Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În şedinţa de judecată de la data de 12 decembrie 2018, termen fixat în vederea soluţionării recursului declarat de recurenta - revizuentă A. împotriva sentinţei civile nr. 5931 din 17 iulie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, recurenta a depus la dosar cerere prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi o cerere prin care a invocat excepţia de nelegalitate privind Ordinul nr. 1363 din 13 decembrie 2006.
Recurenta a solicitat admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 alin. (5) din vechiul C. proc. civ., referitor la sintagma "reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor". A considerat că excepţia de neconstituţionalitate este perfect admisibilă, având în vedere că este parte în proces, iar excepţia poate fi ridicată de orice parte în oricare stadiu al procesului şi indiferent de natura acestuia.
A arătat că admisibilitatea este întemeiată şi faţă de faptul că această sintagmă încalcă în esenţă, două articole din Constituţia României, şi anume, art. 24 alin. (1) care reglementează accesul liber la justiţie şi art. 21 alin. (3), care prevede că părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
A solicitat a se lua act de faptul că, Curtea Constituţională nu a mai fost sesizată cu această excepţie de neconstituţionalitate, iar excepţia vizează şi are legătură cu fondul cauzei întrucât se găseşte în situaţia în care, cererea de revizuire în prezenta cauză este întemeiată pe raportul Corpului de Control, care a fost emis în 2016, care este o situaţie concretă, o situaţie de fapt, din perioada 2016-2011, şi anume, starea de incompatibilitate şi conflict de interese a numitei B. ca manager al Spitalului de Oftalmologie.
Curtea, după deliberare, a respins, în cadrul considerentelor, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale raportându-se la cerinţele impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, dar şi la obiectul dedus judecăţii, şi anume recurs, ce se circumscrie dispoziţiilor procedurale prevăzute de art. 299 - 316 din vechiul C. proc. civ.
Curtea a pus în vedere recurentei că are posibilitatea a declara recurs, împotriva soluţiei date cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, în 48 de ore de la pronunţare.
Împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a formulat recurs recurenta A..
Recurenta solicită admiterea recursului, iar pe fond, admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocând, în drept, dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Consideră recurenta că instanţa de recurs a respins neîntemeiat solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Recurenta precizează că sintagma "reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor" este neconstituţională întrucât prevede şi situaţia conform căreia partea potrivnică sau autorităţile statului român împiedică emiterea unui document, care ar fi trebuit să fie întocmit într-un anumit termen, conform legii, menţinând o situaţie ilegală.
Concret, recurenta precizează că este vorba de Ministerul Sănătăţii care a întârziat timp de 10 ani recunoaşterea situaţiei de incompatibilitate în care s-a aflat B. în perioada 2006 - 2016, acesta având obligaţia să întocmească un Raport al Corpului de Control privind incompatibilităţile numitei B. la începutul anului 2007, când a fost desemnată manager lucru pe care nu l-a făcut. În schimb, se arată, Raportul a fost întocmit abia în 2016, situaţie care vizează exact perioada 2007 - 2011 când numita B. a fost şi manager al spitalului, cât şi salariat al firmei căreia îi închiriase spaţiu în incinta spitalului.
Arată recurenta că dosarul nr. x/2018 are ca obiect revizuirea dosarului nr. x/2012 al Tribunalul Bucureşti litigiu în baza unui document nou descoperit "Raportul Corpului de Control al M.S." din 2016, care vizează, pe bază de acte doveditoare existente la momentul 2006 - 2011, starea de incompatibilitate a numitei B.
Se arată că, dacă această situaţie de incompatibilitate era dovedită prin Raport întocmit în 2007 pentru situaţia din 2007, soarta dosarului nr. x era cu totul alta.
Concluzionează recurenta că există o situaţie clară, în care o autoritate a tărăgănat emiterea unui document, timp de 10 ani, menţinând-o ilegal pe numita B. în funcţie.
Înalta Curte, examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerinţe şi anume:
- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în cauzele în care participă;
- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. O asemenea condiţie este consecinţa caracterului general obligatoriu şi al efectelor erga omnes al deciziilor Curţii Constituţionale;
- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
Excepţia de neconstituţionalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condiţiile legii, analiza conformităţii anumitor dispoziţii legale cu Constituţia României. În acest caz, sesizarea Curţii Constituţionale nu se face direct, întrucât Legea nr. 47/1992 stabileşte un veritabil filtru, în virtutea căruia instanţa efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, în funcţie de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Astfel, judecătorul este chemat să realizeze o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită. Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.
În speţă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale având ca obiect neconstituţionalitatea art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu îndeplineşte una dintre cerinţele impuse, aceea de a avea legătură cu cauza.
Astfel, instanţa de revizuire, în aplicarea cerinţelor impuse de art. 326 alin. (3) C. proc. civ., a avut a se pronunţa, cu prioritate, asupra admisibilităţii cererii de revizuire din perspectiva cerinţei impuse de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., aceea ca hotărârea atacată să evoce fondul.
În speţă, întrucât prin sentinţa ce formează obiectul cererii de revizuire a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Spitalul Clinic de Urgenţe Oftalmologice Bucureşti şi B., ca fiind prescrisă şi a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, instanţa de revizuire a statuat asupra faptului că instanţa de fond nu a examinat raportul juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză, aceasta neevocând fondul raportului litigios.
Nefiind îndeplinită această condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire, de evocare a fondului, nu s-a putut trece la analiza pe fond a motivului de revizuire reglementat de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în sensul analizării condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească înscrisurile doveditoare, inclusiv a celor incluse în sintagma reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
În acest context, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurenta - revizuentă nu are legătură cu soluţionarea cauzei deduse judecăţii în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, câtă vreme soluţia instanţei de fond nu a fost întemeiată pe sintagma a cărei neconstituţionalitate s-a invocat în recurs.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 12 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2019.