Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 05 octombrie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Judecătoriei Botoşani, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. Botoşani solicitând instanţei ca prin hotărârea ce urmează a se pronunţa să se dispună: constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzut la art. 4 paragraful 1 pct. 1 din Contractul de credit nr. 160 din 30 iunie 2010; obligarea pârâtei la restituirea sumei de 11.550 RON încasată cu titlu de comision de administrare/gestiune credit în perioada 28 iulie 2010 - 28 noiembrie 2016 în baza clauzei prevăzută la art. 4 paragraful 1 pct. 1 din Contractul de credit nr. 160 din 30 iunie 2010 şi în continuare până la eliminarea clauzei din contractul de credit; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru suma solicitată cu titlu de comision de administrare/gestiune credit, calculată de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2156 din 05 mai 2017 Judecătoria Botoşani a respins excepţia prescrierii dreptului la acţiune al reclamantului, invocată de pârâta B. Botoşani, în contradictoriu cu reclamantul A., ca neîntemeiată; a admis acţiunea având ca obiect acţiune în restabilirea echilibrului contractual, formulată de reclamantul, A., în contradictoriu cu pârâta, B. Botoşani; a constatat nulitatea absolută a clauzelor contractuale prevăzute la pct. 4 paragraful 1, pct. 1, referitoare la comisionul de administrare/gestiune din contractul de credit bancar nr. 160 din 30 iunie 2010; a obligat pârâta să modifice contractul de credit bancar nr. 160 din 30 iunie 2010 cu toate anexele sale, actele adiţionale, inclusiv graficul de rambursare, în sensul înlăturării clauzelor a căror nulitate absolută a fost constatată prin prezentul dispozitiv; a constatat că reclamantul a plătit în favoarea pârâtei, cu titlu de plată nedatorată, sumele de bani constând în comisionul administrare/gestiune prevăzute la pct. 4 paragraful 1, pct. 1 din contractul de credit bancar nr. 160 din 30 iunie 2010; a obligat pârâta să plătească reclamanţilor suma încasată cu titlu de comision administrare/gestiune prevăzut la pct. 4 paragraful 1, pct. 1 din contractul de credit bancar nr. 160 din 30 iunie 2010, efectiv încasat de la reclamant pe toată perioada de derulare a contractului, precum şi dobânda legală aferentă debitului principal, de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective a debitului principal.
Prin decizia nr. 1559/A din 14 decembrie 2017 Tribunalul Botoşani a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.A. Botoşani, împotriva sentinţei civile nr. 2156 din 05 mai 2017 a Judecătoriei Botoşani, pronunţată în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., ca nefondat; a păstrat hotărârea apelată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.A. Botoşani.
La termenul de judecată din 14 septembrie 2018, instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului iar, prin decizia nr. 185 din 14 septembrie 2018, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Suceava.
A declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect recursul declarat de pârâta B. S.A. Botoşani, împotriva deciziei nr. 1559/A din 14 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Botoşani, în dosar nr. x/2016, intimat fiind reclamantul A., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâta B. S.A. Botoşani.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:
Decizia supusă recursului a fost pronunţată de către tribunal, într-un litigiu prin care s-a soluţionat o cerere care a declanşat procedura judiciară în faţa judecătoriei.
Cu întâietate, sub aspectul excepţiei de necompetenţă materială, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine incidenţa prevederilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. din care reiese că instanţa supremă judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Botoşani, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018:
"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."
Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.
A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.
Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.
Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.
Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:
"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."
De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Botoşani, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Suceava, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în soluţionarea recursului declarat de recurenta-pârâtă B. Botoşani împotriva deciziei nr. 1559/A din 14 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Suceava.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2019.