Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 24 august 2017, petentul A. a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 131 A din data de 16 februarie 2017 şi a Deciziei civile nr. 634 A din data de 12 iulie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
La termenul de judecată din data de 5 octombrie 2017 stabilit prin repartizare aleatorie în vederea soluţionării cererii de recurs, instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât nicio parte nu s-a prezentat la strigarea cauzei şi nu a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă.
Prin rezoluţia din data de 9 octombrie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a primit termen de judecată la data de 22 noiembrie 2018 pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând excepţia perimării, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de un an.
Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare.
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 5 octombrie 2017, stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că niciuna din părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.
Termenul de perimare de un an prevăzut de lege a început să curgă la data pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii, împlinindu-se la data 5 octombrie 2018.
Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerinţele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (5 octombrie 2017) şi până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea analizării excepţiei de perimare trecând mai mult de un an, timp în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii şi nici nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.
Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de petentul A. împotriva Deciziei civile nr. 131 A din data de 16 februarie 2017 şi a Deciziei civile nr. 634 A din data de 12 iulie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, fiind perimată de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei civile nr. 131 A din data de 16 februarie 2017 şi a Deciziei civile nr. 634 A din data de 12 iulie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2018.
Procesat de GGC - CT