Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 116 din data de 22 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către persoană condamnată A.. A fost obligată persoana condamnată la 300 RON cheltuieli judiciare către stat. Onorariul parţial pentru avocatul din oficiu, în cuantum de 500 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a constatat că prin Sentinţa penală nr. 165/F din 28.08.2018, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. În temeiul dispoziţiilor art. 154, art. 155 din Legea nr. 302/2004, a recunoscut Sentinţa penală nr. x din 18.03.2016 a Tribunalului Coroanei Preston, privind pe condamnatul A.. S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei cu închisoarea de 9131 zile. S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 29.07.2015 la 30.05.2018, (1036 zile) şi de la 31.05.2018 la zi. S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a acestei sentinţe.
Examinând cererea de revizuire formulată de persoana condamnată A., Curtea a apreciat că cererea de revizuire formulată în cauză nu este admisibilă în principiu, întrucât niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen. nu sunt incidente având în vedere că petentul apreciază că pedeapsa aplicată este mult prea aspră pentru faptele reţinute în sarcina sa şi solicită să beneficieze de anumite zile de reducere pentru că a muncit şi a participat la cursuri, precizând că au apărut probe noi fără a specifica care sunt acestea şi ce schimbări pot determina în ansamblul cauzei. Nu în ultimul rând, s-a constatat că pedeapsa recunoscută în România este pronunţată în Marea Britanie, iar instituţia revizuirii este aplicabilă doar hotărârilor definitive care au soluţionat fondul cauzei pronunţate de instanţele naţionale.
Împotriva Sentinţei penale nr. 116 din data de 22 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, A. a declarat apel.
Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie primind termen aleatoriu la data de 22.10.2019.
În dezbateri, apărătorul ales al apelantului revizuentul a solicitat admiterea apelului formulat împotriva Sentinţei penale nr. 116 din data de 22 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, susţinând că au apărut împrejurări noi, potrivit art. 453 lit. a) C. proc. pen., respectiv faptul că, potrivit art. 132 pct. 2 din Legea nr. 302/2004 modificată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, revizuentului nu i-a fost comunicată citaţia şi hotărârea străină împreună cu actele ce o însoţesc într-o limbă pe care o înţelege.
Examinând actele dosarului şi hotărârea atacată, conform dispoziţiilor art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelul declarat de A. împotriva Sentinţei penale nr. 116 din data de 22 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, este nefondat, pentru următoarele considerente:
Revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoaşterea de către instanţele care au soluţionat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.
Potrivit art. 453 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Examinând cererea formulată de condamnatul revizuent, se constată că acesta a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză). Revizuentul a invocat că nu i s-a comunicat condamnatului nici hotărârea străină împreună cu actele ce o însoţesc într-o limbă pe care o înţelege, potrivit art. 132 pct. 2 din Legea nr. 302/2004 modificată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. De asemenea, motivele revizuentului se referă la faptul că i s-a aplicat o pedeapsă mult prea aspră pentru fapte pe care nu le-a comis, iar în timpul executării pedepsei de 3 ani şi 7 luni, a muncit, a urmat diferite cursuri educative şi a respectat regulile din interiorul penitenciarelor, obţinând numai rapoarte pozitive, împrejurare care nu a fost avută în vedere de instanţele române.
Referitor la cazul de revizuire invocat, cel prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză), Înalta Curte constată că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiţionată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.
Astfel, se constată că prin Sentinţa penală nr. 165/F din 28.08.2018, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. În temeiul dispoziţiilor art. 154, art. 155 din Legea nr. 302/2004, a recunoscut Sentinţa penală nr. x din 18.03.2016 a Tribunalului Coroanei Preston, privind pe condamnatul A.. S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei cu închisoarea de 9131 zile. S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 29.07.2015 la 30.05.2018, (1036 zile) şi de la 31.05.2018 la zi. S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a acestei sentinţe.
Înalta Curte constată că pentru a fi declarată admisibilă revizuirea bazată pe cazul invocat de condamnat, elementele noi care sprijină cererea trebuie să conducă la o soluţie diametral opusă celei a cărei revizuire se solicită. Expresia "fapte sau împrejurări", stipulată în cuprinsul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se referă la probe efective, respectiv orice întâmplare, situaţie sau stare care poate să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut, în mod constant, că revizuirea unei hotărâri irevocabile poate interveni numai pentru un defect fundamental, care a devenit cunoscut numai după terminarea procesului, iar atunci când este/devine cunoscut în cursul procesului, părţile au la îndemână căile ordinare de atac (Cauza Popescu Stanca contra României). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că reprezintă defect fundamental, care justifică revizuirea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat, numai circumstanţele nou descoperite, iar nu circumstanţele noi. Circumstanţele care au legătură cu cazul şi care au existat anterior în cursul procesului şi nu fuseseră dezvăluite judecătorului, devenind cunoscute numai după terminarea procesului, sunt nou descoperite, în timp ce circumstanţele care privesc cazul, dar au luat naştere după proces, sunt circumstanţe noi (
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 10/2017, Dosar nr. x/2017, în materie penală, publicată în M. Of. nr. 392 din 25/05/2017).
În cauză motivele revizuentului, pe lângă chestiuni procedurale (privind comunicarea hotărârii de condamnare străine), au vizat şi beneficiul unor zile de reducere pentru că a muncit şi a participat la cursuri în penitenciar, care nu a fost avut în vedere de instanţele române. Înalta Curte reţine că această analiză nu intră în atributul instanţei penale române, decizia pronunţată de instanţa străină neputând fi cenzurată sub acest aspect.
Drept urmare, Înalta Curte constată că motivele de revizuire invocate în cauză nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen., astfel că, nefiind îndeplinite cerinţele impuse cumulativ de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., în mod corect instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 116 din data de 22 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţate în Dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 116 din data de 22 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţate în Dosarul nr. x/2019.
Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2019.
Procesat de GGC - NN