Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 122 din 13 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., s-a admis contestaţia la executare formulată de petentul A. privind Sentinţa penală nr. 111 din 31.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 26.06.2018.
S-a dedus din pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare perioada executată pe teritoriul statului de condamnare de la 11.06.2018 la 06.08.2018, inclusiv.
În baza art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 s-a recunoscut Ordonanţa Biroului de Supraveghere din Viterbo nr. 1851 din 05.12.2017.
S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 180 zile câştigate în vederea liberării condiţionate cu privire la perioada executată în regim de detenţie pe teritoriul Italiei.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr. 111 din 31.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 26.06.2018.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Craiova a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 111 din 31.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, s-a admis în parte cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia.
S-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind împlinit termenul de prescripţie a executării următoarelor pedepse:
- pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 189/1996 pronunţată la data de 02.11.1996 de Tribunalul din Rimini - Biroul Judecătorului pentru Cercetări preliminare, definitivă la data de 17.12.1996, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 648 din C. pen. italian;
- pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa numărul 597/1997 pronunţată la data de 08.05.1997 de Tribunalul din Torino - Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare, definitivă la data de 29.05.1997, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 110, 624, 625 nr. 2-5 din C. pen. italian;
- pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 4182/05 pronunţată la data de 25.07.2005 de Tribunalul din Torino, secţia a III-a penală, definitivă la data de 24.06.2008, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 13 alin. (13) din Decretul-Legislativ nr. 286/98.
S-au constatat îndeplinite condiţiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 cu privire la pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 90/2013 pronunţată la data de 11.01.2013 de Curtea de Apel din Torino, secţia a IV-a definitivă la data de 17.02.2015.
S-a recunoscut Sentinţa penală nr. 90/2013 pronunţată la data de 11.01.2013 de Curtea de Apel din Torino, secţia a IV-a definitivă la data de 17.02.2015, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare pentru săvârşirea a 3 infracţiuni, prev. de art. 416 alin. (2) şi (5), art. 110, art. 648 bis, art. 61 nr. 7 şi art. 110, art. 81 alin. (2), art. 648 din C. pen. italian, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunile de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 C. pen. şi tăinuire, prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.
S-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani şi 7 luni închisoare într-un penitenciar din România.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 21.10.2009 la 13.07.2010, reprezentând perioadele de arest preventiv şi arest la domiciliu pe teritoriul statului italian.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
Sentinţa penală nr. 111 din 31.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018 a rămas definitivă prin neapelare la data de 26 iunie 2018, fiind emis la data de 29 iunie 2018 Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 125/2018.
Condamnatul A. a fost transferat în România la data de 07.08.2018, fiind încarcerat în Penitenciarul Bucureşti-Rahova.
Prin cererea formulată, condamnatul A. a solicitat deducerea din pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare a următoarelor perioade: de la 12.07.2016 la 02.08.2016, perioada de arest preventiv în România până la predarea către autorităţile italiene, de la 03.08.2016 la 06.08.2018, perioada pe care a executat-o în Italia din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 90/2013 pronunţată de Curtea de Apel Torino şi pe care continuă să o execute în România din data de 07.08.2018 şi 180 zile "eliberare anticipată", acordată prin Ordonanţa Magistratului de Supraveghere nr. 1851/11.12.2017 în Penitenciarul din Viterbo, în ce priveşte pedeapsa aplicata prin Sentinţa penală nr. 90/2013 pronunţată de Curtea de Apel Torino, recunoscută de Sentinţa penală nr. 111/2018 de Curtea de Apel Craiova.
Conform considerentelor Sentinţei penale nr. 111 din 31.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, în urma adresei transmise de Curtea de Apel Craiova, la data de 31.05.2018 autorităţile italiene au înaintat un nou certificat de stadiu al executării Sentinţei nr. SIEP 144/2015 emis de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, Biroul Executări Penale, prin care au precizat că pedeapsa rămasă de executat este de 3 ani 10 luni şi 6 zile închisoare după ce au fost deduse pedepsele pronunţate prin sentinţele prescrise conform legislaţiei române şi şi-au exprimat părerea favorabilă în ceea ce priveşte executarea acesteia pe teritoriul României.
Din datele transmise a rezultat că a executat 8 luni şi 24 de zile din pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 90/2013 din data de 11.01.2013, definitivă la data de 17.02.2015, pronunţată de Curtea de Apel din Torino, reprezentând perioade de arest preventiv în închisoare (21.10.2009 până la 07.03.2010) şi arest la domiciliu (08.03.2010 până la 13.07.2010), pedeapsa rămasă de executat fiind de 3 ani 10 luni şi 6 zile închisoare, care începe la 11.06.2018, sfârşitul fiind anticipat la 19.04.2022.
Din verificările efectuate, instanţa a reţinut că persoana condamnată a fost privată de libertate în procedura de executare a mandatului european de arestare de la 12.07.2016 la 03.08.2016, când a fost predată autorităţilor judiciare italiene. Însă, prin Ordinul de eliberare din detenţie pentru redeterminarea pedepsei nr. SIEP 144/2015 emis la 08.08.2016 de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Torino s-a avut în vedere că persoana condamnată a fost supusă arestului preventiv în scopul extrădării din data de 12.07.2016 până la data de 02.08.2016, în România, astfel că pedeapsa a fost redusă corespunzător cu zilele de arest preventiv, respectiv 22 de zile, cererea petentului fiind neîntemeiată.
În ceea ce priveşte deducerea perioadei cuprinse între 03.08.2016 - 06.08.2018, instanţa a reţinut că persoana condamnată a început executarea pedepsei de 4 ani şi 7 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 90/2013 pronunţată la data de 11.01.2013 de Curtea de Apel din Torino, secţia a IV-a, definitivă la data de 17.02.2015, recunoscută prin Sentinţa penală nr. 111 din 31.05.2018 a Curţii de Apel Craiova, la data de 11.06.2018, din care s-a dedus doar perioada de 8 luni şi 24 de zile închisoare, reprezentând perioade de arest preventiv în închisoare (21.10.2009 până la 07.03.2010) şi arest la domiciliu (08.03.2010 până la 13.07.2010).
În consecinţă, raportat la cele evidenţiate, cererea petentului a fost admisă cu privire la perioada de la 11.06.2018 la 06.08.2018, reprezentând perioada executată din pedeapsă pe teritoriul statului de condamnare până la transferarea în România, urmând a fi dedusă şi respinsă referitor la perioada 03.08.2016 - 10.06.2018, în condiţiile în care aceasta reprezintă perioada executată în regim de detenţie în baza sentinţelor de condamnare ce nu au fost recunoscute de Curtea de Apel Craiova.
De asemenea, contestatorul a solicitat ca, după recunoaşterea Ordonanţei Biroului de Supraveghere din Viterbo nr. 1851 din 05.12.2017, să se procedeze la deducerea a 180 de zile din pedeapsa în executarea căreia se află.
Astfel, s-a reţinut din Certificatul de stadiu al executării nr. SIEP 144/2015 emis de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Torino la 05.11.2018 acordarea pentru condamnatul A. a 180 zile beneficiu eliberare anticipată anterior transferării sale în România, conform ordonanţei Biroului de Supraveghere din Viterbo din 05.12.2017, în urma căreia a fost emis ordinul de eliberare din închisoare la data de 13.12.2017. Din răspunsul comunicat de autorităţile judiciare italiene a rezultat că acest beneficiu a vizat pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 90/2013 pronunţată la data de 11.01.2013 de Curtea de Apel din Torino, secţia a IV-a, definitivă la data de 17.02.2015.
Curtea a apreciat că cererea este întemeiată, dar nu în sensul solicitat de condamnat de a i se deduce din pedeapsă zilele acordate cu titlu de eliberare anticipată, ci în sensul de a recunoaşte înscrisurile emise de autorităţile italiene şi de a constata că statul italian i-a acordat condamnatului beneficiul de 180 zile câştigate cu titlu de eliberare înainte de termen.
Conform dispoziţiilor art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, "în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.
Curtea a avut în vedere Decizia nr. 15/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în aplicarea art. 17 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală şi art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin care s-a stabilit că, după transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România, putând fi valorificată prin prisma altor instituţii de drept, cum este cea referitoare la liberarea condiţionată.
Împotriva Sentinţei penale nr. 122 din 13 mai 2019 a Curţii de Apel Craiova, contestatorul A. a formulat contestaţie, solicitând desfiinţarea acesteia, admiterea contestaţiei la executare şi să se dispună computarea din durata pedepsei de 4 ani şi 7 luni, a cărei executare o continuă în România, potrivit Mandatului de executare nr. 125/2018, dispus prin Sentinţa penală nr. 111/2018 a Curţii de Apel Craiova prin care s-a recunoscut Sentinţa penală nr. 90/2013 pronunţată de Curtea de Apel Torino, a următoarelor perioade:
- perioada 12.07.2016 - 02.08.2016, perioada de arest preventiv în România până la predarea către autorităţile italiene;
- perioada cuprinsă între 03.08.2016 - 06.08.2018, perioada pe care a executat-o în Italia din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 90/2013 pronunţată de Curtea de Apel Torino şi pe care continuă să o execute în România din data de 07.08.2018, data la care a fost transferat în penitenciar în ţară;
Cu privire la perioada de arest preventiv în România până la predarea către autorităţile italiene, respectiv 12.07.2016 - 02.08.2016, a susţinut că trebuia dedusă şi aceasta, în condiţiile în care Curtea de Apel Craiova i-a dedus perioada cuprinsă între 21.10.2009 - 07.10.2010 de arest în Italia.
Referitor la perioada cuprinsă între 03.08.2016 - 06.08.2018 (2 ani şi 3 zile) executată pe teritoriul statului italian din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 90/2013 a Curţii de Apel Torino, contestatorul A. a susţinut că este greşită soluţia Curţii de Apel Craiova care, prin Sentinţa nr. 122 din 13.05.2019, a luat în considerare Certificatul de stadiul al executării Sentinţei SIEP 144/2015 emis de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, ce menţionează că din pedeapsa de 4 ani şi 7 luni a executat 8 luni şi 24 de zile iar pedeapsa rămasă de executat este de 3 ani 10 luni şi 6 zile şi începe de la 11.06.2018 urmând a se termina la 19.04.2022, în condiţiile în care din Certificatul de stadiu de executare din 5.11.2018 al Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, precum şi din răspunsul înaintat de IGPR - Biroul SIRENE reiese faptul că a început executarea pedepsei în Italia, la data de 03.08.2016.
Analizând contestaţia formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Verificând actele dosarului, Înalta Curte reţine că nu se impune deducerea perioadelor invocate de către contestator din pedeapsa de 4 ani şi 7 luni aplicată prin Sentinţa nr. 90/2013 din 11.01.2013 a Curţii de Apel din Torino, recunoscută prin Sentinţa penală nr. 111 din 31.05.2018 a Curţii de Apel Craiova pronunţată în Dosarul nr. x/2018, a cărei executare o continuă în România.
În acest sens, Înalta Curte aminteşte că, iniţial, cererea autorităţilor judiciare din Italia privea transferarea persoanei condamnate A., în vederea executării pedepselor privative de libertate la care a fost condamnat, astfel:
- pedeapsa de 11 luni închisoare (Sentinţa nr. 189/1996 din 02.11.1996, definitivă la data de 17.12.1996 a Tribunalului din Rimini),
- pedeapsa de 10 luni închisoare (Sentinţa nr. 597/1997 din 08.05.1997, definitivă la data de 29.05.1997 a Tribunalului din Torino),
- pedeapsa de 10 luni închisoare (prin Sentinţa nr. 4182/05 din data de 25.07.2005, definitivă la data de 24.06.2008, a Tribunalului din Torino),
- pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare (Sentinţa nr. 90/2013 din data de 11.01.2013, definitivă la data de 17.02.2015, pronunţată de Curtea de Apel din Torino).
Conform Ordonanţei de executare a pedepselor concurente nr. 144/2015 SIEP emisă la 30.03.2015 de Parchetul General al Republicii din Torino, pedepsele concurente au fost contopite, au fost deduse perioadele executate, stabilindu-se pedeapsa rămasă de executat de 6 ani, 3 luni şi 6 zile închisoare şi 2632,91 euro amendă penală şi măsura de siguranţă a expulzării pe o perioadă de 10 ani.
Ulterior, urmare a solicitării Curţii de Apel Bucureşti faţă de constatarea împlinirii termenului de prescripţie a executării pedepsei prevăzut de legea penală română în privinţa condamnărilor la pedepsele de 11 luni închisoare, 10 luni închisoare şi 10 luni închisoare, fiind incidente dispoziţiile art. 151 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004, autorităţile judiciare italiene au comunicat că, după ce au fost deduse pedepsele pronunţate prin sentinţele prescrise conform legislaţiei române, persoana condamnată A. mai are de executat o pedeapsă de 3 ani, 10 luni şi 6 zile închisoare.
Totodată, autorităţile judiciare italiene au înaintat Certificatul de stadiu de executare a pedepsei din 29.05.2018 al Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, document din care reiese că, din pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 90/2013 pronunţată de Curtea de Apel din Torino, persoana condamnată a executat 8 luni şi 24 de zile, reprezentând perioade de arest preventiv în închisoare (21.10.2009 până la 07.03.2010) şi arest la domiciliu (08.03.2010 până la 13.07.2010), pedeapsa rămasă de executat fiind de 3 ani 10 luni şi 6 zile închisoare, cu începere la data de 11.06.2018, sfârşitul fiind anticipat la 19.04.2022.
Din acelaşi document, cu referire la pedeapsa totală de 6 ani, 3 luni şi 6 zile de închisoare, reiese că persoana condamnată A. a primit beneficii penitenciare pentru comportamentul avut pe durata detenţiei pentru un total de 180 zile, a executat 22 de zile de închisoare în România în vederea predării către autorităţile judiciare italiene, data începerii executării pedepsei totale calculată prin hotărârea de contopire a pedepselor concurente a fost data de 03.08.2016, a executat pedepsele aplicate prin Sentinţele nr. 189/1996 şi nr. 597/1997 din 08.05.1997 a Tribunalului din Torino în baza arestului preventiv executat, iar pedeapsa aplicată prin sentinţa pronunţată de Tribunalul din Torino la 25.07.2005, definitivă la 24.06.2008 (cuprinsă în Ordonanţa nr. SIEP 144/2015) are ca finalitate data de 10.06.2018.
Aceste date sunt confirmate în Certificatul de stadiu de executare a pedepsei din 5.11.2018 al Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, invocat de către contestatorul A. în susţinerea contestaţiei. În plus, în legătură cu Sentinţa nr. 90/2013 din 11.01.2013, pronunţată de Curtea de Apel din Torino, se precizează că în perioada 11.06.2018 - 07.08.2018, condamnatul a executat pedeapsa în închisoarea din Viterbo.
Prin urmare, în contextul datelor expuse, aşa cum de altfel se menţionează şi în considerentele sentinţei contestate, Înalta Curte constată că, perioada 12.07.2016 - 02.08.2016 (22 de zile) în care contestatorul A. a fost privat de libertate în România, în procedura de executare a mandatului european de arestare, acesta fiind extrădat şi începând executarea efectivă a pedepsei pe teritoriul statului italian la data de 03.08.2016, a fost luată în considerare de autorităţile judiciare italiene, care au redus pedeapsa corespunzător cu zilele de arest preventiv, potrivit Ordinului de eliberare din detenţie pentru redeterminarea pedepsei nr. SIEP 144/2015 emis la 08.08.2016 de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Torino.
În ceea ce priveşte perioada cuprinsă între 03.08.2016 şi 10.06.2018 (având în vedere că prin sentinţa contestată i s-a dedus, în mod corect, perioada executată pe teritoriul statului de condamnare de la data de 11.06.2018 - când a început executarea pedepsei de 4 ani şi 7 luni - la data de 06.08.2018 inclusiv), Înalta Curte constată că această perioadă, executată de către contestator pe teritoriul statului italian, interferează doar cu pedepsele cu închisoare la care a fost condamnat prin sentinţele care nu au fost recunoscute de către Curtea de Apel Craiova fiind împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei potrivit legislaţiei române.
În condiţiile în care, prin Sentinţa nr. 111 din 31 mai 2018 a Curţii de Apel Craiova a fost recunoscută numai pedeapsa de 4 ani şi 7 luni pronunţată prin Sentinţa nr. 90/2013 din data de 11.01.2013, definitivă la data de 17.02.2015 a Curţii de Apel din Torino (şi nu pedeapsa totală de 6 ani, 3 luni şi 6 zile închisoare, cum se solicitase iniţial de către autorităţile judiciare italiene), pedeapsă a cărei executare a început pe teritoriul statului italian la data de 11.06.2018 şi a cărei executare este continuată de către contestatorul A. într-un penitenciar din România începând cu data de 07.08.2018, cererea contestatorului privind deducerea din pedeapsa recunoscută a perioadei 03.08.2016 -10.06.2018 nu este întemeiată, această perioadă nefăcând parte din prezentul mandat de executare a pedepsei, astfel cum susţine contestatorul.
În consecinţă, constatând că hotărârea contestată este legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de către contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 122 din 13 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de către contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 122 din 13 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 iunie 2019.
Procesat de GGC - NN