Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 13 martie 2015, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, obligarea acestuia la plata următoarelor sume: 15.000 euro (echivalent în RON la data efectuării plăţii), cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare; 1.000.000 euro daune morale (echivalentul în RON la data efectuării plăţii) pentru reclamantul A., în calitate de soţ al defunctei D. şi 1.500.000 euro daune morale (echivalentul în RON la data efectuării plăţii) în calitate de tată al defunctei E.; pentru reclamantul B., 100.000 euro daune morale (echivalentul în RON la data efectuării plaţii), în calitatea sa de bunic patern al defunctei E. şi 50.000 euro daune morale (echivalentul în RON la data efectuării plăţii), în calitatea sa de socru al defunctei D.; pentru reclamanta C., 100.000 euro daune morale (echivalentul în RON la data efectuării plăţii), în calitatea sa de bunică paternă a defunctei E. şi 50.000 euro daune morale (echivalentul în RON la data efectuării plaţii), în calitatea sa de soacră a defunctei D.
Prin Sentinţa civilă nr. 1182 din 15 octombrie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă în parte acţiunea astfel formulată, fiind obligat pârâtul la plata, către reclamantul A., a sumelor de 100.000 euro în echivalent în RON, la cursul BNR, la data plăţii, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului soţiei D. şi de 100.000 euro în echivalent în RON, la cursul BNR, la data plăţii, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului fiicei E. A fost obligat pârâtul la plata, către reclamantul B., a sumelor de 10.000 euro în echivalent în RON, la cursul BNR, la data plăţii, daune morale, pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului nepoatei E. şi de 10.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii, la cursul BNR, daune morale, pentru prejudiciul moral suferit în urma decesului norei D. De asemenea, a fost obligat pârâtul la plata, către reclamanta C., a sumelor de 10.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii, la cursul BNR, daune morale, pentru prejudiciul moral suferit în urma decesului nepoatei E. şi de 10.000 euro în echivalent în RON la data plăţii, la cursul BNR, daune morale, pentru prejudiciul moral suferit în urma decesului norei D. A fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind acordarea daunelor materiale.
Prin Decizia civilă nr. 557 A din 20 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul formulat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii împotriva Sentinţei nr. 1182 din 15 octombrie 2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă. S-a dispus schimbarea în parte a sentinţei civile apelate, în sensul obligării pârâtului la plata, către reclamantul A. a sumelor de 65.000 RON daune morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului soţiei D. şi de 65.000 RON daune morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului fiicei E.; a fost obligat pârâtul la plata, către reclamantul B., a sumei de 1.000 RON pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului nepoatei E. şi către reclamanta C. a sumei de 1.000 RON pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului nepoatei E. A fost respinsă cererea reclamanţilor B. şi C. pentru acordarea daunelor morale solicitate pentru decesul norei lor D., ca neîntemeiată. Au fost menţinute celelalte dispoziţii alte sentinţei apelate.
Prin aceeaşi decizie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţi.
Prin Decizia civilă nr. 1129/23.06.2017, pronunţată de Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, a fost admis recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva Deciziei nr. 557 A din 20 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. S-a dispus casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, pentru motivele arătate în considerentele hotărârii de casare.
În rejudecare, prin Decizia nr. 840A din 17 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii împotriva Sentinţei civile nr. 1182 din 15.10.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Prin aceeaşi decizie, s-a admis apelul formulat de apelanţii-reclamanţi A., B. şi C. împotriva Sentinţei civile nr. 1182/15.10.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă. A fost schimbată, în parte, sentinţa civilă apelată. A fost admisă, în parte, cererea de acordare a daunelor materiale şi a fost obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 5.000 RON, cu titlu de daune materiale. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva Deciziei nr. 840A din 17 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs recurenţii-reclamanţi A., B., C., precum şi recurentul-pârât F. ca Organism de Plată a Despăgubirilor - Direcţia Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii, cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.
Prin întâmpinarea formulată la recursul declarat de recurentul-pârât, recurenţii-reclamanţi A., B., C. au invocat excepţia nulităţii recursului formulat de acesta, arătând că, deşi formal a fost invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., ci vizează exclusiv cuantumul daunelor morale acordate de către instanţa de apel, aceasta nefiind o chestiune de nelegalitate a hotărârii atacate.
În subsidiar, recurenţii-reclamanţi solicită respingerea recursului pârâtului, ca fiind nefondat.
Prin întâmpinarea formulată la recursul declarat de recurenţii-reclamanţi, recurentul-pârât F. ca Organism de Plată a Despăgubirilor - Direcţia Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii a solicitat respingerea căii de atac formulate de aceştia, ca fiind nefondată.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.
Prin raport s-a constatat faptul că decizia ce face obiectul recursului este supusă acestei căi de atac. Totodată, s-a reţinut că, referitor la încadrarea criticilor formulate de recurenţii-reclamanţi şi de recurentul-pârât în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., urmează să aprecieze completul de filtru.
Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 01.04.2019, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.
Părţile nu au depus punct de vedere asupra raportului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Analizând recursurile declarate în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Cu privire la recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., se reţine că aceştia au solicitat admiterea recursului şi, în conformitate cu art. 497 teza I C. proc. civ., casarea în parte a deciziei recurate (pe aspectul daunelor morale acordate) şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, instanţei de apel, pentru ca aceasta să soluţioneze, în mod temeinic şi legal, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului şi având în vedere gravitatea acestuia, capătul de cerere prin care reclamanţii au solicitat daune morale.
Motivul de casare invocat de recurenţii-reclamanţi este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceştia arătând că normele de drept material încălcate de instanţa de apel sunt următoarele:
1) Decizia instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea art. 1385 alin. (1) din noul C. civ., care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului.
Acest principiu al reparării integrale a prejudiciului a fost încălcat de instanţa de apel care, prin decizia recurată, a apreciat ca fiind temeinic şi legal cuantumul daunelor morale acordate de Tribunalul Bucureşti în primă instanţă.
2) Instanţa de apel a încălcat, prin hotărârea recurată, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în cauza Tolstoy Miloslavsky v. Regatul Unit a statuat că "despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii aduse acestora".
Or, având în vedere că România este stat semnatar al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului fac parte din dreptul intern.
În speţă, arată recurenţii-reclamanţi, cuantumul daunelor morale acordate nu prezintă nicidecum un raport rezonabil cu atingerea foarte gravă ce le-a fost adusă.
Aşa cum s-a arătat atât în jurisprudenţă, cât şi în doctrină, gravitatea prejudiciului constituie unul dintre criteriile esenţiale de stabilire a cuantumului despăgubirii destinate reparării prejudiciilor morale.
În ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul-pârât F. ca Organism de Plată a Despăgubirilor - Direcţia Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii, se constată că acesta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi schimbarea acesteia, în sensul aplicării corecte a legislaţiei din materia asigurărilor.
În cuprinsul cererii de recurs a fost invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât arătând că a înţeles să critice greşita interpretare, de către instanţa de apel, a legislaţiei aplicabile în materia asigurărilor, întrucât aceasta nu a acordat daunele morale în conformitatea cu jurisprudenţa din România şi a făcut abstracţie de rolul daunelor morale, prin acordarea unei sume exagerate.
În concluzie, recurentul-pârât solicită admiterea recursului şi acordarea unor daune morale în acord cu rolul impus acestora de legiuitor şi nu cu scopul de a acorda reclamanţilor venituri nejustificate, care să conducă la o situaţie materială cu mult superioară decât cea avuta înaintea decesului membrilor familiei.
În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate excepţia nulităţii recursurilor, faţă de care constată următoarele:
Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.
Or, în speţă, instanţa de recurs constată că motivele de recurs au fost încadrate, atât de către recurenţii-reclamanţi, cât şi de către recurentul-pârât, în mod formal în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în fapt criticile acestora vizând aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate şi referindu-se la cuantumul daunelor morale acordate de instanţă, fie în sensul că sumele acordate încalcă principiul reparării integrale a prejudiciului şi nu prezintă un raport rezonabil cu atingerea foarte gravă ce le-a fost adusă (recurenţii-reclamanţi), fie sunt nejustificat de mari în raport cu legislaţia şi jurisprudenţa din România (recurentul-pârât).
Astfel, atât recurenţii-reclamanţi, cât şi recurentul-pârât au invocat generic aplicarea greşită a legii, fără a indica, în concret, în ce ar consta greşeala de judecată şi nelegalitatea sub acest aspect a deciziei din apel, fără a arăta modul efectiv în care instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile legale în materie.
Or, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către recurent.
Se reţine că atât recurenţii-reclamanţi, cât şi recurentul-pârât nu au arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti ori la considerentele pe care se fundamentează, şi nu au combătut în vreun fel raţionamentul acesteia prin formularea unor critici susceptibile de cenzură în recurs.
Astfel, în motivarea recursurilor nu se invocă critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, recurenţii făcând doar o prezentare a unor texte de lege şi acte normative, exprimându-şi nemulţumirea faţă de soluţia dată de instanţa de apel, fără a arăta care sunt argumentele juridice pentru care instanţa a pronunţat o soluţie cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, adică nu au criticat soluţia instanţei de apel sub aspectul considerentelor prezentate în cuprinsul deciziei şi care au condus la soluţia contestată.
În privinţa criticilor referitoare la cuantificarea efectivă a despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale (critici formulate de toţi recurenţii), care ar fi trebuit să fie în consonanţă cu legislaţia şi jurisprudenţa din România şi cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curte reţine că acestea nu pot forma obiectul controlului judiciar în recurs întrucât reprezintă aspecte care implică evaluarea probatoriului şi a situaţiei de fapt, constituind motive de netemeinicie a hotărârii atacate care exced cazurilor de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ în art. 488 din C. proc. civ., în limita cărora să poată fi exercitat controlul judiciar.
Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ.
Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei de apel în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
Or, obiectul recursului constituindu-l Decizia nr. 840A din 17 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raţionamentul instanţei în soluţia pronunţată asupra apelului declarat împotriva hotărârii primei instanţe, astfel încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.
O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.
În concluzie, cum cererile de recurs formulate de reclamanţii A., B., C. şi de pârâtul Fondul de protecţie a victimelor străzii nu cuprind critici ce pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va anula căile de atac exercitate în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursurile declarate de reclamanţii A., B., C. şi de pârâtul Fondul de protecţie a victimelor străzii împotriva Deciziei nr. 840A din 17 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2019.
Procesat de GGC - GV