Asupra cauzei penale,
În baza actelor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 180/P din data de 29 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. raportat la Decizia nr. 29/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a fost admisă cererea de modificare a pedepselor formulată de condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Poarta Albă.
A constatat că infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014 şi Sentinţa penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2014 sunt concurente.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014, în pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor după cum urmează:
- pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea unor drepturi şi titlu de pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen.,
- la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen.,
- sporul obligatoriu de 1 an închisoare.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2014, în pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:
- pedeapsa de 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. 1969;
- pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. 1969;
- şi pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. 1969;
- spor de 1 an închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2014.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 36 alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 5 din C. pen.
A aplicat condamnatului A. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani, urmând ca, în final să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare.
În baza art. 64 din C. pen. din 1969 a interzis condamnatului ca pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) (dreptul de a exercita profesia de poliţist) din C. pen. 1969, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 35 alin. (3) din C. pen. 1969 a aplicat condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) şi c) (dreptul de a exercita profesia de poliţist) din C. pen. 1969, pe o durată de 5 ani începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 88 din C. pen. 1969 rap la art. 36 alin. (3) din C. pen. 1969 a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 ore de la data de 19.03.2014 şi arestul preventiv de la data de 04.04.2014 la 10.06.2015 (dedusă potrivit Sentinţei penale nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală) şi durata pedepsei deja executată de la data de 06.11.2015-22.02.2018 şi de la data de 08.04.2019 la zi.
A menţinut măsura de siguranţă dispusă prin Sentinţa penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014.
A dispus anularea tuturor formelor de executare emise în baza Sentinţei penale nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014 şi în baza Sentinţei penale nr. 89/F/22.05.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2014) şi emiterea unor noi forme de executare potrivit prezentelor dispoziţii.
A constatat că judecarea prezentei cauze a avut loc cu condamnatul aflat în stare de deţinere.
În acest sens, a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, dată în Dosarul nr. x/2014, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea unor drepturi şi titlu de pedeapsă complementară şi la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară. Pedepsele au fost contopite şi s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea unor drepturi şi titlu de pedeapsă complementară. S-au aplicat pedepse accesorii şi s-a dedus durata reţinerii din data de 19.03.2014 şi perioada petrecută în arest preventiv de la data de 04.04.2019 - 10.06.2015. A fost emis mandatul de executare al pedepsei nr. 5414/06.11.2015. Inculpatul a fost încarcerat la data de 06.11.2015 pedeapsa urmând a fi executată la data de 29.08.2019, fiind scăzute 434 zile. La data de 22.02.2018, condamnatul a fost liberat condiţionat.
Prin această sentinţă, petentul a fost condamnat prin aplicarea legii penale noi, ca lege penală mai favorabilă.
Prin Sentinţa penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în Dosarul nr. x/2014, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară, la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară şi la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară. Pedepsele au fost contopite, s-a aplicat sporul de un an închisoare, pentru ca în final, condamnatul să execute o pedeapsă principală de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi şi titlu de pedeapsă complementară (fapte din nov. 2012 - febr. 2013).
Prin această sentinţă, petentul a fost condamnat prin aplicarea legii penale vechi, ca lege penală mai favorabilă.
A fost emis M.E.P.I. 254/2017 din 28.06.2018, inculpatul aflându-se în curs de executare a pedepsei aplicate prin sentinţa mai sus menţionată.
În cauză, infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat sunt concurente, fiind săvârşite înainte de a interveni o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele.
Curtea a constatat că niciuna din infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat, nu a fost săvârşită sub imperiul legii noi, fiind aplicabilă Decizia nr. 29/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
Prin raportare la regimul sancţionator al concursului de infracţiuni s-a constatat că legea penală mai favorabilă este legea veche care, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (1) lit. b) vechiul C. pen., reglementa cumulul juridic al pedepselor fără aplicarea unui spor obligatoriu, ci cu aprecierea asupra unui spor facultativ de până la 5 ani, spre deosebire de art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. actual care prevede aplicarea unui spor obligatoriu în cazul existenţei unui concurs de infracţiuni.
Astfel, s-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin: Sentinţa penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea unor drepturi şi titlu de pedeapsă complementară şi la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară, contopite şi aplicându-se pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea unor drepturi şi titlu de pedeapsă complementară şi Sentinţa penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2014, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi şi titlu de pedeapsă complementară, la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi şi titlu de pedeapsă complementară şi la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară, contopite şi aplicându-se pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi şi titlu de pedeapsă complementară (fapte din nov. 2012 - febr. 2013) sunt concurente.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014, în pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor după cum urmează:
- pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea unor drepturi şi titlu de pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen.
- la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen.
- sporul obligatoriu de 1 an închisoare.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2014, în pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:
- pedeapsa de 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. 1969;
- pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. 1969;
- şi pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. 1969;
- spor de 1 an închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2014.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 36 alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 5 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele aplicate prin hotărârile menţionate mai sus, 7 ani închisoare, la care a adăugat sporul de 2 ani, urmând ca, în final condamnatul A. să execute o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare.
Curtea a constatat că se impune aplicarea unui spor, pe lângă sporul facultativ de 1 an închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2014, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite, impactul activităţii infracţionale a condamnatului în ceea ce priveşte gestionarea dosarelor de urmărire penală în care se efectuau cercetări, dar şi faptul că s-a observat o perseverenţă infracţională a acestuia, care a luat contact în exerciţiul funcţiunii de informaţii pe care le-a transmis părţilor din dosare.
În ceea ce priveşte sporul obligatoriu de 1 an închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014, a subliniat că acesta nu se bucură de autoritate de lucru judecat atâta vreme cât operaţiunea de aplicare a acestuia este una pur matematică, condiţia fiind aceea ca pedeapsa rezultantă aplicată după operaţiunea de contopire să nu fie mai mică decât cea aplicată iniţial.
În baza art. 64 din C. pen. din 1969 s-a interzis condamnatului ca pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) (dreptul de a exercita profesia de poliţist) din C. pen. 1969, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 35 alin. (3) din C. pen. 1969 a aplicat condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) şi c) (dreptul de a exercita profesia de poliţist) din C. pen. 1969, pe o durată de 5 ani începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 88 din C. pen. 1969 şi art. 36 alin. (3) din C. pen. 1969 s-a dedus din pedeapsa aplicată în final condamnatului durata reţinerii de 24 ore de la data de 19.03.2014 şi arestul preventiv de la data de 04.04.2014 la 10.06.2015 (dedusă potrivit Sentinţei penale nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală) şi durata pedepsei deja executată de la data de 06.11.2015-22.02.2018 şi de la data de 08.04.2019 la zi.
Referitor la alegaţiile apărării potrivit cărora ar fi aplicabile dispoziţiile art. 61 din C. pen. 1969 ce reglementează efectele liberării condiţionate, astfel încât s-ar impune deducerea integrală a pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului Bucureşti, întrucât nu a mai comis o altă infracţiune între momentul liberării şi până la împlinirea duratei pedepsei s-a constatat că nu sunt fondate.
Efectele liberării condiţionate din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului Bucureşti, astfel cum acestea erau reglementate în art. 61 din C. pen. anterior se produceau numai în situaţia în care situaţia juridică a condamnatului ar fi rămas neschimbată. Or, întrucât prin prezenta hotărâre are loc o schimbare a acestei situaţii juridice, în sensul realizării unor noi operaţiuni de contopire şi obţinerii unei noi pedepse rezultante, cu consecinţa anulării formelor de executare anterioare şi emiterea unui nou mandat, liberarea condiţionată din partea executată anterior rămâne fără efect.
Curtea a mai remarcat şi împrejurarea potrivit căreia anularea liberării condiţionate este o instituţie nouă, neprevăzută în C. pen. anterior, incident în prezenta cauză din perspectiva legii penale mai favorabile astfel încât, fiind interzisă combinarea prevederilor din legi penale succesive (în concordanţă cu Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale a României şi Decizia nr. 5/2014 HP a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), această instituţie nu are aplicabilitate.
S-a menţinut măsura de siguranţă dispusă prin Sentinţa penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014.
S-a dispus anularea tuturor formelor de executare emise în baza Sentinţei penale nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, în Dosarul nr. x/2014, şi în baza Sentinţei penale nr. 89/F/22.05.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2014) şi emiterea unor noi forme de executare potrivit prezentelor dispoziţii.
Împotriva Sentinţei penale nr. 180/P din data de 29 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a formulat contestaţie inculpatul A.
Examinând sentinţa atacată, Înalta Curte apreciază contestaţia ca fiind nefondată.
Potrivit art. 585 din C. proc. pen., pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii:
a) concursul de infracţiuni,
b) recidiva,
c) pluralitatea intermediară,
d) acte care intră în conţinutul aceleaşi infracţiuni.
Astfel, Înalta Curte reţine că prima instanţă a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin: Sentinţa penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2014 şi Sentinţa penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2014 sunt concurente.
Ca urmare, a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2014, în pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea unor drepturi şi titlu de pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen. pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen. sporul obligatoriu de 1 an închisoare şi pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2014, în pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv pedeapsa de 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. 1969; pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. 1969; pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. 1969; sporul de 1 an închisoare.
Astfel, Curtea de Apel Constanţa, în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 36 alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 5 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele aplicate prin hotărârile menţionate mai sus, 7 ani închisoare, la care a adăugat sporul de 2 ani, urmând ca, în final condamnatul A. să execute o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare.
În prealabil, Înalta Curte constată că, pentru stabilirea pedepsei aplicate inculpatului, s-a dat eficienţă Deciziei nr. 29 din 19 decembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că în procedura de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., în cadrul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată în temeiul C. pen. anterior pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului C. pen. pentru o infracţiune săvârşită sub C. pen. anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 din C. pen.
Cu privire la unul dintre motivele contestaţiei, prin care apărarea critică aplicarea de către Curtea de Apel Constanţa a sporului de 2 ani, Înalta Curte reţine că potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
Prin urmare, în ceea ce priveşte sporul de pedeapsă, în considerarea C. pen. din 1969, instanţa putea aplica inculpatului un spor de pedeapsă de până la 5 ani. În acest context, Înalta Curte reţine că sporul de 2 ani aplicat de instanţa de fond în considerarea vechilor dispoziţii penale este legal, fiind determinat de natura infracţiunilor săvârşite de inculpatul, impactul activităţii infracţionale a condamnatului în ceea ce priveşte gestionarea dosarelor de urmărire penală în care se efectuau cercetări, dar şi faptul că s-a observat o perseverenţă infracţională a acestuia, care a luat contact în exerciţiul funcţiunii de informaţii pe care le-a transmis părţilor din dosare.
În ceea ce priveşte critica potrivit căreia ar fi trebuit să se ţină cont de dispoziţiile art. 61 din C. pen. 1969 ce reglementează efectele liberării condiţionate, Înalta Curte o consideră nefondată.
Potrivit art. 61 alin. (1) din vechiul C. pen. pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la eliberare până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune. Dacă în acelaşi interval cel liberat a comis din nou o infracţiune, instanţa, ţinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune, fie menţinerea liberării condiţionate, fie revocarea. În acest din urmă caz pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor de până la 5 ani.
În această situaţie, Curtea de Apel Constanţa, constatând că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat sunt concurente, a descontopit pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor şi în urma contopirii a aplicat inculpatului A., în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 36 alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 5 din C. pen., o nouă pedeapsă, respectiv pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele aplicate prin hotărârile menţionate mai sus, 7 ani închisoare, la care a adăugat sporul de 2 ani.
În acest sens, se apreciază că, în cauză, este incidentă decizia de îndrumare a fostului Tribunal Suprem nr. 6/30.06.1970 în legătură cu aplicarea dispoziţiilor referitoare la liberarea condiţionată a condamnaţilor prin care s-a stabilit că:
"Orice modificare adusă pedepsei pronunţate prin hotărârea de condamnare a celui liberat condiţionat atrage reexaminarea îndeplinirii condiţiilor cerute de art. 59 şi 60 din C. pen. în raport cu situaţia nou creată".
În această ordine de idei, există posibilitatea ca, în raport, cu pedeapsa stabilită pentru infracţiunea concurentă şi cu pedeapsa rezultată în urma contopirii, condiţiile de fond ale liberării condiţionate să nu mai fie îndeplinite. Astfel, fracţiile de pedeapsă ce au fost executate efectiv sau considerate ca atare pe baza muncii prestate, deşi faţă de pedeapsa avută în vedere la data liberării condiţionate realizau condiţiile impuse de art. 59-60 din vechiul C. pen., este posibil să devină necorespunzătoare cerinţelor legale în raport cu noua pedeapsă aplicată în urma contopirii.
Astfel, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că, efectele liberării condiţionate din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului Bucureşti, astfel cum acestea erau reglementate în art. 61 din C. pen. anterior se produceau numai în situaţia în care situaţia juridică a condamnatului ar fi rămas neschimbată. Or, întrucât prin prezenta hotărâre are loc o schimbare a acestei situaţii juridice, în sensul realizării unor noi operaţiuni de contopire şi obţinerii unei noi pedepse rezultante, cu consecinţa anulării formelor de executare anterioare şi emiterea unui nou mandat, liberarea condiţionată din partea executată anterior rămâne fără efect.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 180/P din data de 29 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 180/P din data de 29 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 februarie 2020.
Procesat de GGC - GV