Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 08 februarie 2019, petentul A. a solicitat strămutarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti.
În cuprinsul cererii, petentul a arătat că îşi întemeiază cererea pe motive de bănuială legitimă, având în vedere calitatea de judecător, la Judecătoria Buftea, a intimatei B., instanţă arondată Curţii de Apel Bucureşti.
În drept a invocat dispoziţiile art. 140 alin. (1) teza 1, art. 141 alin. (1) şi (2) teza 1 şi art. 142 alin. (1) C. proc. civ.
Prioritar, Înalta Curte reţine că, potrivit verificărilor efectuate în sistemul informatic Ecris, pricina ce face obiectul cererii de strămutare a fost înregistrată pe rolul instanţelor judecătoreşti la data de 07 iulie 2017, aşadar, ulterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ.
Prin urmare, prezenta cerere de strămutare este supusă noilor norme de procedură civilă şi va fi analizată prin raportare la aceste prevederi legale.
Potrivit art. 142 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia (...)", iar conform alin. (2) al aceluiaşi text legal, "cererea de strămutare întemeiată pe motive de siguranţă publică este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie".
În cauză, în cuprinsul cererii de strămutare, petentul nu formulează susţineri care ar putea fi circumscrise unor motive de siguranţă publică de natură să atragă competenţa de soluţionare a cererii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, oricum, aceasta nu avea legitimarea procesuală activă pentru a formula o atare cerere, în considerarea art. 141 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât devin incidente dispoziţiile art. 142 alin. (1) C. proc. civ.
Invocarea, de către petent, a calităţii de judecător, la Judecătoria Buftea, a intimatei B. nu atrage competenţa de soluţionare a cererii de strămutare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere faptul că, prin Decizia nr. 558/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 897 din 10 decembrie 2014, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 142 alin. (1) teza întâi şi ale art. 145 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părţi.
Or, în speţă, se constată că prevederile deciziei nu se aplică cererii de strămutare formulate de petent, intimata B. având calitatea de judecător la Judecătoria Buftea şi nu de judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti.
Prin urmare, reţinând invocarea de către petent a unor motive de bănuială legitimă şi împrejurarea că cererea este formulată cu privire la un dosar înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, instanţă aflată în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Bucureşti, în aplicarea dispoziţiilor art. 131 raportat la art. 142 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a cererilor conexate în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a cererii formulată de petentul A. privind strămutarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 martie 2019.
Procesat de GGC - GV