Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:
I. Cererea:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 10 octombrie 2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dâmboviţa şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov, a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să constate că:
- reclamantul este succesor deplin şi legal al societăţii S.C. B. S.R.L. radiată din Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti în baza Încheierii nr. 65325 din 27 noiembrie 2006;
- bunurile rămase în patrimoniul persoanei juridice anterior menţionate - constând în terenul intravilan în suprafaţă de 25.000 mp din comuna Butimanu, sat Ungureni, jud. Dâmboviţa situat în tarlaua x, parcela x, terenul intravilan în suprafaţă de 10.000 mp din comuna Butimanu, sat Ungureni, jud. Dâmboviţa, situat în tarlaua x, parcela x, precum şi terenul intravilan în suprafaţă de 18.300 mp situat în Moara Vlăsiei, jud. Ilfov, tarlaua x, poz x - au revenit în patrimoniul reclamantului în calitate de asociat unic.
În motivare, reclamantul a arătat că societatea B. S.R.L., la care a avut calitatea de asociat unic, a fost radiată din Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti la 27 noiembrie 2006, în condiţiile în care pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a, exista în curs de judecare dosarul nr. x/2002 - soluţionat prin Sentinţa nr. 6257 din 3 decembrie 2009, fără a fi lichidat patrimoniul societăţii B. S.R.L..
II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti:
Prin Sentinţa nr. 4567 din 6 mai 2019, Judecătoria Sector 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
În motivare, instanţa a reţinut că reclamantul valorifică un drept patrimonial - acţiune în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept care se referă la bunuri evaluabile în bani.
Valoarea terenurilor, astfel cum a fost indicată de reclamant, este de 283.000 RON, astfel încât, faţă de dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 117 C. proc. civ. - ce stabilesc competenţa de soluţionarea a cererilor privitoare la imobile, instanţa a înţeles să decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, reţinând că reclamantul a formulat acţiune în constatarea dobândirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor intravilane situate în comuna Butimanu, judeţul Dâmboviţa şi în comuna Moara Vlăsiei, judeţul Ilfov.
III. Hotărârea Tribunalului Dâmboviţa:
Prin Sentinţa civilă nr. 1005 din 25 septembrie 2019, Tribunalul Dâmboviţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 117 C. proc. civ., acţiunea în constatare vizând imobile situate atât în circumscripţia Tribunalului Dâmboviţa (comuna Butimanu), cât şi în circumscripţia Tribunalului Ilfov (comuna Moara Vlăsiei).
Instanţa a arătat că, în această situaţie, devin aplicabile dispoziţiile art. 117 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora "când imobilul este situat în circumscripţia mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare din instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul."
Conform acestor dispoziţii, din punct de vedere al competenţei teritoriale, reclamantul a avut de ales între Tribunalul Dâmboviţa (sediul pârâtului Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dâmboviţa) şi Tribunalul Ilfov (sediul pârâtului Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov), alegând să înregistreze acţiunea la o instanţă din Bucureşti, respectiv la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.
IV. Hotărârea Tribunalului Ilfov:
Învestit prin declinare, Tribunalul Ilfov a pronunţat Sentinţa civilă nr. 4071 din 26 noiembrie 2019, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În motivare, instanţa a reţinut că, în condiţiile în care Tribunalul Dâmboviţa a fost prima instanţă sesizată, în a cărei circumscripţie se află unul din imobile, precum şi sediul unuia dintre pârâţi (OCPI Dâmboviţa), acesta a devenit competent material şi teritorial să soluţioneze întreaga cerere privind dreptul de proprietate asupra imobilelor.
V. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Astfel cum instanţele aflate în conflict au reţinut, în cauza dedusă judecăţii, cererea de chemare în judecată are ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra unor imobile situate în circumscripţiile unor instanţe diferite.
De asemenea, instanţele au apreciat că, în ceea ce priveşte determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, devin aplicabile dispoziţiile art. 117 alin. (2) C. proc. civ. - când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul.
În speţă se solicită a se constata existenţa dreptului de proprietate asupra a trei terenuri intravilane - două sunt învecinate şi se află în comuna Butimanu, sat Ungureni, judeţul Dâmboviţa, iar al treilea teren este situat în comuna Moara Vlăsiei, judeţul Ilfov.
În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cauzelor privitoare la imobile, regula de competenţă teritorială exclusivă este stabilită de dispoziţiile alin. (1) al art. 117 C. proc. civ., cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul.
Din punct de vedere al competenţei teritoriale - obiectul prezentului regulator de competenţă - se constată că două dintre imobile se află situate în circumscripţia teritorială a Tribunalului Dâmboviţa. Totodată, sediul unuia dintre pârâţi (Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dâmboviţa) se află în raza teritorială a aceluiaşi tribunal, iniţial sesizat (ca urmare a declinării competenţei materiale de către Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti), instanţă care a devenit competentă teritorial să soluţioneze cauza.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2020.
Procesat de GGC - CL