Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la 20 iulie 2018, Guvernul României prin Secretariatul General, în contradictoriu cu A. şi Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, a formulat contestaţie la procesul-verbal de constatare a erorii materiale, încheiat la data de 20 iunie 2018 de Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare nr. 74/2018.
Prin Sentinţa nr. 3769 din 29 octombrie 2018, Judecătoria Satu Mare, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
În esenţă, făcând aplicarea art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi constatând că sediul contestatorului se află în Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 167 din 23 ianuarie 2019, a admis excepţia necompetenţei, invocată de instanţă din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare. În temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă. În temeiul art. 134 C. proc. civ. a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.
S-a constatat că potrivit încheierii din 29 martie 2018 a biroului executorului judecătoresc, a fost admisă cererea formulată de creditor şi s-a deschis dosarul de executare silită nr. x/2018 împotriva debitorului urmărit Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, al cărei sediu se află în Satu Mare.
Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Acţiunea care a generat desesizările reciproce ale instanţelor are ca obiect o contestaţie la procesul-verbal de constatare a erorii materiale, încheiat la data de 20 iunie 2018 de Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare nr. 74/2018, privind pe creditoarea A.
Astfel, Biroul Executorului Judecătoresc B. a încheiat procesul-verbal atacat pentru a remedia, din oficiu, erorile materiale din cuprinsul încheierii nr. x din 29 martie 2018 dată de acelaşi executor judecătoresc.
Una din aceste erori, care a determinat formularea contestaţiei care face obiectul regulatorului de competenţă, vizează chiar stabilirea debitorilor împotriva cărora urmează a se iniţia executarea silită.
Ca atare, circumstanţiat la datele speţei, se observă că acţiunea cu care au fost învestite instanţele nu reprezintă o contestaţie la executare propriu-zisă, a cărei soluţionare ar fi atras competenţa instanţei de executare prevăzută de art. 651 C. proc. civ. şi nici o contestaţie la titlu în termenii reglementaţi de art. 714 din cod.
În aceste condiţii devin incidente dispoziţiile Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv cele cuprinse la art. 8, potrivit cărora "executorii judecătoreşti îşi îndeplinesc atribuţiile în circumscripţia curţii de apel în raza căreia se află judecătoria pe lângă care funcţionează, dacă prin lege nu se dispune altfel".
Pentru toate aceste considerente, cum în cauză Biroul executorului judecătoresc B. are sediul în Satu Mare, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 martie 2019.
Procesat de GGC - GV