Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 27.11.2019, sub nr. x/2019, BEJ A. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului B., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/17.05.2017, pentru recuperarea creanţei în cuantum de 30.926,27 RON, reprezentând debit restant, plus cheltuieli de executare.
Prin Sentinţa civilă nr. 7729/29.11.2019, pronunţată de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că potrivit certificatului nr. x emis de Inspectoratul General pentru Imigrări Bucureşti, debitorul B. are un drept de rezidenţă pe teritoriul României, care în sensul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., nu poate fi asimilat domiciliului.
Prin urmare, competenţa aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află sediul creditoarei, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca.
Astfel învestită, Judecătoria Cluj-Napoca, prin Sentinţa civilă nr. 14797 CC/2019 din 20 decembrie 2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia, reţinând, în esenţă, că înscrisurile aflate la dosarul cauzei fac dovada rezidenţei debitorului, iar nu a reşedinţei acestuia, situaţie în care se poate aprecia că locuinţa efectivă a debitorului se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti iar, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa teritorială aparţine acestei din urmă instanţe.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentului regulator de competenţă îl reprezintă conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Cluj-Napoca cu privire la instanţa competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea C., în contradictoriu cu debitorul B. şi petentul Birou executor Judecătoresc A., având ca obiect "încuviinţare executare silită.
Ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict negativ de competenţă este reprezentat de interpretarea diferită pe care cele două instanţe, aflate în conflict, le-a dat noţiunii de domiciliu, din cuprinsul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în contextul în care debitorul este un cetăţean străin, titular al unui certificat de înregistrare, emis în condiţiile O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.
Potrivit art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. " Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."
Reiese, deci, că în materia executării silite, legiuitorul a înţeles să stabilească competenţa materială şi teritorială în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul debitorului, iar numai în situaţia în care acestea nu se află pe teritoriul României, competenţa aparţine judecătoriei în circumscripţia căreia se află domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
Domiciliul este definit de art. 87 din C. civ. şi reprezintă locul unde persoana fizică declară că îşi are locuinţa principală.
Pe de altă parte, fiecărui cetăţean european îi este garantat dreptul de liberă alegere a domiciliului şi de stabilire, conform art. 45 din Tratatul European privind Funcţionarea Uniunii Europene, precum şi toate drepturile conexe acestuia, potrivit art. 49 din Tratatul European privind Funcţionarea Uniunii Europene. Acest drept a fost prevăzut şi de legislaţia secundară europeană prin adoptarea "Directivei 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi la şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii uniunii şi membrii familiilor acestora".
Astfel, cetăţenii Uniunii au dreptul să se deplaseze şi să locuiască unde doresc pe teritoriul statelor membre, printre care şi dreptul de a-şi stabili rezidenţa.
În majoritatea statelor Uniunii Europene nu se face distincţie între termenul de rezidenţă şi cel de domiciliu, semnificaţia celor doi termeni fiind asemănătoare.
Dicţionarul explicativ al limbii române stabileşte că primul din sensurile termenului rezidenţă este acela de "reşedinţă, sediu, domiciliu", iar cel de-al doilea sens este "dreptul şi starea persoanei care se stabileşte într-o ţară străină ca rezident".
Înalta Curte apreciază că rezident este cetăţeanul străin care domiciliază temporar într-o ţară străină, chiar dacă acest drept este condiţionat.
Noţiunea de rezident, în situaţia cetăţenilor străini, este definită de art. 2 lit. c) şi d) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul juridic al străinilor în România, potrivit căruia "rezident este străinul titular al unui permis de şedere temporară acordat în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă."
Conform lit. j) a art. 2 din acelaşi act normativ, permisul de şedere reprezintă "documentul de identitate care se eliberează de către Oficiul Român pentru Imigrări, în condiţiile legii, străinului căruia i se prelungeşte dreptul de şedere în România sau celui căruia i se acordă dreptul de şedere pe termen lung, după caz".
Fiind recunoscut de legislaţia română ca un document de identitate, apt să individualizeze persoana în raporturile sociale şi juridice, adresa din cuprinsul certificatului de înregistrare poate fi asimilată domiciliului legal.
Rezultă, aşadar, că adresa menţionată în cuprinsul certificatului de înregistrare emis rezidenţilor, cetăţeni străini, în condiţiile O.U.G. nr. 194/2002, poate fi asimilată domiciliului legal, iar nu reşedinţei sau domiciliului de fapt.
În cauza de faţă, se reţine că Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a fost învestită cu o cerere de încuviinţare a executării silite împotriva debitorului B., cetăţean străin, rezident în România, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/17.05.2017, pentru recuperarea creanţei în cuantum de 30.926,27 RON, reprezentând debit restant, plus cheltuieli de executare.
Conform înscrisului aflat la dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, debitorul B. este titular al Certificatului de înregistrare, seria x, emis în condiţiile O.U.G. nr. 194/2002, în care figurează cu adresa în Sectorul 1, Bucureşti, adresă care poate fi asimilată domiciliului legal al debitorului, pentru considerentele mai sus arătate.
Cum adresa menţionată în cuprinsul certificatului de înregistrare este în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reiese că, în temeiul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta este competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea C., în contradictoriu cu debitorul B. şi petentul Birou executor Judecătoresc A., având ca obiect "încuviinţare executare silită", ca instanţă în circumscripţia căreia se află domiciliul debitorului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, formulată de creditoarea C., în contradictoriu cu debitorul B. şi petentul Birou executor Judecătoresc A., având ca obiect "încuviinţare executare silită", în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de creditoarea C., în contradictoriu cu debitorul B. şi petentul Birou executor Judecătoresc A., având ca obiect "încuviinţare executare silită", în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 februarie 2020.
Procesat de GGC - GV