Asupra apelului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1120 din 3 decembrie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 87 din 12.09.2018 pronunţată de Judecătoria Săveni în Dosar nr. x/2017.
De asemenea, a fost obligat revizuentul apelant să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru revizuentul apelant A., în cuantum de 260 RON, a rămas în sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 189/28 decembrie 2015, pronunţată de Judecătoria Săveni în Dosar nr. x/2014, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 (şapte) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe a fost respins ca tardiv formulat prin Decizia penală nr. 320 din 30.03.2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosar nr. x/2014.
În faţa instanţei de fond, revizuentul A. a invocat cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a), b), d) şi f) C. proc. pen.
În conformitate cu disp. art. 453 C. proc. pen. - cazurile de revizuire -,
"(1) Revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
(2) Revizuirea hotărârilor judecătoreşti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în faţa instanţei civile, potrivit C. proc. civ.
(3) Cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi f) pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei faţă de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.
(4) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) - d) şi f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.
(5) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. e), toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii."
Din dispoziţiile sus-menţionate, rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul judiciar. Din aceleaşi dispoziţii, rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârii în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt.
În condiţiile în care este o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 453 alin. (1) C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute în mod expres prin acelaşi articol, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
În speţă, aşa cum a constatat şi instanţa de fond, nu se poate reţine că sunt date cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a), b), d) şi f) C. proc. pen. invocate de către revizuentul apelant, întrucât acesta nu a făcut nicio probă în sprijinul susţinerilor sale, în conformitate cu aceste dispoziţii procedurale, neindicând faptele sau împrejurările ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care ar dovedi netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză, nu a indicat vreo hotărâre judecătorească definitivă prin care instanţa să se fi pronunţat asupra fondului cauzei, în sensul de a fi constatat că hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care ar fi săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată ori să se fi făcut dovada că, în urma sesizării organului de urmărire penală, s-a constatat o cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă. Aceasta, întrucât dispoziţiile art. 454 alin. (1) C. proc. pen. prevăd că situaţiile care constituie cazurile de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. b) - d) C. proc. pen. se dovedesc prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanţa s-a pronunţat asupra fondului cauzei constatând existenţa faptelor şi săvârşirea lor de respectivele persoane.
De asemenea, revizuentul apelant nu a dovedit nici că un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală ar fi comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză şi nici nu a făcut dovada existenţei unor cauze care să împiedice punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale.
Referitor la cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în susţinerea căruia a indicat ca dovadă Decizia Curţii Constituţionale nr. 368 din 30.05.2017, justificat s-a apreciat că nu reprezintă temei legal pentru redeschiderea procedurilor penale, lipsind condiţia ca excepţia de neconstituţionalitate admisă să fi fost ridicată în cauza cu privire la care s-a formulat cererea de revizuire.
Celelalte susţineri ale revizuentului vizând greşita respingere, ca tardiv, a apelului declarat împotriva sentinţei de condamnare la pedeapsa închisorii, s-a apreciat că nu se încadrează în nici unul dintre cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 453 alin. (1) C. proc. pen.
Faţă de cele reţinute, Curtea a constatat că în mod legal şi temeinic prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către acesta.
Împotriva Deciziei penale nr. 1120 din 3 decembrie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat prezenta cale de atac revizuentul A.
Examinând actele dosarului şi hotărârea atacată, Înalta Curte constată că apelul declarat este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoaşterea de către instanţele care au soluţionat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.
Potrivit art. 453 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Potrivit art. 129 din Constituţia României, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Aşadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti este statuată prin însăşi legea fundamentală.
Din economia textului menţionat rezultă însă că hotărârile judecătoreşti, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.
Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiţiei, pronunţarea de hotărâri judecătoreşti care să corespundă legii şi adevărului şi care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părţilor din proces.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen. admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi text, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
Drept urmare, sunt susceptibile de reformare pe calea apelului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
În cauză, se constată că revizuentul A. a declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 1120 din 3 decembrie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de acelaşi revizuent împotriva Sentinţei penale nr. 87 din 12.09.2018 pronunţată de Judecătoria Săveni în Dosar nr. x/2017.
Prin urmare, revizuentul a exercitat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a fi atacată cu o cale de atac.
Limitând calea de atac menţionată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicităţii acesteia, faţă de care posibilitatea legală a declarării mai multor căi de atac este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele ce preced, constatând că, în cauză, revizuentul a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, urmează a fi respins, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 1120 din 3 decembrie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru revizuentul A., în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 1120 din 3 decembrie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru revizuentul A., în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 noiembrie 2019.
Procesat de GGC - NN