Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, SCAF, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi persoanele reclamante, pârâţii Centrul de Transfuzie Sanguină a mun. Bucureşti (CTSB) B., şef serviciu Birou Resurse Umane, Salarizare,Organizare, Juridic în cadrul Centrului de Transfuzie Sanguină a mun. Bucureşti şi C., şef secţie Recoltare în cadrul Centrului de Transfuzie Sanguină a mun. Bucureşti, a formulat contestaţie la Hotărârea nr. 741 din 11 decembrie 2013 emisă de CONSILIUL DIRECTOR al Consiliului Naţional pentru Combaterea solicitând modificarea hotărârii contestate, în sensul aplicării sancţiunii amenzii contravenţionale pentru fapta de discriminare constatată la punctul 2 din hotărârea mai sus amintită, în sarcina persoanelor reclamate.
Solicită obligarea persoanelor reclamate la plata către subsemnata a daunelor morale în sumă de 20.000 RON. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Prin Sentinţa civilă nr. 2628 pronunţată în data de 19 septembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
"Admite excepţia autorităţii de lucru cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Centrul de Transfuzie Sanguină al Municipiului Bucureşti la plata daunelor morale (Dosar nr. x/2014) şi respinge acest capăt de cerere formulat în contradictoriu cu acest pârât pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.
Respinge ca neîntemeiată în rest excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la acelaşi capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtele persoane fizice.
Respinge ca neîntemeiate excepţiile inadmisibilităţii, a lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale pasive.
Admite în parte contestaţia formulată în Dosarul nr. x/2014, de reclamanta-pârâtă A., în contradictoriu cu pârâtul reclamant Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti, şi pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, B. - şef Serviciu Resurse Umane, Salarizare, Organizare, Juridic din Cadrul CTSMB, şi C. - şef secţie recoltare din cadrul CTSMB.
Anulează în parte Hotărârea nr. 741 din 11 decembrie 2013 emisă de pârâtul CNCD cu privire la pct. 2 din dispozitivul acesteia, în sensul că dispune sancţionarea pârâţilor Centrul de Transfuzie Sanguină al Municipiului Bucureşti şi B. cu amendă în cuantum de câte 2.500 RON şi înlătură sancţiunea "Avertisment" aplicată prin aceeaşi hotărâre.
Obligă pârâta B. la plata către reclamantă a sumei de 2.000 RON cu titlu de daune morale.
Respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta C. ca neîntemeiată.
Obligă pârâţii Centrul de Transfuzie Sanguină al Municipiului Bucureşti şi B. la plata către reclamantă a sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, proporţional celor admise(onorariul de avocat).
Respinge în rest cererea reclamantei A. privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Respinge cererea conexă formulată în Dosarul nr. x/2014 de pârâtul reclamant Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă A. şi pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată."
Împotriva Sentinţei nr. 2628 din data de 19 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au formulat recursuri reclamanta-pârâtă A., pârâtul-reclamant Centrul de Transfuzie Sanguină de Municipiului Bucureşti şi pârâta B.
Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea celor trei recursuri.
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra celor trei recursuri, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.
Recursul declarat de recurenta-reclamantă A.
Motivele de recurs invocate au fost încadrate de recurenta-reclamantă în dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se faptul că în parte sentinţa atacată este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, în raport de probele administrate.
Critica de nelegalitate a reclamantei vizează admiterea greşită a excepţiei autorităţii de lucru judecat cu privire la capătul de acţiune privind obligarea autorităţii pârâte Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti la plata daunelor morale şi al doilea aspect de nelegalitate priveşte modul de soluţionare al cererii de acordare a daunelor morale atât sub aspectul calităţii pârâţilor care pot fi obligaţi la plata daunelor morale solicitate cât şi sub aspectul cuantumului daunelor solicitate.
Recurenta-reclamantă arată că în mod nelegal a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea autorităţii pârâte la plata daunelor morale şi respins acest capăt şi admiterea cererii numai cu privire la pârâta B.
Aceasta deoarece recurenta-reclamantă a solicitate daune morale atât de la autoritate în calitate de angajator cât şi de la toţi pârâţii persoane fizice care apreciază reclamanta au săvârşit acte de discriminare şi i-au cauzat daune materiale.
Prin motivele de recurs se critică şi cuantumul modic al daunelor morale la care a fost obligată pârâta B. în raport de cuantumul daunelor morale solicitate de la toţi pârâţi persoane fizice.
Se solicită admiterea recursului casarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii în tot a acţiunii astfel cum a fost formulată completată şi prevăzută faţă de toţi pârâţii chemaţi în judecată.
Recursul declarat de recurenta-pârâtă B.
Recursul a fost întemeiat de recurenta-pârâtă pe dispoziţiile art. 499 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. respectiv pronunţarea unei hotărâri de către instanţă prin depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti formulându-se critici în motivele de recurs şi în ceea ce priveşte aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 18 şi a O.U.G. nr. 137/2000 în raport de probatoriul administrat.
Se critică soluţia instanţei de fond prin care a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de obligare a pârâţilor persoane fizice la plata daunelor morale şi în ceea ce priveşte soluţia pe fond dispusă de obligare a sa la plata unei amenzi în cuantum de câte 2.500 RON alături de autoritatea pârâtă Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti şi la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de daune morale către reclamantă.
Faţă de obligarea sa la plata sumei amenzii de câte 2.500 RON alături de autoritatea pârâtă Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti recurenta-pârâtă B. invocă depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti apreciind că instanţa de fond nu avea temei legal de a schimba sancţiunea "avertisment" stabilită de intimatul CNCD prin Hotărârea nr. 741 din 11 decembrie 2013 hotărâre prin care s-a dispus numai sancţionarea reclamantului-pârât Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti cu sancţiunea "avertisment" pentru săvârşirea faptei de discriminare reclamată în cauză.
Aceasta deoarece în raport de dispoziţiile art. 19 alin. 1 lit. c) din H.G. nr. 137/2000 se apreciază că în cauză CNCD are atribuţii exclusive privind constatarea şi sancţionarea faptelor de discriminare iar temeiul de drept reţinut de prima instanţă art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 nefiind aplicabil în raport de obiectul cauzei, apreciindu-se că instanţa nu are competenţă a modifica sancţiunea aplicată.
În cadrul recursului se critică ca nelegală şi netemeinică soluţia de obligare a sa la plata unei amenzi şi la plata daunelor morale aceasta în condiţiile în care prin Hotărârea CNCD 741/2013 nu s-a reţinut că recurenta-pârâtă B. a comis vreo faptă de discriminare faţă de reclamantă alături de alte persoane fizice nominalizate de reclamantă şi în condiţiile în care recurenta-reclamantă nu şi-a probat cererea de acordare a daunelor morale solicitate aceasta cerere fiind nemotivată şi arbitrar admisă de prima instanţă.
Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi respingerea acţiunii în ceea ce o priveşte pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi ca nefondată.
Recursul declarat de recurentul-pârât Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti.
Recursul este întemeiat pe motivele de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi pct. 8 C. proc. civ. invocându-se ca motive de care depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti de către prima instanţă şi aplicarea şi interpretarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000 şi a Legii nr. 554/2004 în ceea ce priveşte soluţia pe fond dispusă de anularea în parte a Hotărârii CNCD nr. 741/2013 şi de obligare a recurentului-pârât Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti la plata unei amenzi de câte 2500 RON alături de recurenta-pârâtă B., prin înlocuirea sancţiunii "vertisment" dispusă de pârâtul-intimat CNCD.
Se invocă totodată faptul că soluţia de respingere a cererii conexe care a format obiectul Dosarului nr. x/2014 nu este motivată, în raport de criticile arătate de recurentul-pârât Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti faţă de Hotărârea CNCD nr. 741/2013.
În raport de motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti în recurs se susţine că instanţa nu avea temei legal pentru a dispune anularea în parte a Hotărârii CNCD nr. 741/2013 şi a înlocui sancţiunea "avertisment" cu sancţiunea amenzii de 2.500 RON aplicată recurentului-pârât pentru săvârşirea faptei de discriminare reţinută în hotărârea CNCD şi în cadrul litigiului de muncă soluţionat definitiv care a formulat obiectul Dosarului nr. x/2012 al Tribunalului Bucureşti. Se susţine faptul că prin soluţia dispusă instanţa de judecată şi-a depăşit competenţa şi a aplicat o sancţiune, subrogându-se nelegal competenţei exclusive a CNCD care a apreciat şi a aplicat, în urma procedurii jurisdicţionale desfăşurate sancţiunea "avertisment".
Recurentul-pârât apreciază că prima instanţă nu avea competenţa legală de a schimba sancţiunea aplicată, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 18 alin. (1) şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 indicate ca temei de prima instanţă.
În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul-pârât invocă greşita respingere a excepţiei inadmisibilităţii şi a lipsei de interes a cererii privind anularea Hotărârea CNCD nr. 741/2013 şi nelegala anulare în parte a acestei hotărâri prin înlocuirea sancţiunii aplicate invocându-se interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 18 alin. (6) şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi a dispoziţiilor art. 20 alin. (9) raportat la art. 29 din O.U.G. nr. 137/2000.
Se arată că în condiţiile în care prin Sentinţa civilă nr. 4459 din 5 mai 2015 a Tribunalului Bucureşti sentinţă rămasă definitivă s-a constatat existenţa unei fapte de discriminare din partea angajatorului recurentului-pârât şi au fost plătite drepturile băneşti salariale cuvenite în cauză este nelegală aplicarea unei amenzi în condiţiile în care reclamanta nu a uzat de dispoziţiile art. 27 din O.U.G. nr. 137/2000 în măsura în care avea noi pretenţii faţă de aceeaşi faptă.
Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate în sensul respingeri ca nefondate a contestaţiei reclamantei şi admiterea contestaţiei din acţiunea conexă formulată împotriva pct. 2 din Hotărârea CNCD nr. 741/2013.
La dosar reclamanta-recurentă A. a formulat întâmpinare faţă de recursurile declarate în cauză solicitând respingerea acestora.
Recurentul-pârât Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti a formulat întâmpinare faţă de recursul declarat de reclamanta-recurentă solicitând în principal constatarea nulităţii acestuia şi pe fond respingerea ca nefondat.
Intimata - pârâtă C. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă ca nefondat.
Curtea analizând excepţia nulităţii recursului reclamantei invocată de recurentul-pârât Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti o va aprecia ca nefondată şi o va respinge pentru următoarele motive.
Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile şi în recurs, iar dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. enumeră motivele de casare pentru care se poate solicita casarea unei hotărâri.
Conform art. 489 C. proc. civ. (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).
Potrivit alin. (2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
În cauză recursul reclamantei a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea constatând că aspectele de nelegalitate, invocate de reclamantă prin cererea de recurs, depusă în termen pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. invocându-se greşita interpretare şi aplicare a legii, respectiv a dispoziţiile Legii nr. 554/2004 în ceea ce priveşte soluţionarea capătului de acţiune având ca obiect plata daunelor morale.
Va respinge excepţia nulităţii recurentului reclamantei urmând a fi analizat pe fond recursul declarat de reclamanta-recurentă.
Recursul declarat de recurenta-reclamantă este apreciat de Curte ca nefondat, în cauză, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de acordare a daunelor morale, dar numai în ceea ce priveşte soluţiile contestate de aceasta şi anume: soluţia de admitere a excepţiei autorităţii de lucru judecat cu privire la capătul de acţiune având ca obiect obligarea recurentului-pârât Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti la plata daunelor morale şi soluţia de respingere a cererii de obligare la plata daunelor morale, cuantumul având caracter subsidiar a tuturor părţilor - persoane fizice chemaţi în judecată inclusiv a pârâtei C.
Cu ocazia verificării legalităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă B. faţă de aspectele de nelegalitate invocate Curtea va aprecia pe fond asupra legalităţii şi temeiniciei obligării numai a acestei părţi - persoană fizică la plata daunelor morale solicitate şi în plus obligarea sa la plata unei amenzi contravenţionale alături de autoritatea pârâtă faţă de care s-a constatat prin Hotărârea CNCD nr. 741/2013 şi prin Sentinţa civilă nr. 4459 din 5 mai 2015 definitivă existenţa faptei de discriminare faţă de care se solicită de reclamantă obligarea la plata daunelor morale.
Curtea pe recursul reclamantei apreciază că soluţiile pronunţate de prima instanţă în parte privind daunele morale solicitate sunt date cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile.
În mod corect în prezenta cauză prima instanţă a făcut aplicarea art. 431 - 432 C. proc. civ. şi a respins capătul de acţiune subsidiar având ca obiect obligarea pârâtului Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti la plata daunelor morale către reclamantă pentru existenţa contrarietăţii de lucru judecat.
Conform art. 431 alin. (2) C. proc. civ. Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.
Iar în cauză faţă de pârâtul Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti există o sentinţă definitivă anterioară soluţionării prezentei cauze definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 71 din 29 ianuarie 2016 decizie prin care soluţionându-se un litigiu de muncă născut din cauza faptei de discriminare de natură salarială relevantă de recurenta-reclamantă s-a stabilit definitiv că există o faptă de discriminare referitor la acordarea măsurii de salariu pentru reclamantă într-un cuantum mai mic decât colegii acestuia, având aceeaşi funcţie vechime şi grad principal pe motiv că reclamanta ar fi avut prea mult concediu medical.
Prin aceeaşi sentinţă definitivă a fost obligat pârâtul Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti în calitate de angajator la plata tuturor drepturilor băneşti cuvenite aferente perioadei de care s-a constatat diferenţierea salarială apreciată discriminatorie 1 noiembrie 2011 - 1 decembrie 2014 şi au respins restul pretenţiilor ca neîntemeiate.
În cadrul pretenţiilor apreciate ca neîntemeiate şi respinse ca atare este inclusă şi cererea de acordare a daunelor morale solicitate de reclamantă de la pârâtul-recurent Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti în calitate de angajator şi autor a discriminării salariale la care a fost supus.
Fiind soluţionată definitiv prin respingere problema litigioasă a daunelor morale solicitate de la angajator în mod corect şi legal prima instanţă a făcut aplicarea 432 C. proc. civ. şi a admis excepţia autorităţii de lucru judecat pentru acest capăt de cerere în contradictoriu cu pârâtul Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti.
În ceea ce priveşte soluţia de respingere pe fond a cererii de obligare a pârâtei C. la plata daunelor morale solicitate Curtea o apreciază ca legală în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cumulative pentru ca această pârâtă să fie obligată la plata daunelor morale.
Această pârâtă nu a avut nicio calitate în faţa CNCD prin Hotărârea CNCD nr. 741/2013, şi prin hotărâre definitivă a Tribunalului Bucureşti nu s-a reţinut vreo implicare a sa în comutarea faptei de discriminare reţinută în hotărârea CNCD şi hotărârea Tribunalului Bucureşti astfel încât faţă de această pârâtă nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii generale pentru a fi întemeiată o cerere subsidiară de daune respectiv existenţa unei fapte de discriminare comisă cu rea credinţă şi producerea unui prejudiciu moral pentru reclamantă respectiv legătura de cauzalitate dintre faptă şi daunele morale solicitate.
Iar în cauză Curtea apreciază că în mod corect prima instanţă pronunţându-se pe capătul de acţiune privind daunele morale solicitate de la pârâta C. l-a respins ca nefondat în baza art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Iar cererea de obligare a tuturor pârâţilor persoane fizice şi cuantumul modic al daunelor morale acordate sunt apreciate de Curte ca nefondate în cauză nefiind îndeplinite pe fond condiţiile de acordare a daunelor morale.
Cu ocazia verificării legalităţii sentinţei recurate pe recursul declarat de recurenta-pârâtă B. Curtea îl va aprecia ca fondat, în parte, în ceea ce priveşte admiterea acţiunii reclamantei faţă de pârâta B. soluţia recurată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, aspectele de nelegalitate invocate încadrându-se în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Dat fiind strânsa legătură dintre cereri, unele considerente pentru care recursul declarat de reclamant a fost apreciat ca nefondat sunt valabile pentru a susţine recursul declarat de recurenta-pârâtă B., dat fiind că prin sentinţa atacată această pârâtă persoană fizică a fost obligată atât la plata unei amenzi în cuantum de câte 2.500 RON alături de recurentul-pârât Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti în calitate de angajator cât şi la daune morale către reclamantă în cuantum de 2.000 RON.
Curtea pentru următoarele considerente apreciază acest recurs ca fondat, în cauză în mod nelegal fiind admisă acţiunea reclamantei faţă de această pârâtă, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile aplicării amenzii contravenţionale şi condiţiile acordării daunelor morale solicitate, sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. nu este fondat în cauză neputându-se reţine că hotărârea instanţei este dată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, aceasta fiind pronunţată în limitele competenţei sale şi în raport de obiect şi de dispoziţiile art. 20 - 22 din O.G. nr. 137/2000 urmând a verifica legalitatea hotărârii CNCD nr. 741/2013 contestată de reclamantă în acţiunea principală şi de recurentul-pârât Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti pe cererea conexă legalitate care urmează a fi verificată de instanţa de contencios competentă în speţă secţia contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.
Pe cererea reclamantei instanţa s-a pronunţat în baza art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi asupra cererii de acordare a daunelor morale pe care a admis-o numai în ceea ce o priveşte pe pârâta-recurentă B.
Pe recursul acesteia Curtea apreciază că în partea soluţia recurată este nelegală, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile pentru ca acţiunea reclamantei faţă de această pârâtă să fie întemeiată atât sub aspectul obligării la plata amenzii contravenţionale cât şi sub aspectul obligării la plata daunelor morale.
Prin Hotărârea nr. 741/2013 intimatul CNCD la pct. 2 din hotărâre a pronunţat următoarea soluţie.
A constatat săvârşirea unei fapte de discriminare de către conducerea Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti potrivit art. 2 alin. (1) şi art. 6 lit. c) din O.G. nr. 137/2000 şi s-a dispus sancţionarea Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti în calitate angajator cu avertisment cu recomandarea că aceasta (conducerea) să remedieze situaţia reclamantei.
Fapta de discriminare a constatat în acordarea măririi de salariu către reclamant A. în cuantum mai mic în raport cu colegii săi cu aceeaşi funcţie, vechime şi grad principal pe motiv că reclamanta A. a avut prea mult concediu medical acest criteriu de diferenţă fiind apreciat discriminatoriu.
Curtea constată că în mod nelegal prima instanţă a aplicat recurentei persoană fizică B. o sancţiune constând în amendă în cuantum de 2.500 RON în condiţiile în care în sarcina acestei pârâte nu s-a constatat săvârşirea vreunei fapte de discriminare sau a unui act de discriminare faţă de recurenta-reclamantă. Atât din cuprinsul Hotărârii CNCD nr. 741/2013 cât şi din sentinţa definitivă pronunţată de Tribunalul Bucureşti nu rezultă vreo implicare directă a recurentului-pârât în ceea ce priveşte situaţia de discriminare reţinută în aceste hotărâri.
Însăşi recurenta-reclamantă nu arată în concret în ce a costat implicarea recurentei-pârâte în comiterea acestei fapte în exercitarea atribuţiilor de serviciu ale pârâtei, iar Curtea constată că fişele de evaluare şi acordarea calificativului pe anului 2010 care au determinat acordarea unui salariu mai mic pe motiv de concediu medical nu au fost întocmite de recurenta-pârâtă ci de alte persoane care nu au calitatea de părţi în prezenta cauză.
Curtea apreciază că în raport de lipsa în sarcina recurentei-pârâte a săvârşirii vreunei fapte de discriminare faţă de recurenta-reclamantă în cauză este nelegală aplicarea sancţiunii amenzii nefiind aplicabile dispoziţiile normei speciale respectiv dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 137/2000 cu atât mai mult dispoziţia normei generale invocate nelegal de prima instanţă respectiv dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte obligarea recurentei-pârâte la plata daunelor morale aceasta este nelegală în opinia Curţii în condiţiile în care nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii delictuale pentru acordarea de daune morale în favoarea recurentei-reclamante. În cauză lipseşte existenţa unei fapte sau acţiuni discriminatorie comisă de recurenta-pârâtă persoană fizică de natură a produce vreun prejudiciu moral reclamantei-recurente, iar pe de altă parte recurenta-reclamantă nu a probat în concret daunele morale solicitate solicitând majorarea cuantumului daunelor, în lipsa probării acestui prejudiciu moral pretins.
Curtea apreciază că în cauză lipsesc elementele esenţiale pentru antrenarea răspunderii pentru recurenta-pârâtă respectiv inexistenţa unei fapte de discriminare comisă de către recurenta-pârâtă cu rea credinţă de natură a crea un prejudiciu moral pentru reclamantă care să poată fi acordat de către instanţa de control administrativ în condiţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Faţă de cele expuse mai sus Curtea apreciază că în mod nelegal a fost admisă acţiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta recurentă B.. În urma admiterii recursului sentinţa atacată va fi casată în parte în sensul că va fi respinsă acţiunea în contradictoriu cu pârâta B. ca nefondată atât în ceea ce priveşte aplicare amenzii pe motiv că nu există fapta de discriminare săvârşită de pârâtă cât şi în ceea ce priveşte cererea de acordare a daunelor morale în cauză nefiind îndeplinite condiţiile antrenării răspunderii civile delictuale pentru a putea fi aplicate pe cererea subsidiară dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Recursul declarat de reclamantul-pârât Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti în raport de motivele de recurs invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ. în ceea ce priveşte soluţia dispusă pe acţiunea principală şi soluţia dispusă prin cererea conexă.
Pe acţiunea principală formulată de reclamanta-recurentă acţiunea care a formulat obiectul Dosarului nr. x/2014 a fost admisă în parte fiind anulată în parte Hotărârea CNCD nr. 741 din 11 decembrie 2013 cu privire la pct. 2 în sensul că a fost schimbată sancţiunea "avertisment" dispusă prin pct. 2 al acestei hotărâri cu sancţiunea amenzii în cuantum de 2.500 RON la care au fost obligaţi pârâţii recurenţi Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti în calitate de angajator şi recurenta-pârâtă ca persoană fizică B.
Cu ocazia analizei recursului declarat de pârâta B. Curtea a arătat considerentele pentru care acest recurs a fost apreciat ca fondat şi înlăturată sancţiunea aplicată faţă de această pârâtă şi obligarea sa la plata daunelor morale.
Prin sentinţa atacată a fost respinsă şi cererea conexă formulată în Dosarul nr. x/2014 cererea conexă în care pârâtul-reclamant Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti a solicitat anularea Hotărârii CNCD nr. 741/2013 prin care s-a constatat existenţa situaţiei de discriminare şi a fost aplicată sancţiunea "Avertisment".
Curtea nu va reţine aspectul de nelegalitate invocat în recurs privind nemotivarea respingerii acţiunii conexe.
În mod corect prima instanţă a reţinut în considerentele sentinţei atacată că motivele pentru care s-a apreciat că în parte Hotărârea CBNCD nr. 741/2013 este nelegală sunt comune şi reprezintă argumente pentru care acţiunea conexă a fost apreciată ca neîntemeiată şi respinsă ca atare. Aceasta în condiţiile în care instanţa de fond a argumentat şi a aplicat corect dispoziţiile legale în ceea ce priveşte situaţia premisă care priveşte reţinerea situaţiei de discriminare de natură salarială la care a fost supusă reclamanta şi care a vizat perioada 1 noiembrie 2011 - 1 decembrie 2012, situaţie reţinută definitiv şi irevocabil, cu putere de lucru judecat în cadrul Dosarului x/2012 al Tribunalului Bucureşti.
În ceea ce priveşte motivele de recurs invocate care au fost încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ. Curtea apreciază că prima instanţă prin hotărârea pronunţată nu a depăşit limitele puterii judecătoreşti şi a aplicat corect dispoziţiile legale în cadrul individualizării sancţiunii aplicate recurentului-pârât în calitate de angajator, respectiv schimbarea sancţiunii din "Avertisment" aplicată prin Hotărârea CNCD în sancţiunea amenzii 2.500 RON.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. nu este fondat, prima instanţă pronunţând hotărârea fără a depăşi atribuţiile puterii judecătoreşti.
Critica vizează în principal faptul că prima instanţă ca instanţă de contencios administrativ nu avea competenţa de a modifica sancţiunea dispusă de CNCD prin Hotărârea nr. 741/2013, deoarece în baza art. 19 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 137/2000 numai CNCD are competenţa ca autoritate să aplice amenzile prevăzute de actul normativ special.
Curtea apreciază că instanţa de contencios administrativ în limitele controlului de legalitate de deplină jurisdicţie pe care o realizează la cerere în baza art. 20 din O.G. nr. 137/2000 are deplina competenţă de a verifica hotărârea CNCD sub toate aspectele de legalitate, inclusiv în ceea ce priveşte sancţiunea aplicată.
Iar în baza acestui control de legalitate, al hotărâri CNCD ca act administrativ jurisdicţional, emis în urma unei proceduri administrativ jurisdicţionale instanţa de contencios competentă potrivit art. 1 şi 10 din Legea nr. 554/2004 poate verifica legalitatea în tot a acestei hotărâri, inclusiv sub aspectul individualizării sancţiunii aplicate.
În cauză temeiul indicat de prima instanţă art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu este aplicabil, dar indicarea unui temei greşit nu reprezintă un motiv de nelegalitate faţă de motivul de recurs invocat. Există o practică unitară şi constantă a ÎCCJ, secţia contencios administrativ şi fiscal în sensul că instanţa de contencios administrativ are competenţa, în cadrul controlului de legalitate exercitat în baza art. 1, 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004, să se pronunţe pe toate aspectele de nelegalitate contestate având competenţa ca în cadrul procedurii de verificare a legalităţii aplicării sancţiunii să o individualizeze în sensul aplicării, modificării sau înlăturării. Aceasta competenţă vizează nu numai actele administrative emise în urma unei proceduri administrative jurisdicţionale cum este cazul Hotărârii CNCD nr. 741/2013 verificată conform O.G. nr. 137/2000 cât şi actele administrative emise de autorităţii administrative în limitele competenţelor sale cum este cazul CNA Consiliul Concurenţei sau alte autorităţi de reglementare.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat în cauză prima instanţă făcând o interpretare şi aplicare corectă a legii în ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii aplicată recurentului-pârât Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti în calitate de angajator.
Individualizarea sancţiunii aplicată a fost corectă în raport de situaţia de fapt şi ţinând cont de toate circumstanţele comiterii faptei de discriminare reţinută corect şi legal la pct. 2 din dispozitivul Hotărârii CNCD nr. 741/2013.
În mod corect şi argumentat prima instanţă a schimbat sancţiunea aplicată recurentului-pârât în calitate de angajator din "avertisment" în amendă de 2.500 RON în condiţiile în care a reţinut că fapta de discriminare a fost comisă în cadrul unui raport de muncă, a vizat pe recurenta-reclamantă care a primit pentru o perioadă îndelungată 1 noiembrie 2011 - 1 decembrie 2014 un salariu mai mic decât colegii săi pentru un motiv discriminatoriu nejustificat obiectiv şi în principal această situaţie a fost generată de recurentul-pârât în calitate de angajator care este o instituţie publică. Iar această instituţie avea obligaţia de a asigura egalitatea de tratament în ceea ce o priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă.
Iar această faptă de discriminare reţinută definitiv şi în cadrul litigiului de muncă a fost apreciată ca fiind gravă de prima instanţă apreciere care motivat a determinat în mod legal individualizarea sancţiunii aplicate de CNCD.
Faptul că au fost plătite drepturile băneşti cuvenite reclamantei reprezintă în fapt o executare a sentinţei pronunţate în cadrul litigiului de muncă, dar aceasta nu înlătură fapta şi gravitatea acesteia, aspecte de natură a justifica modificarea sancţiunii aplicate de către prima instanţă.
Faţă de cele expuse mai sus pe recursurile declarate Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. va dispune:
Va admite recursul formulat de recurenta-pârâtă B. şi va casa în parte sentinţa atacată şi, rejudecând va respinge acţiunea reclamantei A. în contradictoriu cu pârâta B., ca nefondată.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Va respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenta-reclamantă-pârâtă A. şi de recurentul-pârât-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului formulat de reclamanta-pârâtă A., astfel cum a fost invocată de pârâtul-reclamant Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti, ca nefondată.
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă B. împotriva Sentinţei civile nr. 2628 din 19 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:
Respinge acţiunea în contradictoriu cu pârâta B., ca nefondată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Respinge recursurile formulate de recurenta-reclamantă-pârâtă A. şi de recurentul-pârât-reclamant Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 2628 din 19 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2019.
Procesat de GGC - LM