Asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 33/2019 din 25 aprilie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019 a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi în consecinţă:
În baza art. 103 alin. (7), art. 107 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 27.12.2018 în dos. nr. 992 Js 2111/18 de către Procuratura Nürnberg-Fürth, Germania, pe numele persoanei solicitate A., născut la data de 23.02.1993 în Zwickau, Germania, cetăţean german, posesor al paşaportului x, cu drept de rezidenţă pe teritoriul României, adresa din România - Sibiu, str. x, certificat de înregistrare nr. x, valabil de la 22.10.2018 la 21.10.2023.
S-a luat act că persoana solicitată nu şi-a dat consimţământul spre a fi predată autorităţilor judiciare germane.
S-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.
În baza art. 103 alin. (10) şi alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile în vederea predării către autorităţile judiciare ale statului solicitant începând cu 25.04.2019 până la 24.05.2019.
A fost revocată măsura controlului judiciar luată faţă de persoana solicitată prin încheierea penală din data de 11.04.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută în data de 10.04.2019 ora 14:10 până la data de 11.04.2019 ora 13:30.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. suma de 1012 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu şi suma de 57,87 RON, reprezentând onorariul interpretului de limbă germană au fost avansate şi suportate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
I. Constată că prin sesizarea formulată în dosarul nr. x/2019 din 10.04.2019, înregistrată la această instanţă sub nr. x/2019 la data de 11.04.2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat luarea măsurii arestării provizorii faţă de persoana solicitată A., cetăţean german, cu drept de rezidenţă pe teritoriul României, adresa din România - Sibiu, certificat de înregistrare nr. x, valabil de la 22.10.2018 la 21.10.2023, având în vedere semnalarea introdusă de Biroul SIRENE Germania din data de 9.04.2019 privind mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate prin care se solicită arestarea, în vederea predării către autorităţile judiciare ale acestui stat.
În fapt, s-a reţinut că este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea condiţiilor prevăzute de legea germană din 08.03.2018 după liberarea provizorie, prevăzută de art. 145 a din C. pen. german.
Pentru faptele imputate, C. pen. german prevede pedeapsa închisorii până la 3 ani.
II. Prin încheierea din 11.04.2019 instanţa, în baza art. 101 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004 a respins, ca neîntemeiată, propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
În baza art. 101 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 211, 215 şi 2151 din C. proc. pen. a luat faţă de persoana solicitată măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 11.04.2019 şi până la data de 10.05.2019, inclusiv.
În baza art. 215 alin. (1) din C. proc. pen. s-a impus persoanei solicitate A. să respecte pe timpul cât se află sub control judiciar următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori va fi solicitată;
b) să informeze de îndată instanţa de judecată cu privire la schimbarea locuinţei;
c) să se prezinte la organul de poliţie din municipiul Sibiu judeţul Sibiu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori va fi chemată.
În baza art. 215 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen. s-a impus pe timpul controlului judiciar persoanei solicitate şi obligaţia de a nu depăşi limita teritorială a municipiului Sibiu decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei, cu excepţia deplasărilor la organele judiciare.
În baza art. 215 alin. (3) din C. proc. pen. s-a atras atenţia persoanei solicitate că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestării preventive sau cu măsura arestului la domiciliu.
S-a dispus ca supravegherea respectării de către persoana solicitată a obligaţiilor care îi revin pe durata controlului judiciar să se realizeze de către Poliţia Municipiului Sibiu, judeţul Sibiu.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate, dacă faţă de acesta nu a fost luată măsura reţinerii sau arestării preventive în altă cauză.
S-a amânat soluţionarea cauzei la data de 25.04.2019, ora 10.
S-a pus în vedere reprezentantului Ministerului Public să depună la dosar traducerea mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A.
În motivarea încheierii menţionate s-a reţinut că persoana solicitată a luat la cunoştinţă despre motivul prezentării sale în faţa instanţei şi nu a formulat obiecţiuni cu privire la identitate. Persoana solicitată a învederat instanţei că este de acord cu luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate până la prezentarea mandatului european de arestare preventivă.
Curtea a reţinut că era sesizată strict cu luarea unei măsuri arestării provizorii faţă de persoana solicitată pe o durată de maxim 15 zile în vederea prezentării mandatului european de arestare emis de autorităţile germane. În aceste condiţii ea nu a putut analiza temeinicia sau legalitatea acuzaţiilor aduse de autorităţile germane şi nici infracţiunile pe care le-ar întruni presupusele fapte infracţionale ce ar fi fost comise de persoana solicitată.
Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că, în prezenta cauză, nicio probă nu relevă faptul că pentru buna desfăşurare a prezentului proces penal ar fi necesară luare unei măsuri preventive privative de libertate. S-a arătat că persoana solicitată este cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea condiţiilor prevăzute de legea germană din 08.03.2018 după liberarea provizorie, prevăzută de art. 145 a din C. pen. german, nu are alte antecedente penale (f. x), este înregistrat legal ca şi rezident în România din data de 22.10.2018 (f. x), are adresa de reşedinţă legal stabilită în Sibiu şi are loc de muncă la un call-center în Sibiu.
Faţă de cele expuse, Curtea a arătat că nu se poate reţine că persoana solicitată prezintă un pericol semnificativ pentru ordinea publică.
S-a reţinut, însă, că persoana solicitată este cercetată penal pentru infracţiuni pedepsite cu închisoarea de maxim 3 ani. S-a arătat că, potrivit declaraţiilor persoanei solicitate, faptele imputate sunt parţial contestate, întrucât ar fi informat funcţionarul de la biroul de supravegheri din Germania, motiv pentru care este de acord cu colaborarea cu autorităţile germane pentru lămurirea situaţiei, astfel că sunt necesare informaţii referitoare la conţinutul mandatului european de arestare emis în cauză. S-a mai arătat că, chiar dacă măsura arestării preventive provizorii apare ca lipsită de proporţionalitate, în raport, cu circumstanţele personale ale persoanei solicitate, până la soluţionarea prezentei cauze este necesară luarea unei măsuri preventive, pentru a se asigura prezenţa persoanei solicitate la judecată şi a se împiedica sustragerea acesteia. S-a arătat că măsura preventivă a controlului judiciar este adecvată şi proporţională cu pericolul social al faptelor imputate şi cu circumstanţele personale ale persoanei solicitate.
În consecinţă, în baza art. 101 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, Curtea a respins, ca neîntemeiată, propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi a luat măsura controlului judiciar, în sensul celor menţionate mai sus.
III. La data de 24.04.2019 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a depus la dosar mandatul european de arestare emis la 27.12.2018 în dos. nr. 992 Js 2111/18 de către Procuratura Nürnberg-Fürth, Germania, precum şi traducerea acestuia în limba română.
IV. Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel a constatat că sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este întemeiată şi a admis-o pentru următoarele considerente:
Pe numele cetăţeanului german A. a fost emis un mandat de arestare preventivă la data de 6.11.2018 în dosarul nr. x Gs 616/18 de Judecătoria Erlangen - Judecătorul de instrucţie, mandat în baza căruia a fost emis la emis la 27.12.2018 în dos. nr. 992 Js 2111/18 de către Procuratura Nürnberg-Fürth, Germania mandatul european de arestare a cărui executare se solicită în prezenta cauză.
În mandatul european de arestare s-au reţinut în fapt următoarele:
Prin sentinţa judecătoriei Bamberg - Instanţa cu juraţi pentru adolescenţi - din data de 23.06.2014, prin contopirea pedepsei din sentinţa Tribunalului de instanţă Superioară Hof din data de 07.05.2013 pentru agresiune sexuală la comun şi insultă, inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă unică pentru minori de 4 ani şi 6 luni. După executarea completă, în baza art. 68f C. pen., inculpatul se află din data de 07.11.2017 sub măsura supravegherii comportamentului. Prin decizia judecătoarei pentru adolescenţi de la judecătoria Erlangen din data de 08.03.2018, număr de dosar: 3 VRJs 314/14, inculpatului i s-au impus condiţii referitor la sancţiunile penale, printre altele, să anunţe fără întârziere în termenul de o săptămână la oficiul de supraveghere comportament orice schimbare de domiciliu sau loc de muncă (cifra 2 a deciziei menţionate mai sus) şi să nu părăsească locul de domiciliu sau de şedere, actual pe teritoriul oraşului Erlangen (la momentul redactării deciziei încă în Schuhstraße 41 în Erlangen) fără aprobarea prealabilă a oficiului de supraveghere comportament de la Tribunalul de Instanţă Superioară Nürnberg-Fürth (cifra 7 a deciziei menţionată mai sus).
S-a mai reţinut că în baza alertei actuale de urmărire poliţienească şi a unui comunicat al sistemului de informare Schengen s-a constatat în legătură cu aceasta că inculpatul a fost controlat în data de 09.09.2018 în jurul orei 02:09 la punctul de intrare vamă Nădlac în România. Destinaţia călătoriei sale era Sibiu (Hermannstadt). În urma unei comunicări din data de 12.09.2018 din partea consilierului de probaţiune doamna B., inculpatul plănuieşte să se stabilească definitiv în România. Însă, el nu a fost niciodată de acord să furnizeze informaţii cu privire la locul său de şedere adevărat. S-a arătat că prin comportamentul inculpatului, scopul măsurilor impuse de către oficiul de supraveghere comportament este periclitat.
S-a mai arătat că în data de 19.09.2018 a fost înaintată plângerea penală din partea oficiului de supraveghere a comportamentului, acesta fiind acuzat de a fi încălcat pe perioada de supraveghere a comportamentului o anumită dispoziţie de categoria celor stipulate în art. 68b alin. (1) C. pen., periclitând astfel scopul măsurilor impuse.
Se mai arată în mandatul european de arestare că, potrivit C. pen. german fapta săvârşită de persoana solicitată constituie infracţiunea de încălcare a condiţiilor pe perioada de supraveghere a comportamentului, prevăzută de art. 145a din C. pen. german şi pedepsită cu închisoarea de maxim 3 ani.
Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că la data de 9.04.2019 prin Centrul de Cooperare Poliţienească Interpol - Biroul Sirene Bucureşti s-a transmis o semnalare cu privire la darea în urmărire internaţională în vederea arestării şi predării către autorităţile judiciare germane a persoanei solicitate.
Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, mandatul european de arestare executându-se pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Având în vedere aceste principii, Legea nr. 302/2004 limitează în procedura de executare de către autorităţile române a unui mandat european de arestare rolul instanţei la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea, ridicate de persoana solicitată, şi la stabilirea existenţei sau inexistenţei vreunui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, neexistând o competenţă a instanţei de a verifica legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi de a verifica existenţa faptelor de săvârşirea cărora este acuzată persoana solicitată.
În prezenta cauză, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că mandatul european de arestare este emis în baza mandatului german de arestare preventivă emis de Judecătoria Erlangen - Judecătorul de instrucţie la data de 6.11.2018 în dosarul nr. x Gs 616/18 pe numele persoanei solicitate, iar mandatul european de arestare conţine toate informaţiile prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004.
Persoana solicitată a fost prezentă în faţa instanţei, fiindu-i verificată identitatea şi neexistând obiecţii privitoare la acesta, şi i s-a înmânat o copie în limba germană a mandatului european de arestare, conform art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Conform art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 instanţa a adus la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 104 (dreptul de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, dreptul de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanţă, dreptul de a-şi desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european de arestare şi de a comunica cu acesta, în mod direct sau prin intermediul avocatului ales sau desemnat din oficiu în România, în condiţiile prevăzute de legea română şi cu asigurarea confidenţialităţii, dreptul la un interpret), efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, fiindu-i puse în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.
Persoana solicitată a declarat în faţa instanţei că nu este de acord cu predarea sa către statul german.
Persoana solicitată a precizat că nu renunţă la beneficiul conferit de regula specialităţii.
Instanţa a constatat că infracţiunea prevăzută de art. 145a din C. pen. german nu se regăseşte în lista infracţiunilor prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 pentru care nu trebuie verificată condiţia dublei incriminări.
Curtea a mai constatat că fapta de care este acuzată persoana solicitată nu este incriminată şi în legislaţia română.
Instanţa a mai constatat că în cauză nu este incident niciunul din motivele de refuz obligatoriu al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, iar dintre motivele de refuz facultativ al executării acestui mandat este incident doar cel prevăzut de art. 98 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, respectiv neîndeplinirea condiţiei ca fapta care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracţiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia (art. 96 alin. (2) din Legea nr. 302/2004).
Având în vedere natura infracţiunii pentru care este cercetată persoana solicitată, astfel cum este stabilită de C. pen. german - infracţiune contra ordinii publice -, pedeapsa prevăzută pentru această infracţiune - închisoarea de până la 3 ani, faptul că mandatul european de arestare a fost emis de statul al cărui cetăţean este persoana solicitată, faptul că infracţiunea care i se impută constă tocmai în părăsirea localităţii de domiciliu fără acordul prealabil al oficiului de supraveghere a comportamentului de la Tribunalul de Instanţă Superioară Nurnberg-Furth, în pofida interdicţiei ce îi fusese impusă în acest sens pe perioada măsurii supravegherii comportamentului, ţinând seama şi de faptul că această măsură s-a dispus după executarea unei pedepse de 4 ani şi 6 luni pentru agresiune sexuală în grup şi insultă, Curtea a apreciat ca fiind oportună executarea mandatului european de arestare, dându-se astfel eficienţă principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce.
Date fiind cele expuse, faptul că persoana solicitată şi-a stabilit în mod legal reşedinţa pe teritoriul Românei, având drept de rezidenţă potrivit certificatului de înregistrare nr. x, valabil de la 22.10.2018 la 21.10.2023, că aceasta locuieşte efectiv în Sibiu, str. x ap. 43 jud. Sibiu din luna septembrie 2018, că este angajată cu forme legale din luna octombrie 2018 şi că nu este de acord cu predarea către statul german, nu reprezintă în opinia Curţii împrejurări care să poată fundamenta o soluţie de refuz al executării mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate.
Pe cale de consecinţă, instanţa, constatând îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de lege, Curtea a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
În baza art. 103 alin. (7), art. 107 din Legea nr. 302/2004 a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 27.12.2018 în dos. nr. x Js 2111/18 de către Procuratura Nürnberg-Fürth, Germania, pe numele persoanei solicitate A.
S-a lua act că persoana solicitată nu şi-a dat consimţământul spre a fi predată autorităţilor judiciare germane.
S-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.
În baza art. 103 alin. (10) şi alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile în vederea predării către autorităţile judiciare ale statului solicitant începând cu 25.04.2019 până la 24.05.2019, instanţa apreciind că luarea acestei măsuri este justificată prin raportare la natura şi gravitatea infracţiunii pentru care este cercetată pe teritoriul Germaniei, măsura preventivă asigurând executarea efectivă a mandatului european de arestare şi predarea în cel mai scurt termen a persoanei solicitate.
Instanţa a constatat că în cauză, în vederea depunerii mandatului european de arestare şi a traducerii acestuia în limba română, a fost luată măsura măsurii controlului judiciar prin încheierea din 11.04.2019, pe o perioadă de 30 zile, începând cu 11.04.2019 la 10.05.2019, iar la acest moment instanţa a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării. Având în vedere că, pe de o parte, scopul pentru care a fost dispusă măsura controlului judiciar a fost realizat, iar, pe de altă parte, faptul că măsura controlului judiciar nu poate coexista cu arestarea în vederea predării, instanţa a revocat cea dintâi măsură, urmând a-şi produce efectele numai cea de-a doua.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută din data de 10.04.2019 ora 14:10 până la data de 11.04.2019 ora 13:30.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., suma de 1012 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu şi suma de 57,87 RON reprezentând onorariul interpretului de limbă germană au fost avansate şi suportate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, contestaţie, persoana solicitată A., fără a arăta în scris motivele.
La termenul de astăzi, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată A., având cuvântul, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea contestaţiei formulată de persoana solicitată A., la data de 25 aprilie 2019, împotriva sentinţei penale nr. 33/2019 din 25 aprilie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia Penală, prin care s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi solicitarea de luare a măsurii arestării provizorii faţă de persoana solicitată, care are drept de rezidenţă pe teritoriul României, având în vedere semnalarea introdusă de Biroul SIRENE Germania privind mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate prin care se solicită arestarea, în vederea predării către autorităţile judiciare ale acestui stat.
A arătat că persoana solicitată este cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea condiţiilor prevăzute de legea germană după liberarea provizorie, prevăzută de art. 145 a din C. pen. german, susţinând că persoana solicitată doreşte să rămână în România şi să-şi refacă viaţa aici.
A solicitat să se aibă în vedere faptul că persoana solicitată are un contract de muncă, o locuinţă închiriată în România, fiind depuse la dosar acte în acest sens. Totodată, a solicitat să se aibă în vedere că fapta pentru care este acuzată persoana solicitată în Germania nu prezintă pericol social concret.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra contestaţiei declarate de persoana solicitată, precum şi poziţia contestatorului persoană solicitată, din ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând contestaţia declarată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, în raport cu motivele invocate, Înalta Curte constată contestaţia persoanei solicitate ca fiind nefondată pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei, instanţa de control judiciar consideră că prima instanţă în mod judicios a examinat solicitarea de punere în executare a mandatului european de arestare emis de către Procuratura Nurnberg-Furth din Germania cu privire la persoana solicitată A. emis la data de 27 decembrie 2018.
Astfel, prima instanţă a constatat corect ca fiind îndeplinite condiţiile de fond şi de formă pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, precum şi cele prevăzute la art. 86 din Legea nr. 302/2004 şi a constatat legal şi temeinic că nu este incident niciun motiv obligatoriu de refuz al executării, dintre cele enumerate în art. 98 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Totodată, prima instanţă a argumentat, că din motivele de refuz facultativ al executării mandatului emis este incident doar cel prevăzut de art. 98 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, respectiv neîndeplinirea condiţiei ca fapta care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracţiune potrivit legii române, independente de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia, potrivit art. 96 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
De asemenea, instanţa de control judiciar constată că în mod judicios prima instanţă a motivat temeinic, oportunitatea executării mandatului european de arestare, făcând o justă aplicare a principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, reţinând că, deşi natura infracţiunii pentru care este cercetată persoana solicitată, potrivit C. pen. german, infracţiune contra ordinii publice, este pedepsită cu închisoare de până la 3 ani, emitentul mandatului fiind statul al cărui cetăţean este persoana solicitată, iar infracţiunea care i se impută constă tocmai în părăsirea localităţii de domiciliu fără acordul prealabil al oficiului de supraveghere a comportamentului de la Tribunalul de Instanţă Superioară Burnberg-Furth, în ciuda interdicţiei ce îi fusese impusă în acest sens pe perioada măsurii supravegherii comportamentului, aceasta măsură fiind dispusă după executarea unei pedepse de 4 ani şi 6 luni pentru agresiune sexuală în grup şi insultă.
Înalta Curte, în urma verificării hotărârii atacate şi motivelor invocate în apărarea contestatorului persoanei solicitate, atât în scris, cât şi oral, consideră că nu pot fi avute în vedere.
Instanţa de control judiciar consideră că prima instanţă, în mod temeinic a considerat că, deşi persoana solicitată şi-a stabilit în mod legal reşedinţa pe teritoriul României, cu drept de rezidenţă potrivit certificatului de înregistrare nr. x, valabil de la 22.10.2018 la 21.10.2023, locuind efectiv în Sibiu, judeţul Sibiu din luna septembrie 2018, este angajată cu forme legale din luna octombrie 2018, nefiind de acord cu predarea către statul germen, acestea nu pot susţine o soluţie de refuz al executării mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră sentinţa pronunţată de prima instanţă ca fiind legală şi temeinică sub toate aspectele.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 33/2019 din 25 aprilie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.
Onorariul interpretului de limbă germană se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 33/2019 din 25 aprilie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.
Onorariul interpretului de limbă germană se suportă din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 09 mai 2019.