Asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 152 din 10 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018, a fost admisă sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Craiova.
În baza art. 583 C. proc. pen., art. 97 C. pen., a fost anulat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată intimatului A., prin Sentinţa penală nr. 88/P din 1 iulie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 475/A din 5 decembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 582 alin. (1), (3) C. proc. pen., art. 89 C. pen., a fost anulat beneficiul amânării aplicării pedepsei rezultante de 1 an şi 8 luni închisoare, aplicată intimatului A. prin Sentinţa penală nr. 38 din 13 februarie 2017 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 22/A din 30 ianuarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare, stabilită prin Sentinţa penală nr. 38 din 13 februarie 2017 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 22/A din 30 ianuarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în pedepsele componente:
- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 C. pen.
- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) C. pen.
- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 C. pen.
A fost înlăturat sporul de pedeapsă de 8 luni închisoare.
În baza art. 582 alin. (3) C. proc. pen., a fost condamnat intimatul A. la:
- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 C. pen.
- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) C. pen.
- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 C. pen.
În baza art. 585 C. proc. pen., art. 40, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 88/P din 1 iulie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 475/A din 5 decembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi prin Sentinţa penală nr. 38 din 13 februarie 2017 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 22/A din 30 ianuarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel cum au fost repuse în individualitate, în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an închisoare, urmând ca intimatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţelor penale sus menţionate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat următoarele:
La data de 28 februarie 2018 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, sub nr. x/2018, sesizarea formulată de judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Craiova privind contopirea pedepselor aplicate intimatului A..
Au fost ataşate la dosar Sentinţa penală nr. 88/P din 1 iulie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 475/A din 5 decembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Sentinţa penală nr. 38 din 13 februarie 2017 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 22/A din 30 ianuarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La cererea intimatului, a fost ataşată la dosar Decizia penală nr. 22/A/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 88/P din 1 iulie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 475/A din 5 decembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 24 august 2014).
În baza art. 91 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei.
Prin Sentinţa penală nr. 38 din 13 februarie 2017 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 22/A din 30 ianuarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au fost stabilite în sarcina inculpatului A. următoarele pedepse: 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 C. pen. 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) C. pen. 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 C. pen.
Au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, fiind stabilită în sarcina inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei rezultante de 1 an şi 8 luni închisoare.
S-a reţinut că, potrivit art. 585 C. proc. pen., pedeapsa aplicată poate fi modificată dacă, la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei, se constată pe baza unei alte hotărâri definitive existenţa concursului de infracţiuni.
Potrivit art. 585 alin. (2) C. proc. pen., competenţa aparţine instanţei de executare a ultimei hotărâri, în speţă, Curţii de Apel Craiova.
Instanţa a constatat că infracţiunile pentru care a fost condamnat intimatul A. prin Sentinţa penală nr. 88/P din 1 iulie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 475/A din 5 decembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi infracţiunile pentru care s-a stabilit, prin Sentinţa penală nr. 38 din 13 februarie 2017 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 22/A din 30 ianuarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pedeapsa rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare, se află în concurs real de infracţiuni.
A fost avut în vedere că, potrivit art. 583 C. proc. pen., asupra revocării sau anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute la art. 96 sau 97 din C. pen. se pronunţă, din oficiu, la sesizarea procurorului sau a consilierului de probaţiune, instanţa care judecă ori a judecat în primă instanţă infracţiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea.
Potrivit art. 582 C. proc. pen., asupra revocării sau anulării amânării aplicării pedepsei se pronunţă, din oficiu sau la sesizarea procurorului sau a consilierului de probaţiune, instanţa care judecă ori a judecat în primă instanţă infracţiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea.
Faţă de dispoziţiile legale mai sus redate, sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Craiova a fost admisă.
Instanţa de fond a apreciat necesară executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie având în vedere că infracţiunea prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. a fost săvârşită la data de 24 august 2014, în timp ce intimatul A. era urmărit penal în dosarul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, dosar ce a avut ca obiect trei infracţiuni săvârşite de acesta în timpul exercitării funcţiei de notar public. Or, săvârşirea a patru infracţiuni concurente, toate intenţionate, de către o persoană ce deţine o funcţie care presupune prestigiu şi respect faţă de normele juridice, persoană ce a depus jurământul prevăzut de art. 39 din Legea nr. 36/1995, impune măsuri drastice care să asigure opinia publică că astfel de comportament este sancţionat corespunzător.
Instanţa nu a putut reţine apărările formulate de intimat, prin apărător ales, în sensul că nu se poate dispune anularea amânării aplicării pedepsei întrucât nu este întrunită condiţia legală prevăzută de art. 89 alin. (1) C. pen., respectiv aceea ca "descoperirea că persoana supravegheată mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii să aibă loc pe parcursul termenului de supraveghere", în speţă descoperirea fiind făcută de procuror după momentul pronunţării Sentinţei penale nr. 38/2017 a Curţii de Apel Craiova.
Cât priveşte condiţia impusă de art. 89 alin. (1) C. pen., s-a reţinut că aceasta trebuie interpretată coroborat cu art. 90 alin. (1) C. pen., respectiv în sensul ca infracţiunea care atrage anularea beneficiului amânării aplicării pedepsei să fie descoperită cel mai târziu pe parcursul termenului de supraveghere, iar nu după expirarea acestui termen, când, într-adevăr, efectele amânării aplicării pedepsei deja s-au produs, astfel că nu se mai poate dispune anularea.
În speţa de faţă, s-a constatat că ne aflăm în ipoteza unor infracţiuni concurente judecate succesiv şi separat, fiind pronunţate două hotărâri definitive cu privire la acestea. În procedura de contopire a pedepselor prev. de art. 585 C. proc. pen., instanţa de executare a ultimei hotărâri analizează, pe cale incidentală, instituţiile anulării amânării aplicării pedepsei şi anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi dispune în consecinţă.
De asemenea, nu a putut fi primită nici susţinerea petentului în sensul că, ulterior contopirii, pedeapsa rezultantă beneficiază în continuare de amânarea aplicării pedepsei.
În primul rând, s-a reţinut că nu are susţinere juridică această solicitare, din moment ce Curtea de Apel Constanţa a condamnat pe intimat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, astfel că instanţa de executare nu poate înlătura soluţia de condamnare, transformând-o într-o soluţie de aplicare a pedepsei pe care ulterior să o poată amâna.
În al doilea rând, a fost avut în vedere că, potrivit art. 582 alin. (3) C. proc. pen., dacă se constată că sunt îndeplinite condiţiile art. 89 C. pen., instanţa anulând amânarea aplicării pedepsei, dispune condamnarea inculpatului şi executarea pedepsei. S-a constatat astfel că legea impune în această situaţie condamnarea intimatului şi pentru infracţiunile pentru care anterior s-au stabilit pedepse ce au beneficiat de amânarea aplicării acestora.
Împotriva Sentinţei penale nr. 152 din 10 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018, a formulat contestaţie condamnatul A., solicitând desfiinţarea acesteia şi, în rejudecare, modificarea în parte a hotărârii, în sensul reindividualizării modalităţii de executare a pedepsei rezultante stabilite în sarcina sa.
Înalta Curte, examinând contestaţia formulată în cauză, apreciază că aceasta se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că, faţă de contestatorul A. au fost pronunţate două hotărâri de condamnare definitive, respectiv Sentinţa penală nr. 88/P din 1 iulie 2016 a Curţii de Apel Constanţa şi Sentinţa penală nr. 38 din 13 februarie 2017 a Curţii de Apel Craiova.
Prin Sentinţa penală nr. 88/P din 1 iulie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 475/A din 5 decembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., iar în baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Prin Sentinţa penală nr. 38 din 13 februarie 2017 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 22/A din 30 ianuarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acelaşi inculpat a fost condamnat la următoarele pedepse: 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 321 C. pen. 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) C. pen. şi 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 321 C. pen. Au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, fiind stabilită în sarcina inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare, iar în baza art. 83 alin. (1) C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei rezultante de 1 an şi 8 luni închisoare.
Ca urmare a sesizării formulate de judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Craiova, prin sentinţa contestată, s-a constatat că infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul A. prin cele două sentinţe penale se află în concurs real.
În baza art. 583 C. proc. pen. şi art. 97 C. pen., instanţa de fond a anulat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată contestatorului condamnat prin Sentinţa penală nr. 88/P din 1 iulie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 475/A din 5 decembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar în baza art. 582 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. şi art. 89 C. pen., a anulat beneficiul amânării aplicării pedepsei rezultante de 1 an şi 8 luni închisoare, aplicată acestuia prin Sentinţa penală nr. 38 din 13 februarie 2017 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 22/A din 30 ianuarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin sentinţa contestată, instanţa de fond a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare, stabilită prin Sentinţa penală nr. 38 din 13 februarie 2017 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 22/A din 30 ianuarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în pedepsele componente şi a dispus contopirea acestora cu pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 88/P din 1 iulie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 475/A din 5 decembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, stabilind o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare. Ca modalitate de executare, instanţa de fond a apreciat că se impune ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenţie.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 91 C. pen., instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 C. pen. sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, dacă inculpatul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii şi, în raport de persoana acestuia, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, se apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, fiind însă necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
În prezenta cauză, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 91 C. pen., respectiv pedeapsa rezultantă stabilită în sarcina contestatorului A. este mai mică de 3 ani închisoare, acesta nu a mai fost condamnat anterior şi, de asemenea, şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. Totodată, în raport cu persoana contestatorului şi cu conduita avută anterior săvârşirii infracţiunilor, precum şi cu posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că scopul şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de exemplaritate şi de reeducare ale pedepsei, în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege, poate avea loc şi fără privarea acestuia de libertate.
Durata unui termen de supraveghere stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 C. pen., ca şi măsurile de supraveghere la care condamnatul A. va fi supus pentru acea perioadă de timp, potrivit art. 93 C. pen., se constituie în garanţii că scopul pedepsei va fi atins.
În acelaşi sens sunt de natură a acţiona şi dispoziţiile art. 96 C. pen., privind posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazurile reglementate de lege, dacă condamnatul A. nu va avea un comportament conform legii.
În raport cu aceste considerente, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 152 din 10 iulie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2018, va desfiinţa, în parte, această hotărâre şi, în rejudecare:
În baza art. 91 C. pen., va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 92 alin. (1) C. pen.
În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere contestatorul condamnat va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj, la datele fixate de acesta;
- va primi vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
- va anunţa, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
- va comunica schimbarea locului de muncă;
- va comunica informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, contestatorul condamnat va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Municipiului Târgu-Jiu sau Direcţiei Publice de Patrimoniu Târgu-Jiu, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
Va pune în vedere contestatorului condamnat prevederile art. 93 alin. (5) C. pen. şi art. 96 din acelaşi cod.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 152 din 10 iulie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2018.
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi, în rejudecare:
În baza art. 91 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 92 alin. (1) C. pen.
În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere contestatorul condamnat trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj, la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, contestatorul condamnat va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Municipiului Târgu-Jiu sau Direcţiei Publice de Patrimoniu Târgu-Jiu, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
Pune în vedere contestatorului condamnat prevederile art. 93 alin. (5) C. pen. şi art. 96 din acelaşi cod.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 26 noiembrie 2018.
Procesat de GGC - MM