Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 633 din 11 iulie 2018, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. x/2018 s-a dispus:

1. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, astfel:

- în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., din infracţiunile de act sexual cu un minor, în formă continuată, prevăzută de art. 220 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., lovire sau alte violenţe (3 fapte), prevăzute de art. 193 alin. (1) C. pen., influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen., şi conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în infracţiunile de act sexual cu un minor, în formă continuată, prevăzută de art. 220 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., lovire sau alte violenţe (3 fapte), prevăzute de art. 193 alin. (1) C. pen., influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen., şi conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, prevăzută de art. 335 alin. (2) teza finală C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

- în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., din infracţiunea de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

2. În temeiul art. 220 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, în formă continuată.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen. raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, al dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, al dreptului de a comunica, pe orice cale, cu persoana vătămată C. şi al dreptului de a se apropia la mai puţin de 50 de metri de locuinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ pe care o frecventează aceasta, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, al dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, al dreptului de a comunica, pe orice cale, cu persoana vătămată C. şi al dreptului de a se apropia la mai puţin de 50 de metri de locuinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ pe care o frecventează aceasta, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 3 pedepse a câte 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârşirea a 3 infracţiuni de lovire sau alte violenţe (persoană vătămată C.).

În temeiul art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, al dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În temeiul art. 335 alin. (2) teza finală C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România.

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente şi, în temeiul art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 11 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 5 (cinci) luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen. raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, al dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, al dreptului de a comunica, pe orice cale, cu persoana vătămată C. şi al dreptului de a se apropia la mai puţin de 50 de metri de locuinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ pe care o frecventează aceasta, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei rezultante.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) raportat la art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, al dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, al dreptului de a comunica, pe orice cale, cu persoana vătămată C. şi al dreptului de a se apropia la mai puţin de 50 de metri de locuinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ pe care o frecventează aceasta, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.

S-a constatat că toate infracţiunile deduse judecăţii au fost comise în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatului A. prin Sentinţa penală nr. 461 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei Piatra Neamţ (definitivă, prin neapelare, la data de 6 ianuarie 2015) şi, în consecinţă:

În temeiul art. 16 din Legea nr. 187/2012, art. 96 alin. (5) şi (6) Noul C. pen., raportat la Decizia nr. 11/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatului A. prin Sentinţa penală nr. 461 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei Piatra Neamţ (definitivă, prin neapelare, la data de 6 ianuarie 2015) şi s-a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani şi 5 luni stabilită prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă finală de 3 (trei) ani şi 5 (cinci) luni închisoare.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare aplicată inculpatului A. durata reţinerii şi a arestării preventive, începând cu data de 13 decembrie 2017 şi până la zi (data pronunţării prezentei sentinţe, 11 iulie 2018).

În temeiul art. 399 C. proc. pen., raportat la art. 208, art. 223 alin. (2) şi art. 202 C. proc. pen., s-a menţinut, ca legală şi temeinică, măsura arestării preventive a inculpatului A..

S-a constatat că persoana vătămată C. - asistată de reprezentantul legal D. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

S-a dispus restituirea, către inculpatul A., a permisului de conducere provizoriu seria x, eliberat de Driver and Vehicle Licensing Agency, Marea Britanie, ambalat în plicul de la dosar instanţă, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

3. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B. în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În temeiul art. 399 C. proc. pen., raportat la art. 208 şi art. 242 alin. (1) C. proc. pen., s-a revocat măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul B..

Împotriva Sentinţei penale nr. 633 din 11 iulie 2018, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. x/2018, au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ şi inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 214 din data de 20 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ şi de apelantul-inculpat A. împotriva Sentinţei penale nr. 633 din 11 iulie 2018, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. x/2018 cu privire la:

- intervenirea cauzei de încetare a procesului penal pentru cele trei infracţiuni de lovire reţinute în sarcina inculpatului A.,

- cuantumul sporului prev. de art. 38 - 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

- cuantumul pedepsei rezultante;

- greşita schimbare a încadrării juridice şi greşita achitare a inculpatului B..

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată, sub aspectele arătate, a reţinut cauza spre rejudecare şi, în fond;

Privitor la inculpatul A., a repus în individualitate pedeapsa principală rezultantă finală de 3 (trei) ani şi 5 (cinci) luni închisoare, după cum urmează:

a) - 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, în formă continuată prev. de art. 220 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

b) - 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor prev. de art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

c) - 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România prev. de . 335 alin. (2) teza finală C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

d) - 3 pedepse a câte 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârşirea a 3 infracţiuni de lovire sau alte violenţe (persoană vătămată C.) prev. de art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

e) - 11 luni închisoare - spor aplicat conform art. 38 - 39 C. pen.,

f) - 1 an închisoare aplicată inculpatului A. prin Sentinţa penală nr. 461 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei Piatra Neamţ (definitivă, prin neapelare, la data de 6 ianuarie 2015) pentru care s-a dispus revocare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., cu art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea a 3 infracţiuni de lovire sau alte violenţe (fapte din mai 2017, 14 mai 2017 şi 15 mai 2017) prevăzute de art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., întrucât persoană vătămată C. şi-a retras plângerea penală (cele de la lit. d).

A constatat că infracţiunile deduse judecăţii (lit. a), b), c)) sunt concurente şi, în baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare (de la lit. a)), la care adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din celelalte pedepse cu închisoarea, de 8 luni închisoare urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni închisoare.

A menţinut dispoziţia de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatului A. prin Sentinţa penală nr. 461 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei Piatra Neamţ (definitivă, prin neapelare, la data de 6 ianuarie 2015) şi a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani şi 2 luni stabilită în cauză, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă finală de 3 (trei) ani şi 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 422 C. pen., a dedus în continuare arestul preventiv de la data de 11 iulie 2018 la zi.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale care nu sunt contrare prezentei decizii, inclusiv cele privind pedepsele complementare şi accesorii.

II. Privitor la inculpatul B., în baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 200 de zile amendă la un echivalent de 15 RON/1 zi -amendă, în speţă pedeapsa de 3.000 RON amendă.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare înlocuirea pedepsei amenzii penale cu pedeapsa închisorii.

În baza art. 72 C. pen. deduce din pedeapsă durata reţinerii din data de 13 decembrie 2017.

În baza art. 104 alin. (2) C. pen. a menţinut beneficiul liberării condiţionate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1108 zile din pedeapsa de 7 ani şi 10 luni aplicată prin Sentinţa penală nr. 131 din 11 decembrie 2013 a Tribunalului Neamţ.

Împotriva acestei decizii, la data de 12 aprilie 2019, a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În cuprinsul cererii a fost indicat temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În esenţă, a arătat că instanţa de apel a stabilit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. cu nerespectarea dispoziţiilor art. 96 alin. (4), alin. (5) C. pen., art. 44 C. pen. cu referire la art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., precum şi în raport de interpretarea dată de Înalta Curte - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 11 din 5 mai 2016.

În opinia reprezentantului Ministerului Public, instanţa de control judiciar ar fi trebuit să dispună repunerea în individualitate a pedepsei rezultante de 3 ani şi 5 luni închisoare, să dispună încetarea procesului penal pentru cele trei pedepse de câte 3 luni închisoare stabilite pentru infracţiunile de lovire şi alte violenţe, astfel:

b) - 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor prev. de art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

c) - 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România prev. de art. 335 alin. (2) teza finală C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

d) - 1 an închisoare aplicată inculpatului A. prin Sentinţa penală nr. 461 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei Piatra Neamţ (definitivă, prin neapelare, la data de 6 ianuarie 2015) pentru care s-a dispus revocare;

În conformitate cu dispoziţiile art. 96 alin. (5) C. pen. cu referire la art. 44 C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., urma să se dispună contopirea acestor pedepse în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care se adăuga sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an închisoare, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Prin încheierea din data de 28 iunie 2019, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 214 din data de 20 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală.

Analizând cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată, urmând a o admite, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În speţă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În jurisprudenţa sa recentă, delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a statuat în sensul incidenţei sale în cazul unor erori de drept produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale.

Acest caz de recurs în casaţie este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispoziţiile privind concursul de infracţiuni, recidivă, circumstanţe atenuante sau măsuri educative. Jurisprudenţa referitoare la acest caz de casare este relevantă, stabilindu-se că o pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracţiune. Există însă situaţii, şi nu puţine, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reţinerii unor împrejurări care au drept consecinţă reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări ţin de individualizarea legală a pedepsei şi pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanţele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracţiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare etc.) - Decizia nr. 113/RC din 5 aprilie 2016; Decizia nr. 226/RC din 14 iunie 2016, Decizia nr. 63/RC din 2 martie 2016. Aşadar, jurisprudenţa Înaltei Curţi se referă, în esenţă, la instituţii de drept material (dispoziţii privind concursul de infracţiuni, recidivă, circumstanţe atenuante sau măsuri educative).

Preliminar analizării motivelor de recurs în casaţie invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Înalta Curte apreciază că se impune pentru stabilirea tratamentului sancţionator aplicabil inculpatului, prezentarea antecedenţei sale penale, astfel:

Prin Sentinţa penală nr. 461 din 5 decembrie 2014 definitivă prin neapelare la data de 6 ianuarie 2015 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. x/2013, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de câte 1 an închisoare pentru comiterea a trei infracţiuni de furt calificat în baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. din anul 1968 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. din anul 1968, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. din anul 1968 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. nou.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din anul 1968 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din anul 1968 a contopit cele trei pedepse de câte 1 an închisoare fiecare aplicate inculpatului A. pentru comiterea celor trei infracţiuni de furt calificat, inculpatul A. executând pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. din anul 1968 a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii aplicată inculpatului A. pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86² C. pen. din anul 1968.

Prin Sentinţa penală nr. 633 din 11 iulie 2018, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. x/2018 s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, în formă continuată; la 3 pedepse a câte 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârşirea a 3 infracţiuni de lovire sau alte violenţe (persoană vătămată C.); la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor; la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România.

Prin Decizia penală nr. 214 din data de 20 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată, a reţinut cauza spre rejudecare şi, în fond a repus în individualitate pedeapsa principală rezultantă finală de 3 (trei) ani şi 5 (cinci) luni închisoare, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., cu art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea a 3 infracţiuni de lovire sau alte violenţe (fapte din mai 2017, 14 mai 2017 şi 15 mai 2017) prevăzute de art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., întrucât persoană vătămată C. şi-a retras plângerea penală (cele de la lit. d)).

A constatat că infracţiunile deduse judecăţii (lit. a), b), c)) sunt concurente şi, în baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare (de la lit. a)), la care a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din celelalte pedepse cu închisoarea, de 8 luni închisoare urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni închisoare.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de apel la momentul stabilirii tratamentului sancţionator aplicabil inculpatului A. a reţinut, în raport de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 461 din 5 decembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, săvârşirea faptelor în stare de recidivă postcondamnatorie, în temeiul art. 96 alin. (4) raportat la art. 43 alin. (1) C. pen., "dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune, în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta."

Or, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru reţinerea stării de recidivă, ci a unei pluralităţi intermediare, având în vedere că pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 461 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei Piatra Neamţ, nu îndeplineşte condiţia de a fi prim termen al recidivei postcondamnatorii, faţă de prevederile art. 41 alin. (1) C. pen., potrivit cărora pedeapsa închisorii trebuie să fie mai mare de 1 an.

În acest context, Înalta Curte constată că sunt aplicabile prevederile referitoare la pluralitatea intermediară, reglementată de art. 44 alin. (1) C. pen.: "există pluralitate intermediară de infracţiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare şi până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă."

Sancţionarea pluralităţii intermediare se face potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni, prevăzut de art. 39 C. pen., aplicabile în situaţia în care noua infracţiune a fost comisă înainte de începerea executării pedepsei care atrage starea de pluralitate intermediară sau în timpul executării acesteia.

Astfel, spre deosebire de C. pen. anterior, potrivit căruia tratamentul sancţionator al pluralităţii intermediare în cazul săvârşirii unei infracţiuni înăuntrul termenului de încercare al suspendării sub supraveghere presupunea cumulul aritmetic între cele două pedepse (art. 86⁴raportat la art. 83 C. pen. anterior), actualul Cod adoptă în cazul revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei şi dispunerea executării pedepsei, aplicarea regulilor de la art. 39 C. pen., respectiv cumulul juridic.

Aplicând aspectele anterior menţionate în concret în speţă, se constată că mecanismul de aplicare şi stabilire a pedepsei era următorul:

1) aplicarea pedepsei pentru fiecare dintre infracţiunile concurente (1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, în formă continuată prev. de art. 220 alin. (1) C. pen., 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor prev. de art. 272 alin. (1) C. pen. şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România prev. de art. 335 alin. (2) teza finală C. pen.),

2) constatarea pluralităţii intermediare în raport de condamnarea anterioară (pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului A. prin Sentinţa penală nr. 461 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei Piatra Neamţ pentru care s-a dispus revocarea),

3) stabilirea pedepsei finale, potrivit art. 39 C. pen., în sensul aplicării celei mai grele, la care se adaugă o treime din totalul celorlalte pedepse (pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care se va adăuga sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea, de 1 (un) an închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani şi 6 luni închisoare).

Evaluând, în acest cadru, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă stabilită de instanţa de apel este nelegală şi se impune restabilirea tratamentului sancţionator prin reducerea cuantumului pedepsei rezultante de la 3 ani şi 2 luni la 2 ani şi 6 luni.

În susţinerea acestui aspect, Înalta Curte reţine şi dispoziţiile Deciziei nr. 11 din 5 mai 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, potrivit căreia "în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din C. pen., conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 65/2014, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând într-o infracţiune pentru care potrivit C. pen. anterior a fost aplicată printr-o hotărâre definitivă o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei potrivit art. 86¹din C. pen. anterior şi o infracţiune săvârşită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este considerată legea nouă, stabilirea şi executarea pedepsei rezultante în urma revocării suspendării sub supraveghere se realizează conform art. 96 alin. (4) şi (5) din C. pen."

Potrivit art. 96 alin. (4) C. pen. "dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune, descoperită până la împlinirea termenului şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei" alin. (5) "pedeapsa principală pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară."

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 214 din data de 20 februarie 2019 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va casa, în parte, decizia penală recurată cu privire la inculpatul A. referitor la cuantumul pedepsei rezultante aplicate acestuia şi, rejudecând în aceste limite:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 2 (două) luni închisoare aplicată inculpatului A. prin decizia penală atacată, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

b) - 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor prev. de art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

c) - 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România prev. de art. 335 alin. (2) teza finală C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

Va înlătura sporul de 8 luni închisoare aplicat conform art. 38 - 39 lit. b) C. pen.

În baza art. 96 alin. (4) şi alin. (5) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. va contopi pedepsele:

b) - 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor prev. de art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

c) - 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România prev. de art. 335 alin. (2) teza finală C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

d) - 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului A. prin Sentinţa penală nr. 461 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei Piatra Neamţ (definitivă, prin neapelare, la data de 6 ianuarie 2015) pentru care s-a dispus revocarea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare la care se adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea, de 1 (un) an închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Va deduce măsura reţinerii din data de 13 decembrie 2017, arestului preventiv de la 14 decembrie 2017 la 20 februarie 2019 şi în continuare detenţia la zi.

Va menţine restul dispoziţiilor deciziei penale apelate care nu contravin prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 214 din data de 20 februarie 2019 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia penală recurată cu privire la inculpatul A. referitor la cuantumul pedepsei rezultante aplicate acestuia şi, rejudecând în aceste limite:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 2 (două) luni închisoare aplicată inculpatului A. prin decizia penală atacată, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

b) - 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor prev. de art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

c) - 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România prev. de art. 335 alin. (2) teza finală C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

Înlătură sporul de 8 luni închisoare aplicat conform art. 38 - 39 lit. b) C. pen.

În baza art. 96 alin. (4) şi alin. (5) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele:

b) - 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor prev. de art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

c) - 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România prev. de art. 335 alin. (2) teza finală C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

Deduce măsura reţinerii din data de 13 decembrie 2017, arestului preventiv de la 14 decembrie 2017 la 20 februarie 2019 şi în continuare detenţia la zi.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei penale apelate care nu contravin prezentei.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei penale recurate şi emiterea de noi forme în baza prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de calea de atac formulată de Parchet, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2019.

Procesat de GGC - CL

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj