Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 februarie 2019 reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mehedinţi, în contradictoriu cu pârâtele A. şi B., a solicitat să se dispună înlocuirea plasamentului de la Centrul de primire în regim de urgenţă pentru copii străzii, cu măsura plasamentului la asistent maternal profesionist B., pentru minora C., pe perioada plasamentului drepturile şi obligaţiile părinteşti să fie exercitate de către Directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mehedinţi; obligarea mamei fireşti la muncă în folosul comunităţii, anume acţiuni sau lucrări de interes local, pe toată perioada măsurii de protecţie stabilită pentru copil.
Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 40/MF din 15 martie 2019, a admis acţiunea şi a dispus înlocuirea măsurii plasamentului de la Centrul de primire în regim de urgenţă pentru copii străzii, din subordinea DGASPC Mehedinţi, cu măsura plasamentului la asistent maternal profesionist B., pentru minora C., fiica lui D. şi A., cu plata alocaţiei de plasament corespunzătoare.
A fost delegat exerciţiul drepturilor părinteşti cu privire la persoana şi bunurile minorei Directorului DGASPC Mehedinţi, cu păstrarea drepturilor mamei fireşti la legături personale cu minora şi a consimţi la adopţia acesteia.
A fost obligată A. să presteze câte 20 ore lunar, acţiuni sau lucrări de interes local, pe raza unităţii administrativ teritoriale a localităţii de domiciliu sau de reşedinţă, pe toată durata măsurii de protecţie a minorei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel A., mama minorei, solicitând ca minora să fie reintegrată în familie.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin Decizia nr. 1271 din 6 mai 2019, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă A. împotriva Sentinţei nr. 40/MF/2019 din 15 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A.
Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, prin rezoluţia din 12 iunie 2019 a stabilit termen de judecată la data de 18 iunie 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
Analizând cu prioritate admisibilitatea recursului, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată are ca obiect înlocuirea măsurii plasamentului pentru minora C., ce are ca temei de drept Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
Conform dispoziţiilor art. 136 din Legea nr. 272/2004:
"Hotărârea instanţei de fond este executorie şi definitivă", iar potrivit prevederilor art. 137 din acelaşi act normativ:
"Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii".
Art. 138 din Legea nr. 272/2004 prevede că dispoziţiile acestei legi referitoare la procedura de soluţionare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială se completează corespunzător cu prevederile C. proc. civ.
Luând în considerare că litigiul de faţă este înregistrat pe rolul instanţelor de judecată la data de 15 februarie 2019 şi este întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 272/2004, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 136 şi 137 din acest act normativ, precum şi cele ale noului C. proc. civ.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispoziţiile Legii nr. 272/2004 anterior menţionate trebuie coroborate cu dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., ce prevăd următoarele:
"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară".
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. statuează că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Prin urmare, din coroborarea dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală, ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 136-138 din Legea nr. 272/2004, precum şi cu prevederile art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012, Sentinţa nr. 40/MF/15.03.2019, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă, este supusă numai apelului, astfel că Decizia nr. 1271 din 6 mai 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, este o hotărâre definitivă, ce nu este supusă căii de atac a recursului.
Principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Faţă de împrejurarea că decizia atacată este o hotărâre definitivă, având în vedere dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stabilesc că hotărârile date în apel, fără drept de recurs, sunt hotărâri definitive, aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, instanţa urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat de pârâta A. împotriva Deciziei nr. 1271 din data de 6 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta A. împotriva Deciziei nr. 1271 din data de 6 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2019.
Procesat de GGC - NN