Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1997 din 7 noiembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost anulat recursul declarat împotriva încheierii din 20 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.
Împotriva acestei decizii, petentul A. a formulat cerere de revizuire.
Învestită cu soluţionarea căii extraordinare de atac la 27 noiembrie 2019, Înalta Curte a acordat termen la 30 ianuarie 2020, cu citarea părţii, în şedinţă publică.
Analizând cererea de revizuire sub aspectul admisibilităţii sale, Înalta Curte constată următoarele:
Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Astfel, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict şi limitativ prevăzute de lege. Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire poate fi o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.
În speţă, prin Decizia nr. 1997 din 7 noiembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost anulat recursul declarat împotriva încheierii din 20 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, hotărârea fiind pronunţată în complet de filtru, fără nicio cale de atac.
Se reţine faptul că în complet de filtru Înalta Curte analizează admisibilitatea căii de atac, respectiv aspecte ce ţin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor de casare stipulate de art. 488 C. proc. civ., precum şi respectarea termenului de declarare a căii de atac.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."
Rezultă că legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunţate în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate cu revizuire.
Ca atare, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, împotriva Deciziei civile nr. 1997 din 7 noiembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv cerere de revizuire.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 1997 din 7 noiembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2020.
Procesat de GGC - CL