Asupra contestaţiei la executare de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 1099 din data de 11 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a respins contestaţia la executare formulată de petentul A., zis C., în prezent încarcerat în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, împotriva deciziei penale nr. 1750 din data 14 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 818 din data de 19.04.2017 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr. x/2016, în baza art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
S-a constatat că fapta dedusă judecăţii a fost săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de pedeapsa de 5 ani închisoare aplicata prin sentinţa penală nr. 270/29.11.2012 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 2583/17.09.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pedeapsă ce a fost contopită cu pedeapsa de 6 ani închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 28/09.02.2015 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 1174/12.07.2016 a Curţii de Apel Craiova.
În baza art. 41, 43 C. pen., a fost adăugată pedeapsa de 6 luni închisoare la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 28/09.02.2015 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 1174/12.07.2016 a Curţii de Apel Craiova, urmând ca inculpatul să execute 6 ani şi 6 luni închisoare.
A fost dedusă din pedeapsa stabilită perioada executată de la 18.09.2014, la zi.
A fost anulat mandatul de executare al pedepsei nr. 38/2015 emis de Tribunalul Gorj şi s-a dispus emiterea unui nou mandat, conform prezentei sentinţe.
Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apeluri Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu şi inculpatul A.
Prin decizia penală nr. 1750 din data 14 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016, a fost respins apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 818 din data de 19.04.2017 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.
A fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu, formulat împotriva aceleiaşi sentinţe.
A fost desfiinţată sentinţa şi, rejudecând:
În baza art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 6 luni închisoare.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare pedeapsă principală, 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, pedeapsă complementară şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior pedeapsă accesorie, stabilită prin sentinţa penală nr. 28/09.02.2015 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 1174/12.07.2016 a Curţii de Apel Craiova în pedepsele componente de:
- pedeapsa principală de 6 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen. Vechi pe o durată de 1 an şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, aplicată pentru săv. infr. prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
- pedeapsa principală de 5 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen. Vechi pe o durată de 1 an şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior aplicată prin sent. pen. nr. 270/29.11.2012 a Tribunalului Gorj, modificată prin decizia penală nr. 237/26.06.2013 a Curţii de Apel Craiova şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2583/17.09.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 38-39 lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (1) şi (5) C. pen., a fost contopită pedeapsa principală de 6 luni închisoare aplicată în cauza supusă judecăţii cu pedeapsa principală de 6 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior pe o durată de 1 an şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, aplicate prin sentinţa penală nr. 28/09.02.2015 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 1174/12.07.2016 a Curţii de Apel Craiova, rezultând pedeapsa de 6 ani şi 2 luni închisoare pedeapsă principală,1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior pedeapsă complementară şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, pedeapsă accesorie.
În baza art. 43 alin. (1) şi art. 45 alin. (3) lit. b) şi alin. (5) C. pen., a fost adăugată la această pedeapsă rezultantă, restul de 3 ani, 11 luni şi 26 zile închisoare, 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior pedeapsă complementară şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior pedeapsă accesorie, rămas neexecutat din pedeapsa principală de 5 ani închisoare, 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior pedeapsă complementară şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior pedeapsă accesorie, aplicată prin sentinţa penală nr. 270/29.11.2012 a Tribunalului Gorj, modificată prin decizia penală nr. 237/26.06.2013 a Curţii de Apel Craiova şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2583/17.09.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 10 ani, 1 lună şi 26 zile închisoare pedeapsă principală, 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior pedeapsă complementară şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior pedeapsă accesorie.
A fost dedusă din pedeapsa finală, perioada executată de la 23.09.2015 la zi.
A fost anulat mandatul de executare al pedepsei nr. 38/2015 emis de Tribunalul Gorj şi s-a dispus emiterea unui nou mandat, conform prezentei decizii.
S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate, ce privesc cheltuielile judiciare către stat.
La data de 28.11.2017, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, sub nr. x, contestaţia la executare formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 1750 din data 14 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016, contestaţie care a fost calificată drept recurs în casaţie şi s-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării asupra acestuia.
În motivarea contestaţiei, condamnatul A., în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a solicitat în esenţă "lămurirea" deciziei penale nr. 1750 din data 14 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, susţinând că în mod eronat s-a aplicat art. 43 alin. (2) C. pen., reprezentând o "eroare gravă a completului de judecată", contopirea pedepselor fiind făcută în mod greşit, iar pedeapsa rezultantă este nelegală.
Prin încheierea nr. 70/RC, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016, contestaţia la executare a fost trimisă Curţii de Apel Craiova, spre competentă soluţionare.
La data de 30 martie 2018, contestaţia a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, sub nr. x/2018.
Prin cererea formulată la data de 21.06.2018, condamnatul A. a solicitat să se dispună sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în legătură cu pronunţarea unei hotărâri prealabile referitoare la dezlegarea chestiunii de drept constând în mecanismul de aplicare a pedepsei în situaţia reţinerii condiţiilor de incidenţă a recidivei postcondamnatorii în raport de data săvârşirii unei singure infracţiuni, care constituie cel de-al doilea termen al pluralităţii de infracţiunii, în situaţia concretă în care primul termen al recidivei este constituit din săvârşirea a două fapte aflate în concurs (dintre care doar una atrage starea de recidivă) soluţionate prin hotărâre definitivă intrată în puterea lucrului judecat anterior pronunţării unei hotărâri prin care s-a atras răspunderea penală a făptuitorului pentru fapta săvârşită în stare de recidivă.
La termenul de judecată din data de 11 iulie 2018, aşa cum s-a arătat în partea introductivă a prezentei decizii, Curtea a respins, ca inadmisibilă, cererea privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie legătură cu pronunţarea unei hotărâri prealabile.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că prin contestaţia formulată, condamnatul A., nu a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. 1750/12.11.2017 a Curţii de Apel Craiova, ci a solicitat efectiv desfiinţarea deciziei penale şi rejudecarea apelului, arătând că s-a efectuat în mod greşit descontopirea şi contopirea pedepselor principale, ajungându-se la o pedeapsă nelegală.
Astfel, în opinia contestatorului, Curtea de Apel Craiova în mod greşit nu a adăugat pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, la pedeapsa rezultantă de 6 ani, aplicată de Judecătoria Tg. Jiu, prin sentinţa penală nr. 818/19.04.2017, ci a efectuat un cumul aritmetic în urma căruia a rezultat pedeapsa de 10 ani, 1 lună şi 26 zile închisoare, fără un temei legal.
S-a apreciat că cererea inculpatului este nefondată pentru următoarele considerente:
Contestaţia la executare nu reprezintă o cale de atac, ci o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor definitive.
Scopul şi limitele contestaţiei la titlu se rezumă la lămurirea sau explicitarea necesară în legătură cu ceea ce s-a judecat şi se reflectă în dispozitivul hotărârilor definitive.
Prin urmare, pe calea contestaţiei la executare (contestaţiei la titlu) pot fi vizate doar măsurile luate şi care se regăsesc în dispozitivul hotărârii, iar nu chestiuni care au fost invocate şi tranşate în cursul procesului, întrucât soluţia contrară ar încălca, în mod evident, autoritatea de lucru judecat şi regulile imperative care guvernează regimul său.
În speţa de faţă, nu a fost indicată de către condamnat şi nici nu a fost constatată din oficiu de către instanţă existenţa vreunei dispoziţii neclare, care ar necesita lămurire.
De altfel, aşa cum s-a arătat mai sus, condamnatul a invocat în contestaţie o "greşeală de judecată", considerând că decizia este nelegală, nu neclară, întrucât, în opinia sa, pedeapsa finală, dată spre executare, a fost stabilită contrar dispoziţiilor legale şi a solicitat astfel, desfiinţarea acestei decizii cu consecinţa rejudecării apelului şi stabilirii unei alte pedepse, ceea ce nu poate face obiectul unei contestaţii la executare.
Prin urmare, Curtea a respins contestaţia formulată de inculpat, ca nefondată şi, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. l-a obligat pe contestatorul-condamnat la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei penale nr. 1099 din data de 11 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, condamnatul A. a formulat contestaţie la executare, solicitând desfiinţarea deciziilor nr. 1099 din data de 11 iulie 2018 şi nr. 1750 din data 14 noiembrie 2017, ambele pronunţate de Curtea de Apel Craiova şi menţinerea sentinţei penale nr. 818 din data de 19 aprilie 2017 pronunţată de Judecătoria Tîrgu Jiu. Contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen.
În motivarea contestaţiei, petentul a solicitat ca, în raport de dispoziţiile art. 43 alin. (2) C. pen. să se constate că el a săvârşit o singură infracţiune, aceea de mărturie mincinoasă, în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 43 alin. (1) C. pen.
A susţinut că modalitatea de contopire a pedepselor este greşită, astfel că pedeapsa de 10 ani, 1 lună şi 26 zile este nelegală.
Examinând admisibilitatea contestaţiei la executare, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârilor penale se poate face în următoarele cazuri:
a) Când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) Când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) Când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) Când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
În cauza de faţă, petentul A. a formulat contestaţie împotriva deciziei penale nr. 1099 din data de 11 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova care a avut ca obiect contestaţie la executare formulată de acelaşi petent împotriva deciziei penale nr. 1750 din data 14 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, invocând acelaşi motive privind contopirea pedepselor.
De altfel, în contestaţia formulată petentul a arătat că motivele sunt cele precizate în contestaţia care a făcut obiectul dosarului x/2018 al Curţii de Apel Craiova.
Contestaţia la executare reprezintă un mijloc jurisdicţional de rezolvare a incidentelor survenite pe parcursul executării pedepselor, pe această cale neputându-se invoca decât aspecte ce ţin exclusiv de executarea hotărârilor judecătoreşti definitive, fără a se putea modifica dispoziţiile din hotărâre care au intrat în puterea lucrului judecat.
Faţă de motivul invocat de petentul condamnat în sensul că decizia atacată este nelegală întrucât pedeapsa ce urmează a fi executată a fost stabilită contrar dispoziţiilor legale, apare ca fiind inadmisibilă întrucât este inadmisibil ca pe această cale să se procedeze la o nouă individualizare a pedepsei. Pe calea contestaţiei la executare se pot invoca aspecte care privesc, exclusiv, executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, faţă de motivul invocat în contestaţie, acela legat de modul de contopire a pedepselor şi de stabilire a pedepsei ce urmează a fi executată, nu se încadrează în dispoziţiile legale prevăzute de art. 598 alin. (1) C. pen.
Totodată, Înalta Curte constată că petentul condamnat A. a formulat contestaţie la executare împotriva deciziei penală nr. 1099 din data de 11 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, prin care s-a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de acelaşi petent împotriva deciziei penale nr. 1750 din data 14 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, hotărârea fiind definitivă.
Potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti se exercită în condiţiile prevăzute de legea procesual penală şi în acord cu principiile stabilite de art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii şi ale art. 21 din legea fundamentală care prevede că orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, dar şi în acord cu exigenţele prevăzute de art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului privind dreptul la un recurs efectiv.
Prin urmare, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi din acest motiv, apare ca fiind o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept. Încercarea exercitării unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori printr-un act neprevăzut de legea procesual penală conduce la inadmisibilitatea căii de atac.
Faţă de considerentele menţionate, contestaţia la executare formulată de petentul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 1099 din data de 11 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori este inadmisibilă, urmând a fi respinsă.
În baza art. 275 alin. (21) C. proc. pen. va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1099 din data de 11 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 noiembrie 2018.