I. Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 21 din 18 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., s-a stabilit în privinţa inculpatului A. pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.
În baza art. 83 C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 10 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 84 alin. (1) C. pen.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a impus inculpatului obligaţia de a nu conduce niciun vehicul.
În baza art. 83 alin. (4) C. pen. s-a atras atenţia inculpatului cu privire la consecinţele nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligaţiilor ce îi revin sau în cazul săvârşirii unei infracţiuni.
Pentru a pronunţa această hotărâre, în esenţă, prima instanţă de fond a reţinut că, sub aspect obiectiv, fapta inculpatului A. care, la data de 4 noiembrie 2017, în jurul orei 22:00, a condus pe bulevardul x din Municipiul Bucureşti, autovehiculul marca B. cu număr de înmatriculare x, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,95 gr.‰, întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., apreciind că sub aspect subiectiv a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă prev. de art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen.
Curtea de apel a considerat că pronunţarea unei soluţii de condamnare nu se justifică în raport cu natura şi gravitatea redusă a infracţiunii comise de inculpat care nu a periclitat în mod grav siguranţa circulaţiei pe drumurile publice faţă de circumstanţele concrete ale comiterii faptei, dar şi cu periculozitatea inculpatului, reţinând că este legală şi oportună acordarea beneficiului amânării aplicării pedepsei, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 şi următoarele din C. pen., supravegherea conduitei inculpatului în cadrul obligaţiilor impuse conform art. 85 alin. (1) C. pen. fiind de natură să asigure scopul pedepsei.
S-a apreciat că, deşi pregătirea profesională a inculpatului, magistrat judecător specializat în soluţionarea cauzelor penale, poate conferi o gravitate sporită faptei, tot acesta, raportat la conduita ulterioară a inculpatului care şi-a asumat fără rezerve responsabilitatea faptei, conduce la concluzia că a înţeles pe deplin consecinţele acţiunii sale, fapta comisă putând fi apreciată, în raport de datele cauzei, ca fiind un incident izolat în conduita sa.
Curtea a reţinut că înfăptuirea justiţiei penale impune stabilirea de pedepse care concomitent sunt rezultatul proporţionalizării în raport de aplicarea criteriilor generale de individualizare şi realizarea scopului sancţiunii penale. S-a considerat că legalitatea şi temeinicia hotărârii este dată de existenţa proporţiei juste dintre riposta socială determinată în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei şi gradul de pericol social al faptei, precum şi persoana inculpatului.
Totodată, s-a avut în vedere jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cauze similare celei deduse judecăţii (Deciziile nr. 181/A din data de 23 mai 2017, nr. 109/A din data de 4 aprilie 2017, nr. 295/A din data de 8 septembrie 2017, nr. 6/A din data de 6 ianuarie 2018, nr. 215/A din data de 13 septembrie 2018 şi nr. 216/A din data de 14 septembrie 2018).
Împotriva acestei sentinţe, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a declarat apel, la data de 21.03.2019, prin care a solicitat desfiinţarea, în parte, a hotărârii apelate şi, în rejudecare, condamnarea inculpatului în temeiul art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi a dispoziţiilor art. 91 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22 aprilie 2019.
La data de 24 aprilie 2019, a fost înregistrată adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie prin care s-a precizat că, potrivit dispoziţiilor art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 modificată prin O.U.G. nr. 7/2019 publicată în Monitorul Oficial al României din 20 februarie 2019, exercitarea şi retragerea căilor de atac în cauzele de competenţa secţiei, inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanţelor sau soluţionate definitiv anterior operaţionalizării acesteia prin O.U.G. nr. 90/2018, constituie atribuţii ale secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.
Invocând că trimiterea în judecată, în această cauză, s-a dispus de către procurorii din cadrul secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie şi că exercitarea căii de atac este de competenţa acestei secţii, s-a susţinut că procurorii din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei nu aveau posibilitatea legală să exercite calea de atac împotriva hotărârii instanţei de fond întrucât dispoziţiile art. 881 - 889 din Legea privind organizarea judiciară sunt dispoziţii speciale şi derogatorii de imediată aplicare.
Deopotrivă, s-a menţionat că, dacă instanţa consideră că procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti au dreptul să exercite calea de atac împotriva hotărârii instanţei care a judecat cauza în fond, să se ia act că secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie retrage apelul declarat prin Adresa nr. x/2019, la data de 21 martie 2019, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva Sentinţei nr. 21 din 18 martie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti.
În şedinţă publică, procurorul din cadrul secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că susţine solicitarea secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie de retragere a căii de atac a apelului exercitat în cauză, în temeiul art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară republicată, menţionând că retragerea apelului are prioritare faţă de excepţia inadmisibilităţii căii de atac întemeiate pe lipsa calităţii persoanei care a declarat apelul.
Deopotrivă, procurorul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, modificate prin dispoziţiile art. 14 pct. 4 şi pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019.
II. Deliberând asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale formulate de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia judiciară, instanţa de apel reţine următoarele:
Prin cererea formulată în scris şi susţinută oral la termenul de judecată din 15 mai 2019, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia judiciară a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin dispoziţiile art. 14 pct. 4 şi pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 131 şi art. 132 alin. (1) din Constituţia României.
În motivarea cererii, referitor la condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, procurorul a susţinut că sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, astfel: cauza se află în faţa unei instanţe judecătoreşti învestită cu judecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva sentinţei penale nr. 21 din 18 martie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, în dosarul nr. x/2019; dispoziţiile indicate mai sus nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale; au legătură cu soluţionarea cauzei, atât în ceea ce priveşte exercitarea căii de atac, cât şi în privinţa retragerii apelului declarat în cauză.
S-a susţinut că dispoziţiile art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificate prin dispoziţiile art. 14 pct. 4 şi pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019, şi anume "Atribuţiile secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie sunt următoarele: "(...) exercitarea şi retragerea căilor de atac în cauzele de competenţa secţiei, inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanţelor sau soluţionate definitiv anterior operaţionalizării acesteia potrivii Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 privind unele masuri pentru operaţionalizarea secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie", încalcă dispoziţiile art. 132 din Constituţie privind Statutul procurorului, art. 131 din Constituţie privind rolul Ministerului Public şi art. 1 alin. (3) din Constituţie privind statul de drept.
Pornind de la textul legal enunţat, s-a arătat că procurorul-şef al secţiei de investigare a infracţiunilor din justiţie are dreptul de a declara şi de a retrage căile de atac exercitate de alte parchete, deşi nu participă la judecata cauzelor.
Însă, prin motivarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale s-a considerat că această reglementare încalcă principiul controlului ierarhic şi al legalităţii, întrucât, deşi procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia judiciară sau din alte parchete competente nu sunt subordonaţi procurorului-şef al secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, acesta din urmă are dreptul să dispună asupra activităţii lor.
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, s-a mai învederat că secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie are competenţa exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracţiunile săvârşite de judecători şi procurori, inclusiv judecători şi procurori militari şi cei care au calitatea de membri ai C.S.M. (art. 881 alin. (1) din Legea nr. 304/2004), având ca atribuţii efectuarea urmăririi penale (art. 888 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 304/2004), sesizarea instanţei (art. 888 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004), precum exercitarea şi retragerea căilor de atac în cauzele de competenţa acestei secţii (art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004, modificată prin art. 14 pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019).
S-a subliniat că procurorii din cadrul secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie nu participă la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa secţiei, participarea la şedinţele de judecată revenind procurorilor din cadrul secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (art. 888 alin. (2) din Legea nr. 304/2004).
În acest context, s-a evidenţiat faptul că participarea procurorului la şedinţa de judecată implică un complex de activităţi judiciare reglementate de procedura penală, respectiv ridicarea de excepţii, formularea de cereri şi concluzii în cursul soluţionării fondului cauzei, analiza legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pronunţate în cauzele în care a participat, exercitarea căii de atac împotriva acestor hotărâri şi eventual, retragerea acesteia, activităţi guvernate de principiile legalităţii şi imparţialităţii, configurarea particulară a acestor principii constituţionale în activitatea de participare a procurorului la şedinţa de judecată fiind materializată de principiul libertăţii concluziilor (art. 67 alin. (2) din Legea nr. 304/2004).
S-a mai invocat că, în contextul necesităţii realizării echilibrului între principiul controlului ierarhic şi principiul libertăţii concluziilor, această activitate este normată/detaliată şi prin acte cu caracter intern ale Ministerului Public - ordine ale procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (de pildă, retragerea unei căi de atac este propusă şi motivată de către procurorul care a participat la şedinţa de judecată procurorului ierarhic superior; acesta din urmă procedează la propria analiză a legalităţii şi temeiniciei propunerii, decizia urmând a fi luată astfel încât să nu fie prejudiciat niciunul dintre principiile incidente, anterior menţionate; în cazul secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizia finală aparţine prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
Pe linia aceleiaşi argumentaţii, în privinţa principiului subordonării ierarhice în raporturile secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie cu celelalte secţii ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi cu celelalte parchete, s-a arătat că niciun procuror (cu funcţie de execuţie sau cu funcţie de conducere) din cadrul secţiilor menţionate sau al celorlalte parchete nu este subordonat ierarhic procurorului-şef al secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, ci exclusiv conducătorului parchetului din care fac parte (în cazul secţiilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorului-şef al acestor secţii), iar prin intermediul conducătorului parchetului/secţiei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din care fac parte, se subordonează conducătorului parchetului ierarhic superior/procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În consecinţă, s-a precizat că procurorii din cadrul secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu sunt subordonaţi procurorului-şef al secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, însă, prin efectul dispoziţiei criticate, aceştia (inclusiv, procurorii cu funcţii de conducere, chiar şi la acelaşi nivel ierarhic cu procurorul-şef al secţiei în discuţie) devin practic subordonaţi procurorului-şef al secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.
S-a considerat că norma criticată este lipsită de previzibilitate, are aptitudinea de a crea confuzie cu privire la declararea şi exercitarea căilor de atac şi contravine principiului controlului ierarhic, întrucât deşi această structură nu participă la şedinţele de judecată, este singurul titular al declarării/retragerii căilor de atac care vizează hotărâri pronunţate în aceste şedinţe, încălcând principiile legalităţii şi imparţialităţii materializate în principiul libertăţii concluziilor, precum şi principiul controlului ierarhic.
Deopotrivă, s-a precizat că asemenea situaţii nu ar putea fi lămurite nici de Consiliul Superior al Magistraturii şi nici de Ministerul Public, prin adoptarea de hotărâri ori regulamente, întrucât s-ar adăuga la dispoziţiile cuprinse în legi, pentru motivul că ar fi neclare sau incomplete, contrar art. 38 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 astfel cum a fost modificată prin art. 14 pct. 1 din O.U.G. nr. 7/2019, inclusiv Deciziei Curţii Constituţionale nr. 685/2018, paragrafele 125 - 130 (M. Of. nr. 1021 din 29 noiembrie 2018).
Înalta Curte, în ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, reţine dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care prevăd ca:
a) excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;
b) excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
c) excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;
d) excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
În analiza acestor condiţii, referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin dispoziţiile art. 14 pct. 4 şi pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019, instanţa de apel constată că excepţia a fost invocată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia judiciară, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în cauza având ca obiect apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva sentinţei penale nr. 21 din 18 martie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţate în Dosarul nr. x/2019 privind pe intimatul inculpat A..
Excepţia vizează neconstituţionalitatea unor dispoziţii dintr-o lege în vigoare, respectiv dispoziţiile art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin dispoziţiile art. 14 pct. 4 şi pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019, iar textul legal nu a fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Totodată, dispoziţiile legale a căror constituţionalitate este contestată au legătură cu soluţionarea cauzei, în condiţiile în care, calea ordinară de atac a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a fost retrasă de secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale s-a precizat că dispoziţiile art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin dispoziţiile art. 14 pct. 4 şi pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019 sunt în conflict cu dispoziţiile art. 131, art. 132 alin. (1) şi art. 1 alin. (3) din Constituţia României.
În consecinţă, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate pentru sesizarea Curţii Constituţionale, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, va admite cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia judiciară şi va sesiza Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin dispoziţiile art. 14 pct. 4 şi pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019.
Opinia instanţei cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin dispoziţiile art. 14 pct. 4 şi pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019.
Textele de lege incidente:
Art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin dispoziţiile art. 14 pct. 4 şi pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019: "Atribuţiile secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie sunt următoarele: "(...) exercitarea şi retragerea căilor de atac în cauzele de competenţa secţiei, inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanţelor sau soluţionate definitiv anterior operaţionalizării acesteia potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie".
Art. 1 alin. (3) din Constituţie privind statul de drept: "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate".
Art. 131 din Constituţie privind Rolul Ministerului Public: "(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
(2) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii.
(3) Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii".
Art. 132 din Constituţie privind statutul procurorului:"(1)Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei".
Înalta Curte apreciază că dispoziţiile art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin dispoziţiile art. 14 pct. 4 şi pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019 nu respectă exigenţele constituţionale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întrunesc condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate, fiind contrare dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie privind statul de drept, art. 131 privind rolul Ministerului Public şi art. 132 din Constituţie privind statutul procurorului.
Astfel, potrivit art. 888 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin O.U.G. nr. 7/2009, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie se înfiinţează şi funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care are competenţa exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracţiunile săvârşite de judecători şi procurori, inclusiv judecătorii şi procurorii militari şi cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.
În ceea ce priveşte participarea la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa secţiei, art. 888 din aceeaşi lege prevede că se asigură de procurori din cadrul secţiei Judiciare a Parchetului de pe lângă Curtea de Casaţie şi Justiţie sau de către procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei.
În conformitate cu art. 881 alin. (6) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin O.U.G. nr. 7/2009, ori de câte ori C. proc. pen. sau alte legi speciale fac trimitere la procurorul ierarhic superior în cazul infracţiunilor de competenţa secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, prin acesta se înţelege procurorul-şef al secţiei, inclusiv în cazul soluţiilor dispuse anterior operaţionalizării acesteia.
Deopotrivă, art. 882 din aceeaşi lege prevede că secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic.
În acelaşi act normativ, prin dispoziţiile art. 62 se prevede că Ministerul Public îşi exercită atribuţiile în temeiul legii şi este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei, în condiţiile legii.
În continuare, prin dispoziţiile art. 65 este reglementată structura ierarhică a Ministerului Public, fiind prevăzut că procurorii din fiecare parchet sunt subordonaţi conducătorului parchetului respectiv, iar conducătorul unui parchet este subordonat conducătorului parchetului ierarhic superior din aceeaşi circumscripţie. Controlul exercitat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, de procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel asupra procurorilor din subordine se poate realiza direct sau prin procurori anume desemnaţi.
Potrivit art. 75 din aceeaşi lege, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în structură secţii conduse de procurori-şefi, care pot fi ajutaţi de adjuncţi. În cadrul secţiilor pot funcţiona servicii şi birouri conduse de procurori-şefi.
Conform art. 67 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată procurorul participă la şedinţele de judecată, în condiţiile legii, şi are rol activ în aflarea adevărului, fiind liber să prezinte în instanţă concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, ţinând seama de probele administrate în cauză.
În privinţa căilor de atac, potrivit art. 68 din aceeaşi lege, procurorul exercită, în condiţiile legii, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pe care le consideră netemeinice şi nelegale, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 415 alin. (3) C. proc. pen., apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.
În opinia instanţei, modificările legislative aduse Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prin art. 14 pct. 4 şi pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019 fac dificilă exercitarea atribuţiilor judiciare instituite ex lege, în considerarea rolului judiciar complex al procurorilor, ce presupune participarea procurorului în şedinţele de judecată, dreptul acestuia de a formula cereri, a ridica excepţii, a pune concluzii, a evalua soluţia pronunţată de instanţă, a exercita căile de atac şi a le retrage.
În condiţiile în care exercitarea căilor de atac şi retragerea acestora sunt atribuţii ale secţiei specializate, iar nu ale procurorului care a participat la şedinţa de judecată şi procurorului cu funcţie de conducere al parchetului din care face parte procurorul de şedinţă, pe linie ierarhică, această situaţie reprezintă o încălcare a principiilor care guvernează activitatea Ministerului Public, venind în conflict cu prevederile art. 1 alin. (3), art. 131 şi art. 132 alin. (1) din Constituţia României.
Dispoziţiile art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea 304/2004 sunt confuze, imprecise şi imprevizibile prin crearea unei subordonări ierarhice a procurorilor care participă la şedinţele de judecată şi a procurorului cu funcţie de conducere din aceeaşi unitate de parchet (inclusiv din parchetul general), faţă de procurorul-şef al secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Îndeplinirea condiţiilor prevăzute de textul de lege criticat trebuie analizată, în concret, pornind de la normele constituţionale în materie care reglementează statutul procurorilor şi rolul acestora într-un stat de drept cu referire la principiile care guvernează echilibrul între principiul controlului ierarhic şi principiile libertăţii concluziilor procurorilor care participă în şedinţele de judecată în cauzele în care efectuarea urmăririi penale este dată în competenţa secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.
Din modul de reglementare a Secţiunii a 21 -a din Capitolul II al Titlului I din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie este o structură specializată din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care se supune aceluiaşi principiu constituţional al controlului ierarhic pe care se fundamentează întreaga activitate a procurorilor şi al cărei procuror-şef se subordonează procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Funcţia decizională acordată instanţei de contencios constituţional serveşte pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor care guvernează statutul şi rolul procurorilor în statul de drept, cu condiţia ca rezultatul să fie unul coerent, având aptitudinea de a produce un efect decisiv asupra modului în care îşi desfăşoară sarcinile corespunzătoare inclusiv pe linie ierarhică, cu consecinţe asupra respectării principiului legalităţii în activitatea judiciară.
Raportat la obiectul excepţiei de neconstituţionale, o normă de drept este previzibilă atunci când oferă o anumită garanţie contra atingerilor arbitrare în exercitarea atribuţiilor de către procurori, fără a face incert şi limitat rolul procurorilor de şedinţă, prin amplificarea unei stări de ambiguitate şi neclaritate în asigurarea unui comportament corect faţă de domeniul şi destinatarii vizaţi de conţinutul textului supus interpretării instanţei de contencios constituţional.
III. Examinând cererea de retragere a apelului formulată de secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:
Potrivit art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin dispoziţiile art. 14 pct. 4 şi pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie are atribuţia de a retrage căile de atac în cauzele de competenţa acestei secţii, inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanţelor sau soluţionate definitiv anterior operaţionalizării acesteia potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.
În cauză, intimatul inculpat A. a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. x/2018 din 20 decembrie 2018 emis de secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru comiterea infracţiunii de prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, la data de 4 noiembrie 2017, în jurul orei 22:00, a condus pe bulevardul x din Bucureşti, autovehiculul marca B. cu nr. deînmatriculare x, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,95 gr‰.
Prin Sentinţa penală nr. 21 din 18 martie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 10 luni închisoare stabilită pentru inculpatul A., acesta urmând să respecte măsurile de supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, în conformitate cu art. 84 alin. (1) şi art. 85 alin. (1) C. pen.
Apelul declarat la data de 21 martie 2019 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a fost retras de secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Adresa nr. x/2018 înregistrată la data de 24 aprilie 2019, instanţa de apel urmând să ia act de retragerea căii de atac.
În privinţa excepţiei inadmisibilităţii apelului promovat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva Sentinţei penale nr. 21 din 18 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, invocată de intimatul inculpat A. şi motivată pe lipsa calităţii procesuale a acestei unităţi de parchet de a exercita calea de atac a apelului, Înalta Curte consideră că actul retragerii căii de atac primează excepţiei inadmisibilităţii întrucât retragerea apelului înlătură cadrul procesual care ar fi putut permite inclusiv analiza condiţiilor de admisibilitate a căii de atac.
Pentru considerentele expuse, în raport de manifestarea de voinţă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, transmisă în scris şi susţinută oral de procurorul de şedinţă din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia judiciară, în sensul retragerii apelului formulat împotriva Sentinţei penale nr. 21 din 18 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin dispoziţiile art. 14 pct. 4 şi pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019, Înalta Curte va lua act de retragerea de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva Sentinţei penale nr. 21 din 18 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2019 privind pe intimatul inculpat A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
I. Admite cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia judiciară de sesizare a Curţii Constituţionale.
Dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară modificate prin dispoziţiile art. 14 pct. 4 şi pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2019.
Definitivă.
II. Ia act de retragerea de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva Sentinţei penale nr. 21 din 18 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2019 privind pe intimatul inculpat A.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2019.
Procesat de GGC -LM