prejudiciul moral suferit este mai grav decât a fost evaluat de prima instanţă, având în vedere şi pierderea şansei de a avea o carieră profesională, diminuarea posibilităţilor de a avea o viaţă de familie şi socială, motiv pentru care a apreciat că se impune majorarea cuantumului daunelor morale la suma de 275.000 euro.
Referitor la acordarea sumei de 700 euro lunar, cu titlu de indemnizaţie periodică, instanţa de apel a reţinut că prestaţia periodică face parte din categoria daunelor materiale aflate sub reglementarea dispoziţiilor art. 49 pct. 1 lit. d) din Normele anexă la Ordinul nr. 14/2011 CSA în conformitate cu care, în caz de vătămare corporală, asigurătorul RCA preia la plată eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuielile cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare.
Reclamanta este îndreptăţită să beneficieze în conformitate cu prevederile Legii nr. 448/2006 de următoarele drepturi: art. 10 - dreptul la asistenţă medicală gratuită, inclusiv medicamente gratuite, atât pentru tratamentul ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizării, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate; art. 11 - dreptul la dispozitive medicale gratuite în ambulatoriu, servicii gratuite de cazare şi masă în unităţi sanitare, sanatorii şi staţiuni balneare, un bilet gratuit de tratament balnear, în cursul unui an; art. 23 - gratuitate pe toate liniile la transportul urban cu mijloace de transport în comun de suprafaţă şi metroul; art. 24 - gratuitatea transportului interurban, la alegere; art. 31- dreptul la asistenţă socială sub formă de servicii sociale, la cerere sau din oficiu (asistenţi sociali, psihologi, instructor de ergoterapie, kinetoterapeuţi, pedagogi de recuperare, logopezi, medici psihiatri, infirmieri).
Pentru acoperirea prejudiciului rezultat din nerealizarea câştigului în muncă, instanţa de apel a avut în vedere venitul mediu lunar în anul 2017, din care a scăzut suma de 603 RON, reprezentând pensie de asigurări sociale pe care reclamanta deja o primeşte, reţinând că reclamanta era îndreptăţită, potrivit calificării profesionale pe care ar fi avut-o la terminarea studiilor (facultate de drept şi ştiinţe sociale - sociologie, Craiova), la obţinerea acestui venit.
Referitor la despăgubirea reprezentând creşterea nevoilor de viaţă ca urmare a accidentului suferit, instanţa de apel a reţinut că, pentru o parte din servicii şi bunuri pentru care se solicită costuri lunare suplimentare (psiholog, recuperare, transport, tratament medicamentos), acestea sunt acordate de stat cu titlu gratuit în conformitate cu prevederile evocate mai sus.
Referitor la suma de 1300 RON reprezentând costuri lunare cu alimentaţia, instanţa de apel a constatat că nu au fost aduse probe (acte medicale, prescripţii şi rapoarte de expertiză) din care să rezulte necesitatea unui regim alimentar special care ar impune astfel de costuri suplimentare.
Sumele de bani cerute pentru acoperirea costurilor lunare cu abonamente telefonic, internet, gaze, energie, întreţinere imobil nu sunt în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită invocată în cauză şi nu se poate aprecia că stau la baza sporirii nevoilor de viaţă ale reclamantei, întrucât reprezintă cheltuieli normale, obişnuite şi inevitabile ale oricărei persoane astfel că nu pot fi puse în sarcina intimatei pârâte în calitate de asigurător RCA.
Reclamanta a criticat soluţia instanţei de apel în privinţa ambelor capete de cerere.
Referitor la daunele morale, a susţinut, într-o primă critică, faptul că instanţa de apel nu a procedat la o analiză judicioasă şi coroborată a întregului material probator administrat în cauză, încălcând grav normele de procedură şi afectând aflarea adevărului, întrucât nu a luat în considerare raportul nou de expertiză medico-legală, ce atestă o situaţie medicală mult mai complexă decât cea constatată iniţial, nu a acordat relevanţa cuvenită expertizei psihotraumatice, a reţinut în parte aspectele prejudiciabile, necercetându-le pe cele referitoare la reducerea posibilităţii de a mai avea un copil, pierderea şansei de a mai conduce un autovehicul, existenţa unor leziuni ce au necesitat pentru vindecare 300 - 350 zile îngrijiri medicale, obligativitatea realizării la domiciliu a unui program de kinetoterapie învăţat la clinică, existenţa incontinenţei de urmă şi materii fecale, precum şi prejudiciul juvenil, prejudiciul de agrement, prejudiciul sexual, pierderea parţială a vederii, anularea oricăror şanse de câştig prin muncă încă de la vârsta de 21 de ani, incapacitatea de îngrijire proprie.
Invocă contradictorialitatea raţionamentului juridic al instanţei care face o confuzie gravă între trauma fizică/biologică şi trauma psihologică, evaluând trauma fizică cu documente psihologice.
Înalta Curte apreciază că este întemeiată critica privind nemotivarea corespunzătoare a hotărârii instanţei de apel, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., şi nu ale art. 488 pct. 5 C. proc. civ., astfel cum a invocat recurenta.
Pentru a majora cuantumul daunelor morale, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă nu a acordat relevanţa cuvenită constatărilor cuprinse în cele două înscrisuri ce dovedesc trauma psihică a reclamantei, respectiv raportul de evaluare psihotraumatologică şi fişa de evaluare psihologică.
Însă, ulterior acestei constatări, enumerând celelalte criterii de individualizare a prejudiciului, instanţa de apel a făcut referire la o altă situaţie de fapt decât cea actualizată de la dosarul cauzei, raportându-se în evaluarea prejudiciului suferit de reclamantă la situaţia medicală rezultată din raportul de expertiză întocmit în anul 2014, prin care se stabileau 150 zile de îngrijiri medicale.
Deşi a apreciat că prejudiciul moral este mai grav decât a fost cuantificat la judecata în fond a cauzei, instanţa de apel nu a avut în vedere raportul de expertiză medicală întocmit la 8.03.2017 de către Institutul Naţional de Medicină Legală din care rezultă agravarea situaţiei medicale a recurentei cu majorarea numărului de zile de îngrijiri medicale de la 150 la 350.
Ignorând noul raport de expertiză, instanţa a pornit de la o incorectă stabilire a situaţiei de fapt, deşi identificarea urmărilor accidentului reprezintă un element reprezentativ în procesul de constatare a gradului de afectare a integrităţii fizice şi psihice a victimei accidentului de circulaţie, esenţial în cuantificarea despăgubirilor menite a acoperi acest prejudiciu.
În plus, nu rezultă din considerentele hotărârii că instanţa de apel ar fi analizat, în stabilirea criteriilor de acordare a despăgubirilor, ca elemente de evaluare, toate tipurile de prejudiciu invocate în apel, reţinându-le sau înlăturându-le motivat, pentru a se putea verifica dacă aceste elemente au fost luate în considerare la stabilirea prejudiciului.
Prin urmare, din această perspectivă, constatându-se o incompletă cercetare a fondului, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, se impune casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel pentru o reevaluarea situaţiei de fapt, luând în considerare toate aceste aspecte care stau la baza unei corecte determinări a prejudiciului suportat de reclamantă.
Recurenta a mai susţinut, în motivarea acestui caz de recurs, contradictorialitatea raţionamentului juridic al instanţei care face o confuzie gravă între trauma fizică/biologică şi trauma psihologică, evaluând trauma fizică cu documente psihologice.
Nu rezultă, însă, în considerentele deciziei atacate o astfel de confuzie între elementele ce ţin de afecţiunile psihologice şi sechelele fizice enumerate de instanţa de apel, deopotrivă, pe care însă, astfel cum s-a menţionat anterior, nu rezultă în ce modalitate le-a valorizat, atunci când a cuantificat prejudiciul moral.
În ceea ce priveşte criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., cu referire la modificarea cuantumului prestaţiei periodice, reclamanta susţine că instanţa nu a ţinut cont de faptul că nevoile sale sunt mai mari decât cele oferite fără costuri prin Casa de asigurări de sănătate, mai ales în ceea ce priveşte regimul alimentar special, sesiunile de recuperare, tratamentul medicamentos special lunar, îngrijirile medicale specifice pentru pacienţii cu leziuni medulare, consilierea psihologică permanentă.
Deşi existenţa acestor nevoi speciale nu a fost contestată în cauză, instanţa de apel a prezentat elementele care au stat la baza calculului indemnizaţiei, reţinând că o parte din servicii şi bunuri (psiholog, recuperare, transport, tratament medicamentos) sunt acordate de stat cu titlu gratuit iar pentru costurile lunare cu alimentaţia, nu au fost aduse probe (acte medicale, prescripţii şi rapoarte de expertiză) din care să rezulte necesitatea unui regim alimentar special care ar impune astfel de costuri suplimentare.
Recurenta nu a combătut raţionamentul instanţei de apel referitor la argumentele pentru care aceasta a considerat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 10,11, 23, 24 şi 31 din Legea nr. 448/2006 ce reglementează protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, astfel că simpla reluare a solicitării în recurs nu este suficientă pentru a constata o greşită aplicare a legii speciale.
Recurenta a mai invocat încălcarea unor dispoziţii legale, constituţionale şi convenţionale, pentru a reproşa instanţei de apel că nu a avut în vedere principiul proporţionalităţii şi al statuării în echitate asupra despăgubirilor, în ceea ce priveşte stabilirea unui raport corect între suma acordată şi vătămare (privită sub aspectul intensităţii şi duratei). O astfel de critică, în măsura în care are în vedere cererea privind daunele morale, nu poate fi analizată întrucât vizează fondul raportului juridic dedus judecăţii iar, în cauză, astfel cum s-a arătat, verificându-se cu prioritate aspectul motivării soluţiei, s-a reţinut că instanţa de apel nu s-a întemeiat pe elementele actualizate ale situaţiei de fapt. Ca atare, principiile răspunderii civile delictuale urmează a fi aplicate la rejudecarea cauzei, în vederea asigurării funcţiei compensatorii a daunelor morale pretinse.
În consecinţă, faţă de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul în baza art. 488 pct. 6 şi art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va casa în parte decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, sub aspectul cererii privind daunele morale, menţinând celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta A., domiciliată în Craiova, judeţul Dolj şi cu domiciliu ales la SCA D., cu sediul în Bucureşti, Str. x, cam. 4 - 10, 28, 29, persoane însărcinate cu primirea corespondenţei fiind E. şi F. împotriva Deciziei nr. 2406/A din 21 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a civilă, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., cu sediul în Bucureşti.
Casează în parte decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, sub aspectul cererii privind daunele morale.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 noiembrie 2018.
Procesat de GGC - NN