Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:
I. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/2016, la data de 12.08.2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat ca, prin hotărârea care se va pronunţa în cauză, să se dispună următoarele:
1. să se constate ca abuzive clauzele din Contractul de Furnizare a Energiei Electrice la Consumatori Casnici nr. 2122-002359 din data de 17 mai 2001 încheiat de pârâtă, după cum urmează:
- art. 6 lit. c), potrivit căruia "să factureze consumatorului energia electrică furnizată cu tariful standard ales de acesta dintre tarifele în vigoare"
- art. 7 lit. b), potrivit căruia "să aleagă dintre tarifele legale în vigoare, tariful pentru decontarea energiei electrice consumate"
- art. 7 lit. c), potrivit căruia, "să achite integral şi la termen contravaloarea energiei electrice consumate; 1. La casieria "Magheru prin sistemul de autocitire"
- art. 11 lit. b), potrivit căruia, "întreruperea furnizării energiei electrice, cu un preaviz de trei zile lucrătoare, după cea de a 30-a zi calendaristică de perceperea penalităţilor;"
- art. 11 lit. c), potrivit căruia, "rezilierea contractului şi desfiinţarea racordului sau branşamentului de alimentare la 15 zile calendaristice de la data întreruperii, în cazul în care consumatorul nu a achitat integral consumul de energie şi penalităţile datorate furnizorului"
2. să se constate nulitatea absolută a clauzelor respective, ca o consecinţă a caracterului abuziv al clauzelor enumerate anterior;
3. facturarea abuzivă pentru produse şi/sau prestaţii de care nu a beneficiat şi nu beneficiază şi care nu îi aduc nici un beneficiu, dar este obligat prin facturare să achit aceste sume de bani pentru produse al căror termen nici nu îl înţelege şi nici nu este explicitat prin contract, factură sau vreo anexă la contract şi de care nu beneficiez, cum sunt: certificate verzi, cogenerare, rezervare abonament, taxe radio-TV;
4. obligarea pârâtei la rambursarea către subsemnatul a sumelor plătite nedatorat în temeiul clauzelor abuzive, constatate nule, sume actualizate şi indexate conform reglementărilor legale şi aplicarea de dobânzi penalizatoare conform O.G. nr. 13/2011, de la data încasării din 17 mai 2001 până la data restituirii efective.
5. eliminarea din contactul încheiat între părţi a clauzele constatate abuzive.
II. Prin Sentinţa civilă nr. 1142 din 23.02.2018 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. x/2016 s-a admis, în parte, cererea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.
S-a constatat că sunt abuzive clauzele prevăzute în contract la art. 6 lit. c) şi art. 7 lit. c) cu privire la locul de plată şi, în consecinţă, s-au constatat nule aceste clauze, cu privire la cele constatate.
S-a respins cererea privind constatarea nulităţii clauzelor prevăzute la art. 7 lit. b), art. 11 lit. b) şi art. 11 lit. c).
A fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumelor plătite în plus, în cuantum de 16.286,72, plus dobânda legală aferentă calculată de la data reţinerii până la data plăţii efective.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 2900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat şi onorariu de expert.
III. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C. B. S.A., prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinţei în sensul respingerii, în tot a cererii formulate de A. împotriva societăţii pârâte.
Prin Decizia civilă nr. 22 din 5 februarie 2019, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, a admis apelul declarat de apelanta pârâtă B. S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 1142 din 23.02.2018 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatul reclamant A.
A schimbat sentinţa în sensul că a respins acţiunea.
Obligă intimatul reclamant la 460 RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxa timbru către apelanta pârâtă.
IV. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate. A solicitat admiterea recursului, respingerea apelului formulat de pârâta S.C. B. S.A. şi menţinerea Sentinţei civile nr. 1142 din 23.02.2018 pronunţate de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. x/2016, ca temeinică şi legală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 8 mai 2019, sub nr. x/2016.
V. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000.
Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în M. Of. nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în M. Of. nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.
Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată, începând cu data publicării în Monitorul Oficial, 14 noiembrie 2018.
Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă Decizia civilă nr. 22 din 5 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.
Fiind atacată o hotărâre pronunţată de către tribunal, în apel, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.
Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova, rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a celei din urmă menţionate instanţe.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, privind soluţionarea recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 22/2019 din 05 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2016.
Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Craiova.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2019.
Procesat de GGC - NN