Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 1533/8 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. x/2016, a fost admisă, în parte, acţiunea reclamantelor A., B., C., D. şi E., formulată în contradictoriu cu pârâta SC F. SA, pe care a obligat-o să plătească reclamantelor suma de 79.576,46 RON (6.576,46 RON daune materiale şi 73.000 RON daune morale), suma de 74.455,69 RON (4.455,69 RON daune materiale şi 70.000 RON daune morale), suma de 70.000 RON daune morale, suma 40.000 RON daune morale şi respectiv 30.000 RON daune morale, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Prin Decizia civilă nr. 537/A din 11 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, instanţa a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta SC F. SA, împotriva Sentinţei civile nr. 1533/08.11.2016, pronunţată de Tribunalul Harghita.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă SC F. SA, solicitând admiterea căii de atac, modificarea, în parte, a Deciziei civile nr. 537/A/2017 şi rejudecând să se dispună stabilirea cuantumului daunelor morale şi materiale prin reţinerea şi stabilirea unui procent de culpă în sarcina victimei.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 483 şi art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
În susţinerea recursului, recurenta-pârâtă a arătat că un prim motiv pentru care critică hotărârea instanţei de apel, este acela că instanţele de fond nu au stabilit cuantumul despăgubirilor în raport de reţinerea unei culpe concurente şi în sarcina victimei.
Recurenta-pârâtă critică decizia atacată şi prin prisma faptului că instanţele inferioare au stabilit cuantumul daunelor morale fără respectarea condiţiei rezonabilităţii şi proporţionalităţii în cauză, putând constitui o îmbogăţire fără justă cauză.
Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte, prin rezoluţia din data de 14 martie 2018, a dispus comunicarea cererii de recurs către intimaţi, precum şi întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, după efectuarea formalităţilor de comunicare menţionate în art. 490 alin. (2) C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, în termen legal, intimatele-reclamante A., B., C., D., E., au solicitat anularea recursului potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat.
În cuprinsul întâmpinării, intimatele au arătat că motivele de recurs se referă, în mare parte, la cuantumul daunelor morale, iar aceste aspecte nu pot fi considerate drept critici încadrabile în art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
La data de 24 mai 2018, s-a procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, reţinându-se că prezenta cale de atac este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, este declarată în termen legal şi îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ.
Totodată, s-a constatat că intimatele-pârâte au depus întâmpinare, prin care au solicitat anularea recursului potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, iar acestea nu au formulat puncte de vedere cu privire la conţinutul acestuia.
Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare şi reţinută prin raport, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Înalta Curte reţine că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5) din acelaşi cod, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres şi limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.
Art. 489 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că aceeaşi sancţiune, a nulităţii recursului, se aplică şi în situaţia în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.
Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Pe lângă condiţia încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., acestea trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
În prezenta cauză, se constată că, deşi recurenta-pârâtă a indicat formal motivul de casare prevăzut la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., prin cererea de recurs nu se arată care sunt, în concret, motivele de nelegalitate ale deciziei recurate. Prin motivele de recurs recurenta-pârâtă critică cuantumul daunelor materiale şi morale, întrucât acesta nu a fost stabilit în raport de reţinerea unei culpe concurente şi în sarcina victimei.
În speţă, prin Decizia nr. 537/A din 11 octombrie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC F. SA împotriva Sentinţei civile nr. 1533 din 08.11.2016, pronunţată de Tribunalul Harghita, în Dosarul nr. x/2016, instanţa reţinând că, faţă de motivele invocate de pârâtă, şi de modalitatea efectivă în care instanţa de fond a cuantificat daunele morale la un nivel care se încadrează în media jurisprudenţială naţională, pârâta nu a fost în măsură să ofere contraargumente care să infirme acest lucru.
Raportat la susţinerile din memoriul de recurs referitoare la faptul că nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu au stabilit cuantumul despăgubirilor în raport cu reţinerea unei culpe concurente şi în sarcina victimei, Înalta Curte constată că instanţa de apel a arătat expres că aspectele privind gradul de vinovăţie în producerea accidentului de circulaţie soldat cu decesul părţii vătămate au fost avute în vedere de instanţa penală la stabilirea şi individualizarea pedepsei aplicate persoanei răspunzătoare, respectiv inculpatului G., intervenient forţat în cauză, iar daunele morale, potrivit art. 49 pct. 1 din Ordinul CSA 14/2011, se stabilesc în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România, lipsind criterii legale de cuantificare.
Totodată, nici cele susţinute de către recurenta-pârâtă, în sensul că instanţele inferioare au stabilit cuantumul daunelor morale fără respectarea condiţiei rezonabilităţii şi proporţionalităţii în cauză, putând constitui o îmbogăţire fără justă cauză, nu pot fi circumscrise vreunui motiv de casare prevăzut de lege. În privinţa aplicării criteriilor de stabilire a despăgubirilor reprezentând daunele morale şi materiale, instanţa supremă a fost constantă în a stabili imposibilitatea analizei în recurs a chestiunii cuantumului daunelor morale sau materiale în astfel de acţiuni în răspundere civilă delictuală, apreciindu-se că aceasta nu reprezintă o problemă de legalitate, ci doar de temeinicie, astfel încât nu poate constitui obiect al controlului judiciar în recurs, control care vizează exclusiv aspecte de nelegalitate (de exemplu deciziile: nr. 1617/2014; nr. 1045/2014; nr. 692/2014 etc.).
Înalta Curte constată astfel că, deşi au fost indicate ca temei juridic al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe de o parte, situaţiile reglementate de acest text legale nu se regăsesc în criticile formulate, iar pe de altă parte, pretinsele critici de nelegalitate nu se raportează la considerentele deciziei atacate, sens în care calea extraordinară de atac este lovită de nulitate.
Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecaţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.
Aşa fiind, cum aspectele susţinute de recurenta-pârâtă SC F. SA nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5), va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâta SC F. SA împotriva Deciziei civile nr. 537/A din data de 11 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 martie 2019.
Procesat de GGC - GV