Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 162 din data de 6 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. - Preşedinte al B., împotriva Sentinţei penale nr. 81 din 27 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2013.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 23 aprilie 2019 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, sub nr. x/2019, cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 81 din 27 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2013, formulată de petentul A. - Preşedinte al B.
În motivarea cererii, petentul a învederat, în esenţă, că sentinţa penală atacată este nelegală şi respinsă pe criterii politice, cu încălcarea drepturilor constituţionale şi a drepturilor omului.
La termenul de judecată din data de 6 septembrie 2019, Curtea a pus în discuţie admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulate în cauză.
Analizând lucrările dosarului, Curtea a constatat că sentinţa a cărei revizuire o solicită petentul este pronunţată în urma formulării unei plângeri împotriva soluţiei de netrimitere judecată (art. 340 din C. proc. pen.), şi nu una prin care se soluţionează fondul unei cauze, prin care se pune capăt conflictului de drept penal şi care poate face obiectul căii extraordinare de atac a revizuirii.
Împotriva Sentinţei penale nr. 162 din data de 06 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, a formulat recurs revizuentul A.
În motivarea recursului, revizuentul a arătat în esenţă că instanţa Curţii de Apel Bucureşti a greşit, întrucât nu a intrat pe fondul cauzei, dovezile invocate aflându-se în dosarul constituit de către acesta şi în care sunt ataşate mai multe hotărâri irevocabile.
Examinând recursul formulat, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, "Hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale."
Totodată,potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., " (7) încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea."
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că revizuentul a formulat calea de atac împotriva unei hotărâri pronunţate într-o revizuire, cale extraordinară de atac.
De asemenea, Înalta Curte constată că această cale de atac este îndreptată împotriva unei sentinţe care nu este prevăzută cu nicio cale de atac ordinară, fiind definitivă, întrucât, sentinţa a cărei revizuire o solicită petentul este pronunţată în urma formulării unei plângeri împotriva soluţiei de netrimitere judecată (art. 340 din C. proc. pen.), şi nu una prin care se soluţionează fondul unei cauzei, prin care se pune capăt conflictului de drept penal şi care poate face obiectul căii extraordinare de atac a revizuirii.
În această ordine de idei, se constată că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Se reţine că prin Sentinţa penală nr. 162 din data de 6 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. - Preşedinte al B., împotriva Sentinţei penale nr. 81 din 27 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2013, în procedura prevăzută de art. 340 din C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., teza II-a, sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea.
Aşadar, cum cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei sentinţe pronunţată în procedura prevăzută de art. 340 din C. proc. pen., şi nu una prin care se soluţionează fondul unei cauzei, prin care se pune capăt conflictului de drept penal, care poate face obiectul căii extraordinare de atac a revizuirii şi care este şi definitivă, cum de altfel era menţionat şi în dispozitivul hotărârii, recursul formulat în cauză este inadmisibil .
Prin urmare, revizuentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri definitive, cale de atac ce nu este prevăzută de lege.
Or, dacă s-ar recunoaşte promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.
Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de revizuentul A..
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga recurentul revizuent la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 162 din data de 06 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.
Obligă revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21 noiembrie 2019.
Procesat de GGC - LM