Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 89 din 17 mai 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a respins ca inadmisibilă cererea petentului A. de revizuire a Sentinţei penale nr. 3/1946 a Tribunalului Poporului Cluj, precum şi a Deciziei penale nr. 373/15 noiembrie 1947 a Curţii de Apel Cluj, secţia 3, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1494/13 aprilie 1948 pronunţată în Dosar nr. x/1948 a Curţii de Casaţie şi Justiţie, Secţiunea de drept public, prin care B., în prezent decedat, a fost condamnat la două pedepse de câte 3 ani închisoare corecţională pentru crima prevăzută de art. 2 lit. f), respectiv pentru crima prevăzută de art. 2 lit. h) din Legea nr. 312/1945 şi la 20.000 RON amendă corecţională pentru crima prevăzută de art. 2 lit. e) din Legea nr. 312/1945.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Cluj a reţinut că B., în prezent decedat, a fost condamnat la 3 ani detenţie riguroasă, pentru complicitate la crima de război prevăzută de art. 2 lit. f), h) şi n) din Legea nr. 312/1945, prin Sentinţa penală nr. 3/1946 a Tribunalului Poporului Cluj, reţinându-se că a avut calitatea de consilier politic numit pe lângă Comandantul Militar al Oraşului Şimleu-Silvaniei, respectiv locotenent-colonel C., calitate în care a colaborat la expulzări, arestări, retrageri de brevete şi concedieri de funcţionari prin aceea că a dat diferite informaţii cu privire la situaţia persoanelor din localitatea respectivă, tolerând şi practicând sistemul de persecuţie politică şi rasială.
Prin Decizia penală nr. 1445/1 iulie 1946 pronunţată în Dosar nr. x/1946 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiunea a II-a a admis recursul condamnatului, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre o nouă judecare aceleiaşi instanţe doar în privinţa pedepselor aplicate.
Prin Decizia penală nr. 373 din 15 noiembrie 1947 Curtea de Apel Cluj a condamnat pe B. la două pedepse de câte 3 ani închisoare corecţională pentru crima prevăzută de art. 2 lit. f) şi pentru crima prevăzută de art. 2 lit. h) din Legea nr. 312/1945 şi la 20.000 RON amendă corecţională pentru crima prevăzută de art. 2 lit. e) din Legea nr. 312/1945, fiindu-i confiscată averea cu titlu de despăgubiri.
Ultima decizie a rămas definitivă prin Decizia nr. 1494/13 aprilie 1948 pronunţată în Dosar nr. x/1948 prin care Curtea de Casaţie şi Justiţie, Secţiunea de drept public a respins recursul condamnatului.
A precizat că verificarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire implică, potrivit art. 459 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., verificarea faptului că cererea de revizuire a fost formulată în termen şi de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 C. proc. pen.
Potrivit art. 455 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pot cere revizuirea un membru de familie al condamnatului, chiar şi după moartea acestuia, numai dacă cererea este formulată în favoarea condamnatului.
În acelaşi timp, potrivit art. 602 C. proc. pen. termenii sau expresiile al căror înţeles este anume explicat în C. pen. au acelaşi înţeles şi în C. proc. pen.
Art. 177 alin. (1) lit. a) C. pen. defineşte din punct de vedere al legii penale ceea ce se înţelege prin membrii de familie din perspectiva calităţii invocate de către petent, respectiv ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii astfel de rude.
Faţă de aceste dispoziţii, a constatat însă că petentul nu se încadrează printre acestea. Astfel, din tabelul depus la dosar de către petent rezultă că B. a decedat în anul 1953 la Canalul Dunăre - Marea Neagră şi că nu a avut descendenţi, singurii lui moştenitori fiind mama sa şi sora lui, D., decedate în 1955, respectiv 1969.
Singurul moştenitor al surorii sale a fost soţul supravieţuitor al acesteia, E. care a decedat în 1971 iar singurul său descendent a fost fiul din prima căsătorie, F., decedat în 2002 şi moştenit de A., petentul care a formulat cererea de revizuire.
În opinia instanţei de fond, petentul îşi justifică dreptul de a formula cererea de revizuire ca moştenitor pe linie colaterală a condamnatului în timp ce legea procesual penală conferă, pe această linie, dreptul de a face cerere de revizuire doar fraţilor şi surorilor şi doar copiilor acestora, or petentul este fiul copilului din prima căsătorie a soţului surorii condamnatului, deci nu se încadrează în categoria legală îndrituită să formuleze cerere de revizuire în materie penală.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel petentul A.
A arătat că, legea penală oferă posibilitatea de a se solicita revizuirea unei hotărâri judecătoreşti, chiar după moartea condamnatului, dacă "s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză".
În acest sens, a precizat că au fost descoperite documente de la C.N.S.A.S. al căror conţinut nu era cunoscut membrilor familiei, documente care ar putea să conducă la revizuirea hotărârii de condamnare sub aspectul laturii penale.
De asemenea, a mai susţinut că aplicarea strictă a dispoziţiilor prevăzute de art. 177 alin. (1) lit. a) C. pen. contravine scopului unei cereri de revizuire.
Examinând apelul formulat, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Prealabil, Înalta Curte aminteşte că cererea de revizuire se soluţionează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 459 C. proc. pen., admiterea în principiu, etapă în care instanţa verifică cererea de revizuire sub aspectul regularităţii sale, respectiv al îndeplinirii condiţiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere.
În consecinţă, în această etapă a admisibilităţii în principiu instanţa va verifica întrunirea condiţiilor referitoare la hotărârea atacată (să fie o hotărâre definitivă, prin care a fost soluţionat fondul cauzei), titularul cererii, introducerea în termen a cererii de revizuire, întrunirea condiţiilor de formă, invocarea unor temeiuri legale şi inexistenţa unei cereri de revizuire anterioare, ce a fost judecată definitiv.
Referitor la titularii căii extraordinare de atac, Înalta Curte constată că aceştia sunt expres prevăzuţi în cuprinsul dispoziţiilor art. 455 C. proc. pen., respectiv părţile din proces, un membru de familie al condamnatului, chiar şi după moartea acestuia, numai dacă cererea este formulată în favoarea condamnatului şi procurorul.
În categoria membrilor de familie, în accepţiunea dispoziţiilor art. 455 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., intră persoanele arătate de art. 177 C. pen., respectiv: ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii astfel de rude, soţul şi persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc.
Aplicând aceste consideraţii generale speţei de faţă, Înalta Curte constată că, potrivit tabelului întocmit de revizuent şi depus la dosarul cauzei, rezultă că persoana condamnată B. a decedat în anul 1953 la Canalul Dunăre - Marea Neagră, nu a avut descendenţi, singurii săi moştenitori fiind mama sa, G., decedată în anul 1955 şi sora sa, H., decedată în anul 1969. Singurul moştenitor al surorii sale a fost soţul supravieţuitor al acesteia, E. care a decedat în 1971, iar singurul său descendent a fost fiul din prima căsătorie, F., decedat în 2002 şi moştenit de A., petentul care a formulat cererea de revizuire.
Astfel, în raport de dispoziţiile art. 455 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., petentul nu justifică calitatea procesuală în formularea cererii de revizuire, nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de moştenitori pentru care legea procesual penală conferă acest drept, revizuentul fiind doar fiul copilului din prima căsătorie a soţului surorii condamnatului.
Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul A. împotriva Sentinţei penale nr. 89 din 17 mai 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Va obliga apelantul la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul A. împotriva Sentinţei penale nr. 89 din 17 mai 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă apelantul la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2019.
Procesat de GGC - NN