Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 138/A din data de 05.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2015, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 1079/F din data de 22 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2015.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi în rejudecare în fond, în temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) şi art. 80 alin. (1), (2) C. pen./1969 coroborat cu art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (de a fi administrator al unei societăţi comerciale din România) C. pen./1969, pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată.
A fost menţinută dispoziţia de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare şi a pedepsei accesorii, aplicate prin Sentinţa penală nr. 217/S din data de 28 noiembrie 2016 a Tribunalului Braşov (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 236/A din data de 23 martie 2017 a Curţii de Apel Braşov).
În temeiul art. 36 alin. (1) raportat la art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen./1969 au fost contopite pedepsele anterior menţionate cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 217/S din data de 28 noiembrie 2016 a Tribunalului Braşov (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 236/A din data de 23 martie 2017 a Curţii de Apel Braşov) şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen./1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale din România), pe o perioadă de 2 ani după rămânerea definitivă a acestei hotărâri.
În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen./1969, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen./1969.
În temeiul art. 81 C. pen./1969, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, pe un termen de încercare de 4 ani, care curge începând cu data de 23 martie 2017, conform art. 85 alin. (3) C. pen./1969.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen./1969, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Au fost puse în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 şi art. 84 C. pen./1969, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul A. a fost obligat să plătească părţii civile A.N.A.F., Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti suma de 528.000 RON, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii, calculate de la data scadenţei şi până la achitarea integrală a debitului.
În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi art. 249 C. proc. pen., a fost instituită măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, în vederea reparării prejudiciului produs prin infracţiune (suma de 528.000 RON, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii, calculate de la data scadenţei şi până la achitarea integrală a debitului) şi în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare în cuantum de 4.000 RON.
A fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 241/2005 şi au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate.
Împotriva Deciziei penale nr. 138/A din data de 05.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, condamnatul a formulat revizuire.
În motivarea cererii, petentul a arătat că un martor, respectiv expertul desemnat în cauză, ar fi comis infracţiunea de mărturie mincinoasă, constând în faptul că la obiectivul nr. 4 stabilit de instanţă prin care s-a cerut identificarea unui eventual prejudiciul adus bugetului consolidat al statului în legătura cu care urma să se stabilească cuantumul acestuia şi mecanismul de producere, expertul s-ar fi rezumat să formuleze o opinie, constând în faptul că "factura fiscală nr. x/2010, emisă de SC. B. S.R.L., supusă verificării nu reprezintă o operaţiune economică reală, nefiind o cheltuială deductibilă la calculul impozitului pe profit".
Prin Sentinţa penală nr. 324 din data de 27.02.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A.
Împotriva Sentinţei penale nr. 324 din data de 27.02.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, petentul a formulat apel.
Prin Decizia penală nr. 698/A din data de 21 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul revizuent A. împotriva Sentinţei penale nr. 324 din 27.02.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. revizuentul a fost obligat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 868 RON a rămas în sarcina statului.
Împotriva Deciziei penale nr. 698/A din data de 21 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019, condamnatul A. a formulat "contestaţie", care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu completului nr. 8.
La termenul de judecată din data de 25 septembrie, Înalta Curte a recalificat calea de atac exercitată de petent ca fiind apel.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând apelul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 698/A din data de 21 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019 constată că aceasta este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui la liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen. admisibilitatea căii ordinare a apelului este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 408 din C. proc. pen. sentinţele pot fi atacate cu apel dacă legea nu prevede altfel.
În prezenta cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu apelul declarat de petentul A., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv, Decizia penală nr. 698/A din data de 21 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019, decizie prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de petent împotriva sentinţei de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 698/A din data de 21 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON.
Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 698/A din data de 21 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2019.
Procesat de GGC - NN