Asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 07.12.2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta C., a solicitat instanţei: să constate îndeplinirea condiţiilor pentru recepţia la terminarea lucrărilor la data de 05.12.2013 pentru lucrările cuprinse în procesul-verbal încheiat la această dată sau, alternativ, să dispună suplinirea consimţământului pârâtei pentru încheierea procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor ce au făcut obiectul Contractului de execuţie lucrări nr. x din 31.01.2002 pentru corpurile indicate la punctele 8 - 20 din anexa nr. 1 la Memoriul nr. 1535 din data de 22.12.2015, să dispună suplinirea consimţământului pârâtei pentru încheierea procesului-verbal de recepţie finală a lucrărilor ce au făcut obiectul Contractului de execuţie lucrări nr. x din 31.01.2002 pentru corpurile indicate la punctele 1 - 20 din anexa 1 la Memoriul nr. 1535 din data de 22.12.2015, să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 846.343,9 RON, reprezentând garanţie de bună execuţie reţinută în temeiul Contractului de execuţie lucrări nr. x/31.01.2002, astfel cum acesta a fost modificat prin actele adiţionale încheiate, precum şi să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 2140/2017 din 26 mai 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admisă în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta C., a suplinit consimţământul pârâtei la încheierea procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor ce au făcut obiectul Contractului de execuţie lucrări nr. x/31.01.2002 pentru corpurile indicate la pct. 1 - 7 din anexa 1 la Memoriul nr. 1535/22.12.2015, a suplinit consimţământul pârâtei la încheierea procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor ce au făcut obiectul Contractului de execuţie lucrări nr. x/31.01.2002 pentru corpurile indicate la pct. 8 - 20 din anexa 1 la Memoriul nr. 1535/22.12.2015, a obligat pârâta la restituirea sumei de 846.343,9 RON, reprezentând garanţie de bună execuţie în temeiul Contractului de execuţie lucrări nr. x/31.01.2002, a obligat pârâta la plata sumei de 12.128,43 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 156A din 29 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă C., împotriva sentinţei primei instanţe. A fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, motivele fiind următoarele:
Instanţa de apel a omis să se pronunţe pe primul şi pe cel de-al patrulea capăt de cerere - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
Astfel, curtea de apel nu s-a pronunţat pe capătul de cerere referitor la constatarea îndeplinirii condiţiilor pentru recepţia la terminarea lucrărilor.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat să se constate îndeplinirea condiţiilor pentru recepţia la terminarea lucrărilor la data de 05.12.2013 pentru lucrările cuprinse în procesul-verbal încheiat la această dată, precum şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 846.343,9 RON, reprezentând garanţie de bună execuţie.
Primul capăt de cerere a fost formulat în mod alternativ cu cel de-al doilea. Dată fiind admiterea de către instanţa de fond a capătului de cerere alternativ, era lipsită de interes orice critică a sentinţei pronunţate de Tribunalul Bucureşti din această perspectivă. Însă, în condiţiile în care instanţa de apel a admis apelul şi a desfiinţat soluţia primei instanţe pe cel de-al doilea capăt de cerere, era absolut necesar să se pronunţe şi pe capătul de cerere alternativ, respectiv cel privitor la constatarea îndeplinirii condiţiilor cu privire la recepţia la terminarea lucrărilor.
Dezlegarea acestui capăt de cerere era cu atât mai mult necesară cu cât întreaga motivare a instanţei de apel se rezumă la analizarea pretinselor efecte ale lipsei avizului Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, în condiţiile în care lucrarea efectuată de reclamantă nu era supusă emiterii acestui aviz. De altfel, chiar dacă avizul ar fi fost necesar, privea obiectivul proprietatea apelantei-pârâte în totalitate şi nu lucrările efectuate de reclamantă.
Or, primul capăt de cerere formulat de reclamantă, viza tocmai această situaţie, şi anume că toate lucrările ce au făcut obiectul contractului de antrepriză au fost realizate la parametrii stabiliţi prin contract. Din această perspectivă, este absolut irelevantă necesitatea obţinerii sau nu a avizului I.S.U., întrucât este posibil ca acel aviz să nu fie acordat din motive care nu au nicio legătură cu activitatea reclamantei.
Instanţa de apel nu s-a aplecat deloc asupra acestei situaţii, deşi, raportat la art. 476 din C. proc. civ. avea obligaţia de a efectua "o nouă judecată asupra fondului".
Pe cale de consecinţă, este necesară anularea hotărârii atacate şi trimiterea acesteia spre rejudecare, astfel încât să fie soluţionat şi acest capăt de cerere.
Totodată, recurenta arată că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere referitor la restituirea garanţiei de bună execuţie.
Această garanţie are un scop bine determinat, şi anume să confere posibilitatea beneficiarului de a recupera în mod facil contravaloarea oricăror lucrări neefectuate (este vorba despre acea parte din garanţie ce este reţinută până la încheierea procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor) ori a deficienţelor sesizate în perioada de garanţie şi neremediate de către antreprenor (acea parte din garanţie reţinută până la expirarea perioadei de garanţie de 24 luni).
Aşadar, scopul acestei garanţii de bună execuţie nu este de a pune la dispoziţia beneficiarului, pe o perioadă nedefinită, anumite sume de bani, ci de a reprezenta o veritabilă garanţie că, la momentul terminării lucrărilor şi respectiv la momentul expirării perioadei de garanţie, lucrările corespund din punct de vedere tehnic cu cerinţele agreate contractual.
Or, din această perspectivă nu a existat vreo obiecţie cu privire la nefinalizarea lucrărilor, nici măcar în timpul prezentului litigiu nu s-a pretins că reclamanta ar fi trebuit să mai realizeze vreo lucrare; nu a existat nici o solicitare de remediere (nemaivorbind de solicitări de remediere care să nu fie soluţionate favorabil de antreprenor) în perioada de garanţie, care să justifice fie blocarea în continuare a garanţiei, fie reţinerea de către beneficiar a unei anumite sume din cuantumul acestei garanţii, astfel, că nu există niciun motiv pentru a respinge cererea de restituire a sumelor reţinute de beneficiar cu titlu de garanţie de bună execuţie.
Raportat la scopul acestei garanţii, precum şi la faptul că reclamanta nu poate fi lipsită pe termen nedefinit de sumele de bani puse la dispoziţia beneficiarului, soluţionarea acestui capăt de cerere nu este în mod necesar dependentă de modul de soluţionare al primelor trei capete de cerere.
Astfel, chiar dacă s-ar aprecia că nu s-ar putea suplini consimţământul pârâtei pentru încheierea proceselor-verbale, având în vedere îndeplinirea scopului pentru care garanţiile au fost constituite, este absolut necesar să se constate abuzul săvârşit de către apelantă prin neeliberarea lor şi respectiv să fie sancţionat acest abuz prin obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumelor respective.
Instanţa, în mod nelegal a soluţionat capătul de cerere privind suplinirea consimţământului intimatei-pârâte pentru încheierea procesului-verbal de recepţie finală a Contractului de execuţie lucrări nr. x/31.01.2002 pentru corpurile indicate la pct. 1 - 7 din anexa nr. 1 la Memoriul nr. 1535/22.12.2015.
Capătul de cerere menţionat nu a fost apelat de C., fapt ce atrage incidenţa motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 7 din C. proc. civ.
Deşi prin apelul formulat împotriva hotărârii instanţei de fond C. a solicitat desfiinţarea în tot a hotărârii instanţei de fond, intimata-pârâtă nu a criticat în niciun fel hotărârea cu privire la procesul-verbal de recepţie finală a lucrărilor ce au făcut obiectul Contractului de execuţie lucrări nr. x/31.01.2002 pentru corpurile indicate la pct. 1 - 7 din anexa 1 la Memoriul nr. 1535/22.12.2015 şi restituirea garanţiei de bună execuţie aferente.
Potrivit art. 477 alin. (1) din C. proc. civ., "Instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată".
Pronunţându-se asupra cererii privind suplinirea consimţământului Academiei pentru lucrările menţionate la punctele 1 - 7 din anexa nr. 1 la Memoriul nr. 1535 din data de 22.12.2015, precum şi pe cererea de restituire a garanţiei aferente, instanţa de apel a încălcat pe de-o parte limitele efectului devolutiv al apelului determinat de ceea ce s-a apelat, iar pe de altă parte puterea de lucru judecat a hotărârii primei instanţe în privinţa dispoziţiilor neapelate de intimata-pârâtă.
Contrar aprecierilor eronate ale instanţei de apel, potrivit cărora devoluţiunea apelului Academiei şi cu privire la suplinirea consimţământului pentru lucrările menţionate la punctele 1 - 7 din anexa nr. 1 la Memoriul nr. 1535 din data de 22.12.2015 întrucât în motivarea căii de atac Academia a precizat că "a depus toate diligentele în ceea ce priveşte organizarea recepţiei şi că nu a refuzat eliberarea garanţiilor reţinute, însă este condiţionată să respecte prevederile H.G. nr. 273/1994", motivarea la care face referire instanţa de apel are în vedere exclusiv lucrările menţionate la punctele 8 - 20 din anexa nr. 1 la memoriu, doar pentru acestea fiind amânată recepţia la terminarea lucrărilor prin Procesul-verbal nr. x din data de 05.12.2013.
Respingerea capetelor de cerere referitoare la încheierea procesului-verbal de recepţie finală şi restituirea garanţiei aferente este nelegală.
Pentru încheierea procesului-verbal de recepţie finală nu s-a solicitat niciodată vreun aviz din partea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, aviz care, nici măcar nu ar fi fost necesar în speţă.
Potrivit art. 33 din Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora ("Regulamentul") aprobat prin H.G. nr. 273/1994 (în vigoare la momentul la care trebuia efectuată recepţia), la recepţia finală participă: investitorul, comisia de recepţie numită de investitor, proiectantul lucrării, executantul.
Pe de altă parte, soluţia instanţei de apel încalcă şi dispoziţiile art. 422 din Regulamentul în vigoare la momentul la care trebuia efectuată recepţia şi la data sesizării instanţei, părţile neputând încheia procesul-verbal pe cale amiabilă.
Mai mult decât atât, soluţia instanţei de apel echivalează cu un refuz al soluţionării fondului problemei, respectiv al constatării caracterului abuziv al refuzului Academiei de a îşi îndeplini o obligaţie legală.
Hotărârea instanţei de apel cuprinde motive străine de natura cauzei, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.
În justificarea soluţiei sale, instanţa de apel a invocat prevederile art. 35 din Regulamentul privind recepţia construcţiilor, apreciind că în cauză nu ar fi o neînţelegere existentă între părţi.
Astfel, dispoziţiile art. 35 invocate de instanţa de apel se regăsesc în Regulamentul privind recepţia construcţiilor aprobat prin H.G. nr. 343/2017, aplicabil începând cu data de 29 iulie 2017.
Or, acţiunea ce formează obiectul prezentului dosar a fost introdusă pe rolul instanţei în data de 08 decembrie 2016, înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ.
Mai mult decât atât, potrivit art. III din H.G. nr. 343/2017 "Prevederile Regulamentului privind recepţia construcţiilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 273/1994, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta hotărâre, nu se aplică construcţiilor pentru care recepţia la terminarea lucrărilor, respectiv recepţia finală, se află în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri".
Atât recepţia la terminarea lucrărilor, cât şi recepţia finală disputate în prezentul dosar, au fost iniţiate cu mult înainte de intrarea în vigoare a H.G. nr. 343/2017, convocarea comisiilor de recepţie fiind solicitată de reclamantă la datele indicate în partea introductivă a prezentului recurs.
Pe cale de consecinţă, soluţia instanţei de apel se raportează la dispoziţii legale străine cauzei, ce nu pot fi aplicate în mod direct, dat fiind faptul că nici la momentul solicitărilor de organizare a recepţiei la terminarea lucrărilor sau recepţiei finale, nici la momentul convocării comisiilor de recepţie sau al sesizării instanţei nu erau în vigoare.
Aşadar, raportat atât la prevederile generale ale art. 6 C. civ., cât şi ale dispoziţiilor tranzitorii conţinute de H.G. nr. 343/2017, prevederile art. 35 citate de instanţa de apel sunt cu totul străine de prezenta cauză, nefiind aplicabile raporturilor juridice deduse judecăţii.
Soluţia instanţei, de respingere a solicitării recurentei privind suplinirea consimţământului pârâtei pentru încheierea procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor indicate la punctele 8 - 20 din anexa 1 la Memoriul nr. x/22.12.2015 este nelegală.
Procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nu a fost încheiat din cauza încălcării de către Academie a obligaţiilor legale şi contractuale ce îi reveneau - motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Prevederile contractului stabilesc în mod expres obligaţia Academiei de a obţine avizele necesare în vederea execuţiei lucrărilor: art. 12.1, art. 12.3.
Dispoziţiile legale care reglementează necesitatea obţinerii avizului de securitate la incendiu înainte de începerea lucrărilor dovedesc faptul că obţinerea acestui aviz era în sarcina intimatei-pârâte.
Potrivit art. 2 din Hotărârea nr. 1739/2006 pentru aprobarea categoriilor de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu, proiectantul unei construcţii sau amenajări care se încadrează în prevederile art. 1 este obligat să întocmească scenariul de securitate la incendiu potrivit metodologiei de elaborare a scenariilor de securitate la incendiu.
Avizele de securitate la incendiu solicitate prin certificatele de urbanism în vederea emiterii autorizaţiei de construire se eliberează pe baza documentelor prevăzute de art. 9 alin. (1) din Normă.
Avizele de securitate la incendiu pentru schimbările de destinaţie şi modernizările la construcţiile şi amenajările existente care, potrivit legii, nu necesită autorizaţii de construire se emit pe baza documentelor prevăzute de art. 9 alin. (2) din Normă.
Din analiza prevederilor legale mai sus enunţate, rezultă faptul că avizele de securitate la incendiu, indiferent că se referă la categoriile de construcţii şi amenajări aprobate, potrivit legii, prin hotărâre a Guvernului sau doar la lucrările de schimbare a destinaţiei şi/sau de modernizare la construcţii şi amenajări existente, se solicită întotdeauna înainte de începerea lucrărilor.
Acest aspect diferenţiază avizele de securitate la incendiu de autorizaţiile de securitate la incendiu, acestea din urmă fiind emise după realizarea lucrărilor pe baza procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor (art. 12 din Normă).
Teza este susţinută şi de prevederile Normei metodologice de avizare şi autorizare privind prevenirea şi stingerea incendiilor din 02.09.1998 (în vigoare la data încheierii contractului) - art. 1.
Academia este cea căreia îi revine obligaţia legală şi contractuală de a asigura încheierea proceselor-verbale de recepţie şi restituirea garanţiilor reţinute în conformitate cu prevederile Regulamentului - art. 6, art. 8, art. 12, art. 32.
Potrivit dispoziţiilor art. 1.862 C. civ. "De îndată ce a primit comunicarea prin care antreprenorul îl înştiinţează că lucrarea este finalizată, beneficiarul are obligaţia ca, într-un termen rezonabil potrivit naturii lucrării şi uzanţelor din domeniu să o verifice şi, dacă aceasta corespunde condiţiilor stabilite prin contract, să o recepţioneze, precum şi, atunci când este cazul, să o ridice. (2) Dacă, fără motive temeinice, beneficiarul nu se prezintă sau nu comunică neîntârziat antreprenorului rezultatul verificării, lucrarea se socoteşte recepţionată fără rezerve".
Aşadar, odată cu finalizarea lucrărilor ce au făcut obiectul contractului (aspect necontestat în nici un fel de către intimata-pârâtă) C. era cea care avea obligaţia de a realiza toate formalităţile necesare pentru preluarea lucrării.
Toate aceste dispoziţii legale au fost ignorate de instanţa de apel, aceasta apreciind în mod eronat că suplinirea de către instanţă a consimţământului Academiei ar avea drept consecinţă eludarea dispoziţiilor legale, recepţia lucrărilor fiind realizată în lipsa avizului de securitate la incendiu.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 25 şi 27 din Regulamentul de recepţie statuează că, în ipoteza în care există divergenţe între părţi cu privire la încheierea procesului-verbal de recepţie, respectiv în cazul în care "în decurs de 30 de zile de la data cererii executantului, investitorul nu anulează obiecţiile, se recurge la procedura de arbitraj, dacă ea a fost prevăzută în contract şi, în cazul rămânerii în dezacord, poate să-l acţioneze la instanţa competentă".
Or, în condiţiile în care a expirat de mult perioada de 30 de zile în care investitorul trebuia să asigure anularea obiecţiunii referitoare a pretinsa lipsă a avizului I.S.U., reclamanta era îndreptăţită să se adreseze instanţei de judecată. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 din C. proc. civ.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Completul de filtru a dispus, prin încheierea din data de 17 octombrie 2018, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.
Recurenta a depus punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.
Prin încheierea de şedinţă din 20 martie 2019, a fost admis în principiu recursul de face obiectul prezentei cauze, fixându-se termen la data de 15 mai 2019.
Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul este fondat, raportat la dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi 6 din noul C. proc. civ., pentru considerentele care urmează:
Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Acest motiv de casare cuprinde, cu excepţia regulilor reglementate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiţionată sau nu de existenţa unei vătămări, printre aceste reguli regăsindu-se şi cele care vizează calea de atac a apelului.
Apelul este o cale de atac ordinară, de reformare, devolutivă şi suspensivă de executare.
Cererea de apel produce mai multe efecte, printre care învestirea instanţei de apel, precum şi efectul devolutiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (1) C. proc. civ., apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel analizând cauza atât în fapt, cât şi în drept.
De regulă, devoluţiunea este totală, însă apelul este limitat, pe de o parte de ceea ce s-a apelat - tantum devolutum quantum appellatum şi, pe de altă parte, de ceea ce s-a dedus judecăţii la prima instanţă - tantum devolutum quantum iudicatum.
Aşadar, efectul devolutiv al apelului nu vizează toate problemele de fapt şi de drept deduse judecăţii, ci numai pe cele care sunt criticate expres sau implicit de către apelant, cu respectarea principiului disponibilităţii. Astfel, efectul devolutiv al apelului poate fi limitat de către apelant, în acest sens statuând art. 477 alin. (1) C. proc. civ.:
"Instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată".
În stabilirea întinderii devoluţiunii, instanţa va avea în vedere nu numai cererea de apel, ci şi întâmpinarea formulată de intimat. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că devoluţiunea priveşte şi soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care se atacă.
Trebuie subliniat că, în cazul în care hotărârea a fost atacată numai parţial, partea din hotărâre care nu a fost supusă apelului dobândeşte autoritate de lucru judecat, motiv pentru care instanţa de apel nu mai poate modifica aspectele asupra cărora s-a statuat sau afecta părţile care nu au exercitat această cale de atac.
Dincolo de aceste consideraţii teoretice, Înalta Curte constată că, prin cererea de apel, apelanta-pârâtă C. a criticat exclusiv hotărârea pronunţată de prima instanţă cu privire la: suplinirea consimţământului său la încheierea procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor ce au făcut obiectul Contractului de execuţie lucrări nr. x/31.01.2002 pentru corpurile indicate la pct. 8-20 din anexa nr. 1 la Memoriul nr. 1535/22.12.2002, obligarea sa la restituirea sumei de 434.175,71 RON, respectiv 186.075,3 RON, reprezentând garanţie de bună execuţie în temeiul contractului de execuţie lucrări şi cheltuielile de judecată acordate.
Aşadar, apelanta-pârâtă nu a adus nicio critică hotărârii pronunţate de prima instanţă cu privire soluţia privind suplinirea consimţământului său la încheierea procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor ce au făcut obiectul Contractului de execuţie lucrări nr. x/31.01.2002 pentru corpurile indicate la pct. 1 - 7 din anexa 1 la Memoriul nr. 1535/22.12.2015 şi nici cu privire la restituirea garanţiei de bună execuţie aferente.
Or, în condiţiile în care hotărârea primei instanţe nu a fost criticată în ceea ce priveşte aceste aspecte, instanţa de apel nu putea modifica aspectele asupra cărora s-a statuat, în caz contrar fiind încălcat principiul disponibilităţii, consacrat de art. 9 şi, respectiv de art. 22 alin. (6) C. proc. civ.
Prin urmare, instanţa era obligată să statueze numai asupra a ceea ce părţile au dedus judecăţii, fără a putea depăşi, cu excepţiile prevăzute de lege, cadrul procesual stabilit de acestea.
Nu poate fi reţinut argumentul intimatei, în sensul că din eroare în cererea de apel nu au fost indicare şi corpurile de la pct. 1 - 7 din anexa 1 la Memoriul nr. 1535/22.12.2015, această apărare lipsind, pe de o parte, de conţinut principiul disponibilităţii, care guvernează procesul civil şi care poate fi limitat numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, iar pe de altă parte, ar permite instanţei, ca în mod arbitrar să depăşească limitele învestirii.
Chiar dacă prin cererea de apel pârâta a solicitat desfiinţarea în totalitate a sentinţei, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată, astfel cum a reţinut curtea de apel, în lipsa oricărei critici în ceea ce priveşte aspectele mai sus menţionate, devoluţiunea nu putea opera cu privire la întreaga cauză.
De asemenea, Înalta Curte constată că şi motivul de recurs ce vizează nemotivarea hotărârii, reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este întemeiat.
Astfel, conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., considerentele vor cuprinde obiectul cererii, susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Aşadar, instanţa trebuie să arate obligatoriu fiecare capăt de cerere şi apărările părţilor, probele care au fost administrate, cu menţionarea motivelor pentru care unele au fost reţinute, iar altele înlăturate, excepţiile invocate şi soluţionarea acestora, normele juridice aplicate la situaţia de fapt stabilită.
Motivarea trebuie să fie clară, precisă şi necontradictorie, aceste cerinţe înlăturând arbitrariul şi făcând posibil controlul judiciar, precum şi exercitarea căilor de atac de retractare.
În cauză, se reţine că, deşi instanţa de apel a respins ca neîntemeiată acţiunea, nu s-a pronunţat asupra primului şi asupra celui de-al patrulea capăt al acesteia.
O motivare implicită a unor capete de cerere sau cereri adiţionale sau incidentale nu este permisă, constituind o nerespectare a dispoziţiilor art. 425 alin. (1) C. proc. civ., deoarece în dispozitiv trebuie să se regăsească soluţia dată fiecărei cereri ce a făcut obiectul judecăţii.
O astfel de hotărâre nu respectă nici exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă să fi examinat în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse spre analiză.
Prin urmare, având în vedere că sunt fondate criticile recurentei-pârâte, care atrag incidenţa motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., cu consecinţa casării integrale a hotărârii, în cauză, nu se mai impune analizarea celorlalte argumente şi critici invocate de către recurentă.
În consecinţă, în raport de raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 156A din 29 ianuarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe spre o nouă judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 156A din 29 ianuarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Casează Decizia civilă nr. 156A din 29 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Trimite cauza aceleiaşi instanţe spre o nouă judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 mai 2019.
Procesat de GGC -NN