Deliberând asupra căii de atac declarate de petenta condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 81 din data de 08 august 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019;
Prin decizia penală nr. 81 din data de 08 august 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva sentinţei penale nr. 122 din 21 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Vaslui. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligată contestatoarea la plata către stat a sumei de 200 RON reprezentând cheltuielile judiciare avansate pentru soluţionarea prezentei contestaţii.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 122 din 21.06.2019 pronunţată de Tribunalul Vaslui, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vaslui. În baza art. 47 C. proc. pen. şi art. 50 C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, formulată de condamnata A., deţinută în prezent Penitenciarul de Femei Ploieşti-Târgşorul Nou, jud. Prahova, în executarea pedepsei de 3 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 160/2018 a Tribunalului Vaslui, în favoarea Tribunalului Prahova.
S-a reţinut că la data de 06.05.2019, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, sub nr. x/2019, cererea având ca obiect contestaţie la executare formulată de B. şi A. În cauza 844/89/2019, la termenul din 04.06.2019, s-a dispus disjungerea cererii având ca obiect contestaţie la executare referitor la A., efectuarea de copii de pe cerere şi celelalte acte din dosar, formându-se cauza înregistrată sub nr. x/2019.
În motivarea cererii, în esenţă, s-a arătat că pedeapsa este prea aspră, contestatoarea are probleme de sănătate, regretă comiterea faptei, solicitând aplicarea unei pedepse cu suspendare sau executarea acesteia în arest la domiciliu.
Cererea nu a fost motivată în drept şi s-a ataşat situaţia juridică, sentinţa penală nr. 160 din 28.11.2018 a Tribunalului Vaslui. S-a depus un înscris în şedinţa din 4.06.2019 reprezentând o scrisoare adresată de contestatoare soţului, condamnatul B., prin Serviciul Registratură al instanţei s-au depus două memorii, unul la 7.06.2019 şi unul la 11.06.2019.
S-a reţinut că din situaţia juridică ataşată la dosar rezultă că persoana privată de libertate A. execută o pedeapsă de 3 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 160 din 28.11.2018 a Tribunalului Vaslui în Penitenciarul de Femei Ploieşti- Târgşorul Nou.
La termenul din data de 04.06.2019, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Vaslui.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că persoana privată de libertate A. a fost condamnata prin sentinţa penală nr. 160 din 28.11.2018 a Tribunalului Vaslui la o pedeapsă de 3 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare.
Condamnata şi-a însuşit contestaţia la executare formulată de soţul său, condamnatul B., prin care a arătat că pedeapsa este prea aspră, contestatoarea are probleme de sănătate, regretă comiterea faptei, solicitând aplicarea unei pedepse cu suspendare sau executarea acesteia în arest la domiciliu.
S-a constatat că raportat motivelor invocate, cererea formulată de condamnată s-ar putea circumscrie prevederilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., potrivit cărora, când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, se poate formula contestaţie la executare.
Potrivit alin. (2) al art. 598 din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Potrivit situaţiei juridice, A. execută pedeapsa în Penitenciarul de Femei Ploieşti- Târgşorul Nou.
Faţă de acestea, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vaslui şi în baza art. 47 C. proc. pen. şi art. 50 C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, formulată de condamnata A., în executarea pedepsei de 3 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 160/2018 a Tribunalului Vaslui, în favoarea Tribunalului Prahova.
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie contestatoarea A., invocând în esenţă, că pedeapsa este prea aspră. De asemenea, a mai arătat că şi soţul său este arestat şi cei doi copii au rămas singuri, neputându-se descurca şi a solicitat admiterea contestaţiei.
Analizând admisibilitatea căii de atac formulate, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate
În conformitate cu art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
Potrivit art. 50 alin. (4) din C. proc. pen., hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă căilor de atac.
În speţă, contestatoarea a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive pronunţată de Tribunalul Vaslui de declinare a competenţei, aşadar împotriva unei hotărâri nesusceptibile a fi reformată prin exercitarea de căi de atac, în condiţii nereglementate de codificarea procesual penală.
În raport cu cele expuse, contestaţia formulată de contestatoarea A. s-a constatat că este inadmisibilă şi s-a dispus respingerea ca atare în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., fără a se proceda la o analiză a temeiniciei. Reţinând culpa procesuală a contestatoarei în formularea unei căi de atac inadmisibile, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea la plata către stat a sumei de 200 RON reprezentând cheltuielile judiciare avansate pentru soluţionarea prezentei contestaţii.
Împotriva deciziei penale penale nr. 81 din data de 08 august 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, petenta A. a formulat prezenta cale de atac.
Examinând calea de atac declarată de petenta condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 81 din data de 08 august 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, din perspectiva admisibilităţii, Înalta Curte constată următoarele:
Decizia împotriva căreia petenta A. a formulat prezentul demers judiciar- este definitivă, întrucât nu este prevăzută de lege nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.
Potrivit dispoziţiilor art. 50 alin. (4) din C. proc. pen., hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă căilor de atac.
Totodată, în materia contestaţiei, reglementată de dispoziţiile art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel, iar potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.
Petenta A. a formulat calea de atac împotriva deciziei prin care i-a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia împotriva sentinţei prin care s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei ce avea ca obiect contestaţie la executare.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
În consecinţă, petentei A. nu îi este recunoscut demersul judiciar împotriva deciziei penale nr. 81 din data de 08 august 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, întrucât acesta a fost formulat împotriva unei decizii definitive, cum, de altfel, era şi sentinţa ce a făcut obiectul soluţiei atacate.
Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de petenta condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 81 din data de 08 august 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petentă, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de petenta condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 81 din data de 08 august 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.
Obligă petenta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petentă, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2019.