Deliberând asupra cererii de recurs formulat de recurenta A., constată următoarele:
Prin încheierea din data de 21 februarie 2020, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, a stabilit termen pentru deliberare şi pronunţare cu privire la admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare la data de 6 martie 2020.
În baza art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, a constatat că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru sesizarea Curţii Constituţionale şi, în consecinţă:
În baza art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, a respins cererea formulată de persoana condamnată A., prin avocat, având ca obiect sesizarea Curţii Constituţionale a României cu privire la neconstituţionalitatea art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere următoarele:
Instanţa a apreciat că nu sunt întrunite în mod cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege în vederea sesizării Curţii Constituţionale.
Astfel, chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile privind invocarea excepţiei de către o parte în proces, în faţa unei instanţe judecătoreşti, cu privire la un text de lege în vigoare, referitor la care nu s-a pronunţat încă o decizie de neconstituţionalitate [art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată], instanţa a constatat că nu este îndeplinită condiţia referitoare la existenţa unei legături a textului de lege invocat [art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată] cu obiectul cauzei.
Obiectul cauzei fiind contestaţie în anulare (cererea introductivă a fost recalificată în urma precizărilor şi solicitării făcute de persoana condamnată, prin avocat), instituţie reglementată de prevederile art. 426 - 432 C. proc. pen.
De asemenea, s-a arătat că art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, nu are nicio legătură cu obiectul cauzei, nereglementând nici cazurile de contestaţie în anulare, nici titularii acestei căi extraordinare de atac, termenul de introducere sau procedura de judecare.
În altă ordine de idei, instanţa a remarcat că şi în cadrul procedurii de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii străine (procedură în care s-a pronunţat Sentinţa atacată cu contestaţie în anulare), dreptul la apărare a persoanei condamnate a fost respectat, fiind desemnat apărător din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 171 C. proc. pen.
În lumina celor anterior expuse, instanţa a respins ca inadmisibilă cererea formulată de persoana condamnată A., prin avocat, având ca obiect sesizarea Curţii Constituţionale a României cu privire la neconstituţionalitatea art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Examinând recursul formulat în cauză de recurenta A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că prima instanţă, examinând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru a se constata admisibilitatea cererii de sesizare invocată în cauză, a constatat că, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, aceasta respectă condiţiile reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, mai puţin condiţia privind legătura excepţiei cu soluţionarea cauzei, având în vedere conţinutul dispoziţiilor legale criticate, argumentele invocate de contestatoarea condamnată în susţinerea excepţiei, precum şi obiectul cauzei pendinte.
Curtea de Apel Târgu Mureş a avut în vedere aspectele invocate de condamnată în susţinerea excepţiei, aşa cum au fost reţinute în esenţă prin încheierea atacată.
În plus, Înalta Curte reaminteşte că, potrivit jurisprudenţei, o hotărâre judecătorească satisface exigenţele de motivare atunci când rezultă că argumentele şi susţinerile părţilor au fost analizate în mod real şi efectiv, fără ca aceasta să reclame, însă, un răspuns distinct pentru fiecare afirmaţie.
În ceea ce priveşte criticile de netemeinice ale încheierii de şedinţă atacate, Înalta Curte constată de asemenea că sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, prevăd următoarele:
"Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."
Similar primei instanţe, în raport de aceste dispoziţii legale, se constată că este incontestabil că, în speţă, excepţia a fost invocată de către părţi - de persoana condamnată A., prin avocat, în faţa unei instanţe judecătoreşti şi vizează dispoziţii din legi în vigoare, care nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Totodată, Înalta Curte constată că în mod judicios Curtea de Apel Târgu Mureş a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză de către contestatoare nu are legătură cu soluţionarea cauzei, concluzionând că, în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege pentru sesizarea instanţei de contencios constituţional cu excepţia ridicată, în cauză acestea nu sunt îndeplinite cumulativ, conform dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.
Astfel, instanţa de control judiciar are în vedere că admisibilitatea cererii impune îndeplinirea cumulativă şi a cerinţei ca excepţia invocată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, legătură ce trebuie să aibă semnificaţie cu privire la soluţia ce ar putea fi dată fondului litigiului, inclusiv din perspectiva interesului pe care partea îl justifică.
Excepţia de neconstituţionalitate fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, înseamnă că invocarea ei impune justificarea unui interes.
Stabilirea acestui interes se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei, în raport cu procesul în care a intervenit, impunându-se ca, decizia Curţii Constituţionale, în soluţionarea excepţiei, să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal. În plus, partea care o invocă trebuie să urmărească împiedicarea unei judecăţi şi a pronunţării unei soluţii în ceea ce o priveşte, care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională.
Înalta Curte reţine că dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se invocă, respectiv, dispoziţiile art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, nu au nicio legătură cu obiectul cauzei, nereglementând nici cazurile de contestaţie în anulare, nici titularii acestei căi extraordinare de atac, termenul de introducere sau procedura de judecare
Se constat că, în speţă, Curtea de Apel Târgu Mureş, a fost învestită cu examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de contestaţie în anulare,(astfel cum a fost recalificată calea extraordinară de atac) formulată de către persoana condamnată A. cu privire la Sentinţa penală nr. 3/CC din 8 februarie 2019 pronunţată de către Curtea de Apel Târgu Mureş în Dosarul nr. x/2019
Cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu a acestei căi extraordinare de atac, a fost invocată, excepţia de neconstituţionalitate a art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, prin încheierea ce face obiectul prezentei căi de atac, instanţa Curţii de Apel Târgu Mureş respingând cererea contestatoare condamnate de sesizare a Curţii Constituţionale cu această excepţie, motivat de faptul că excepţia nu are legătură cu cauza.
Instanţelor de judecată le revine, în faza admisibilităţii condiţiilor de sesizare a Curţii Constituţionale, şi competenţa de a verifica dacă excepţia a fost invocată în scopul prevăzut de lege, adică pentru controlul constituţionalităţii unei dispoziţii legale, dar care întotdeauna trebuie să aibă legătură cu cauza.
Aşa cum s-a arătat, legătura cu soluţionarea cauzei priveşte incidenţa dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată, în privinţa soluţiei ce se va pronunţa în procesul aflat pe rolul instanţei de judecată.
Altfel spus, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul penal, ceea ce presupune existenta unei legături directe între norma legală contestată şi soluţia ce urmează a se da în cauză.
Însă, având în vedere cuprinsul dispoziţiilor a căror neconstituţionalitate se cere a fi verificată, în raport de cadrul procesual şi stadiul concret al cauzei în cadrul căreia s-a invocat excepţia, se constată că excepţia de neconstituţionalitate ridicată de contestatoarea condamnată nu are legătură cu cauza, întrucât decizia Curţii Constituţionale asupra excepţiei invocate nu ar fi de natură să producă un efect concret asupra soluţiilor ce pot fi pronunţate în cauză în această etapă.
În speţă, instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a fost învestită cu soluţionarea contestaţie în anulare (cererea introductivă a fost recalificată în urma precizărilor şi solicitării făcute de persoana condamnată, prin avocat), instituţie reglementată de prevederile art. 426-432 C. proc. pen., or, dispoziţiile art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, nu au nicio legătură cu obiectul cauzei, nereglementând nici cazurile de contestaţie în anulare, nici titularii acestei căi extraordinare de atac, termenul de introducere sau procedura de judecare.
Astfel că, o eventuală decizie a Curţii Constituţionale pronunţate în soluţionarea excepţiei de faţă trebui să aibă o înrâurire cu privire la soluţia ce se pronunţă în cauză în etapa procesuală în care aceasta se află.
Or, astfel cum rezultă din susţinerile apărării, problema ce a condus la invocarea excepţiei este în opinia contestatoarei nerespectarea dreptului la apărare, ceea ce nu poate face însă obiectul cadrului procesual în care cauza se află în prezent.
Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că în mod judicios Curtea de Apel Târgu Mureş a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată nu are legătură cu obiectul cauzei pendinte, în raport de cadrul procesual şi stadiul concret al cauzei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge,recursul formulat de recurenta A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată cuprinsă în încheierea din data de 21 februarie 2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, ca nefondat.
Faţă de soluţia dispusă, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din acelaşi cod, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată cuprinsă în încheierea din data de 21 februarie 2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.
Obligă recurenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 05 martie 2020.
Procesat de GGC - GV