Asupra contestaţiei în anulare, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrata la data de 09.10.2014, pe rolul Judecătoriei Motru, sub nr. x/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 25.000.000 RON reprezentând daune morale, aferente unei perioade de 250 zile, aduse sănătăţii, demnităţii, onoarei şi reputaţiei reclamantului şi familiei acestuia, prin întreruperea furnizării energiei electrice în locuinţa reclamantului, în perioada 02.11.2013-12.07.2014.
Prin sentinţa nr. 169 din 5 februarie 2015, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia civilă, în raport de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, care depăşeşte suma de 200.000 RON, reţinând incidenţa art. 94 pct. 1 lit. k) coroborat cu art. 95 pct. 1 C. proc. civ.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. x/2015.
Prin sentinţa nr. 149 din 12.05.2015, Tribunalul Gorj, secţia I civilă, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A.
Prin Decizia nr. 2023 din 11.09.2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, s-a admis apelul reclamantului, a fost schimbată sentinţa atacată în sensul admiterii, în parte, a acţiunii, fiind obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 15.000 RON despăgubiri civile reprezentând daune morale.
Împotriva acestei din urmă decizii an declarat recurs reclamantul şi pârâta.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa Camerei de Consiliu de la 29 martie 2018, în complet de filtru, s-a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 2023 din data de 11 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, fiind fixat termen de judecată la data de 24 mai 2018, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, şi a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva aceleiaşi decizii.
Prin Decizia nr. 2055 din 24 mai 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, recursul reclamantului.
Împotriva încheierii pronunţate în şedinţa Camerei de Consiliu de la 29 martie 2018, în complet de filtru, a formulat contestaţie în anulare pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanţei sa constate că aceasta şi-a îndeplinit obligaţia de timbrare a recursului, iar ca o consecinţă a acesteia să se dispună admiterea în principiu a căii de atac şi fixarea unui termen de judecată pentru soluţionarea recursului.
În drept, contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a cerut respingerea, ca neîntemeiată a contestaţiei, precum şi obligarea contestatoarei ia plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu de avocat în cuantum de 25.000 RON, justificat cu chitanţa nr. x din 04.10.2018.
Analizând excepţia de inadmisibilitate a contestaţiei în anulare, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:
încheierea împotriva căreia a fost exercitată prezenta cale de atac a fost pronunţată în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fiind anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 2023 din data de 11 septembrie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. dispun:
"În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează, sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."
Rezultă deci că legiuitorul a optat ca deciziile pronunţate în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ordinară sau extraordinară, ceea ce duce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi susceptibile de a fi atacate cu contestaţie în anulare sau revizuire.
Aşa fiind, încheierea pronunţată în şedinţa Camerei de Consiliu de la 29 martie 2018 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, nu este supusă căii de atac a contestaţiei în anulare.
În aplicarea prevederilor legale evocate anterior, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. B. S.A. împotriva încheierii din 29 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2015.
Faţă de soluţia dispusă în cauză, potrivit art. 453 alin. (1) coroborate cu art. 451 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea S.C. B. S.A. va fi obligată, la cererea intimatului A., la plata către acesta a cheltuielilor de judecată.
În ceea ce priveşte cuantumul acestor cheltuieli, din perspectiva solicitării onorariului de avocat de 25.000 RON, conform chitanţei nr. x din 04.10.2018, instanţa urmează a da eficienţă prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său. " urmând a-l reduce la suma de 500 Iei, deoarece apare ca nepotrivit de mare faţă de complexitatea cauzei şi munca îndeplinită de avocat, văzând că faţa Înaltei Curţi a existat un singur termen de judecată.
În acest sens, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 401 din 14.07.2005, a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, referitoare la cheltuielile de judecată, care au fost reluate şi prin art. 451 alin. (2) din Noul C. proc. civ., reţinând în motivare:
"nimic nu interzice, în absenţa unei prevederi constituţionale exprese, consacrarea prin lege a prerogativei instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial cuvenit prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse." în considerentele aceleiaşi decizii, Curtea Constituţională a reţinut şi faptul că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale "a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil."
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. B. S.A. împotriva încheierii din 29 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2015.
Obligă pe contestatoarea S.C. B. S.A. la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul A., reduse în condiţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04.10.2018.