Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 96A din 13 iunie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a admis, în parte, apelul declarat de pârâţii Municipiul Baia Mare şi Primarul Municipiului Baia Mare împotriva Sentinţei civile nr. 727 din 14.09.2017 a Tribunalului Maramureş, pe care a schimbat-o în parte, în limitele soluţiei date excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Baia Mare şi, în consecinţă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiul Baia Mare şi a respins acţiunea formulată de reclamantă împotriva acestui pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă şi a menţinut restul dispoziţiilor din sentinţă.
A respins apelul declarat de pârâţii Municipiul Baia Mare şi Primarul Municipiului Baia Mare împotriva încheierii civile din 15.02.2018 a Tribunalului Maramureş.
A respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva Sentinţei civile nr. 727/14.09.2017 a Tribunalului Maramureş.
Împotriva Deciziei nr. 96A din 13 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, chemata în garanţie Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat recurs, care face obiectul prezentului dosar.
Cererea de recurs formulată de chemata în garanţie Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor este motivată, invocându-se art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Chemata în garanţie a susţinut că în mod nelegal s-a reţinut incidenţa în cauză a art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, deoarece, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamanţii fac dovada proprietăţii doar asupra cotei deţinute din imobil de A., deci pot beneficia de măsuri reparatorii în această cotă şi nu pentru întreg imobilul.
Analizând motivul de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocat din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 decembrie 2016 pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia I civilă, reclamanţii B. şi C. au chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Baia Mare şi Primarul Municipiului Baia Mare pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate, în principal, nulitatea absolută a Dispoziţiei nr. 1839/21.10.2016 emisă de pârâtul Primarul Municipiului Baia Mare şi, în subsidiar, anularea acestui act.
Pârâţii Municipiul Baia Mare prin Primar şi Primarul Municipiului Baia Mare au solicitat chemarea în garanţie a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţii şi a Instituţiei Prefectului Judeţului Maramureş, cu motivarea că nu se poate reţine vreo culpă în sarcina Primarului Municipiului Baia Mare în ceea ce priveşte emiterea Dispoziţiei din 1839/21.10.2016, actul fiind în această manieră ca urmare a refuzului celor două autorităţi, respectiv Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Instituţia Prefectului Judeţului Maramureş de a pune în aplicare Dispoziţia nr. 1429/2005 emisă de Primarul Municipiului Baia Mare.
Prin Sentinţa civilă nr. 727 din 14 septembrie 2017 a Tribunalului Maramureş, secţia I civilă a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanţie formulată de Municipiul Baia Mare în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţii.
A fost respinsă, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Baia Mare.
A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Instituţiei Prefectului.
A fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii B. şi C., a fost anulată dispoziţia Primarului Municipiului Baia Mare nr. 1839/21.10.2016, iar pârâta Instituţia Primarului Baia Mare a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 RON, reprezentând onorariu avocaţial în favoarea reclamantei.
Hotărârea a fost pronunţată cu apel.
Prin Decizia nr. 96A din 13 iunie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă admis, în parte, apelul declarat de pârâţii Municipiul Baia Mare şi Primarul Municipiului Baia Mare împotriva Sentinţei civile nr. 727 din 14.09.2017 a Tribunalului Maramureş, pe care a schimbat-o în parte, în limitele soluţiei date excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Baia Mare şi, în consecinţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiul Baia Mare şi a respins acţiunea formulată de reclamantă împotriva acestui pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă şi a menţinut restul dispoziţiilor din sentinţă.
A respins apelul declarat de pârâţii Municipiul Baia Mare şi Primarul Municipiului Baia Mare în contra încheierii civile din 15.02.2018 a Tribunalului Maramureş.
A respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în contra Sentinţei civile nr. 727/14.09.2017 a Tribunalului Maramureş.
Hotărârea a fost pronunţată cu recurs.
Sub aspectul determinării, în cauză, a posibilităţii exercitării căilor de atac de reformare, Înalta Curte reţine că cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanţi, a fost întemeiată în drept pe Legea nr. 10/2001, pe Hotărârea Guvernului nr. 250/2007 şi pe Legea nr. 165/2013.
Ca atare, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, instanţele de judecată au reţinut că litigiul este întemeiat pe prevederile Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 26 din acest act normativ "Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel".
În speţă, curtea de apel a judecat ca instanţa de apel, în compunere cu doi judecători şi nu ca instanţă de recurs, în compunere cu trei judecători, aşa cum se impunea în lumina dispoziţiilor legale, respectiv a art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, care prevede că "apelurile se judecă în complet format din doi judecători, iar recursurile, în complet format din trei judecători", ceea ce determină incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 1 C. proc. civ.
În consecinţă, Înalta Curte, constatând că a fost încălcat principiul legalităţii căilor de atac şi că în mod greşit curtea de apel s-a considerat învestită cu o cerere de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 488 pct. 1 C. proc. civ., coroborate cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza Curţii de Apel Cluj pentru soluţionare, ca instanţă de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de chemata în garanţie Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva Deciziei nr. 96A din 13 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă pentru judecarea recursului declarat de pârâţii Municipiul Baia Mare şi Primarul Municipiului Baia Mare şi chemata în garanţie Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva Sentinţei nr. 727 din 14 septembrie 2017 a Tribunalului Maramureş, secţia I civilă şi a recursului declarat de pârâţii Municipiul Baia Mare şi Primarul Municipiului Baia Mare împotriva încheierii de şedinţă din 15 februarie 2018 a Tribunalului Maramureş, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2019.
Procesat de GGC - GV