Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 23 din 31 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-au constatat întrunite condiţiile extrădării privind persoana extrădabilă A., în vederea punerii în executare a mandatului de arestare emis la data de 29 noiembrie 2019 de Tribunalul de Pedepse Grele nr. 2 Corlu în Dosarul nr. x.
În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost admisă cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Republica Turcia - Tribunalul de Pedepse Grele Nr. 2 Corlu.
S-a dispus extrădarea şi predarea către autorităţile judiciare din Turcia a persoanei extrădabile A., în vederea cercetării penale în baza rechizitoriului nr. x emis la data de 20 decembrie 2016 de Procuratura Generală Corlu pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 821-a, art. 37, art. 531, art. 63 din C. pen. al Turciei, cu respectarea regulii specialităţii.
A fost menţinută măsura arestării persoanei extrădabile în vederea predării pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 1 februarie 2020 până la 1 martie 2020, inclusiv.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin adresa din 23 noiembrie 2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a propus luarea măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile A., căutat pentru săvârşirea infracţiunii de crimă cu premeditare, prevăzută de art. 821-a din C. pen. turc în vederea extrădării în Republica Turcia, arătându-se că, prin Ordonanţa nr. 72/2019 din 23 noiembrie 2019, în conformitate cu prevederile art. 45 din Legea nr. 302/2004, faţă de acesta s-a dispus reţinerea pe timp de 24 de ore cu începere de la data de 23 noiembrie 2019, ora 18:15 până la 24 noiembrie 2019, ora 18:15. La propunere s-a anexat: notiţa roşie nr. A-7318/8-2017 emisă la data de 7 august 2017 de către autorităţile judiciare din Turcia, cererea formulată de luare a măsurii arestului preventiv în vederea extrădării, copia adresei Biroului Naţional Interpol nr. x/MAD din 23 noiembrie 2019, traducerea în limba română, proces-verbal de identificare, ordonanţa de reţinere, declaraţia persoanei solicitate, în copie.
Prin Încheierea nr. 66 din 24 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 (definitivă prin Decizia nr. 603 din 3 decembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile A. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 24 noiembrie 2019 până la 23 decembrie 2019, inclusiv, fiind acordat termen în vederea înaintării cererii de extrădare, sens în care s-a emis adresă la Ministerul Justiţiei, Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie penală, pentru a comunica cererea de extrădare formulată în scris de către statul solicitant împreună cu informaţiile prevăzute de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. Măsura arestării provizorii a fost menţinută, succesiv, prin Încheierile nr. 72 din 23 decembrie 2019 şi nr. 2 din 2 ianuarie 2020.
La 24 decembrie 2019, Ministerul Justiţiei a înaintat, în copie, cererea de extrădare formulată de Tribunalul de Pedepse Grele nr. 2 Corlu, la care au fost anexate mandatul de arestare emis de Tribunalul de Pedepse Grele nr. 2 Corlu, textele legale aplicabile, rechizitoriul emis la 20 decembrie 2016 de Procuratura Generală Corlu şi un extras privind datele de stare civilă ale persoanei extrădabile, în limba turcă şi traducerea acestora în limba română, documentaţie care a fost transmisă, în original, la dosar la 16 ianuarie 2020.
Curtea a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile Convenţiei de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997, transpuse în prevederile art. 18 - art. 35 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Totodată, a constatat că, din înscrisurile transmise la dosar, rezultă că Procuratura Generală Corlu a emis rechizitoriul nr. x privind pe inculpatul A., şi alţi 6 inculpaţi, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 821-a, art. 37, art. 531, art. 63 din C. pen. al Turciei. Sub aspectul situaţiei de fapt, autorităţile turce au arătat că între victima B. şi inculpaţii C. şi D., împotriva cărora a fost pronunţată hotărârea de condamnare, exista animozitate, datorită unei cauze penale anterioare între părţi. În data de 13 mai 2015, în jurul orei 00:30, victima B. împreună cu martorul E. au mers la Restaurantul F., care aparţinea martorului G., situat pe drumul din cartierul H., sectorul Saray, unde s-au aşezat la o masă şi au comandat. După 5 minute proprietarul restaurantului a venit la masa acestora, iar victima B. pentru a vorbi s-a ridicat şi a plecat de la masă. În timpul acesta echipa de jandarmerie a venit în restaurant pentru verificarea identităţii; întrucât împotriva martorului E. era emis un mandat de arestare, acesta a fost luat de echipa de jandarmi şi dus la postul de jandarmerie. În timp ce martorul E. se afla la postul de jandarmerie a venit la el victima B. căreia i-a spus:
"proprietarul restaurantului I., J., l-a căutat pe G. şi i-a spus «Ihsak este acolo trimite-l sau nu-l trimite venim noi»". Victima B. a plecat de la postul de jandarmerie la Cafeneaua "K." aflată în sectorul Saray, loc unde se afla martorul L. De acolo împreună cu L., cu maşina, s-au îndreptat din nou spre restaurantul F. În drum spre restaurant victima B. i-a spus martorului L.:
"J. l-a căutat pe G. şi l-a întrebat de mine şi i-au zis să nu mă scoată de acolo". S-au dus la restaurantul în cauză, locul evenimentului, unde s-au aşezat la o masă; la o masă aflată chiar în spate mesei lor se aflau inculpaţii M. şi N. şi A. ce sosiseră în restaurant cu 10 minute înainte de eveniment. S-a stabilit, prin procesul-verbal de examinare a înregistrărilor camerei de supraveghere, că A. înainte cu 2 minute de eveniment a ieşit afară, iar inculpatul M. a rămas singur la masă. Martorului L., care ştia că inculpatul A. face parte din echipa lui J., i s-a părut suspectă situaţia şi a ieşit afară în spatele acestuia, iar aici a văzut pe A. că face semn celor care se aflau în autoturism, a intrat în restaurant şi s-a dus la casă, unde se afla O., soţia proprietarului restaurantului, pentru a aduce la cunoştinţă situaţia, spunându-i acesteia să-l cheme pe soţ. În timpul aceasta au intrat în restaurant inculpaţii P., Q., C., R. şi D., înarmaţi cu bâte şi s-au îndreptat direct spre masa la care se afla victima B. şi au început să-l lovească. Victima B. a scăpat din mâinile lor, s-a urcat deasupra separeului, unde a scos pistolul de la brâu şi a început să tragă; în acest timp inculpaţii C., P. şi M. au scos pistoalele pe care le aveau asupra lor şi au început să tragă în B.. În urma deschiderii focului de armă de către victimă, inculpatul C. a fost rănit în călcâi, iar inculpatul P. a fost rănit în burtă; în timpul acesta inculpatul M., care stătea în spatele mesei lui B., a început şi el să tragă cu pistolul în victimă, victima B. a fost rănită şi a căzut pe podea. În timp ce victima se afla jos rănită a fost lovită în continuare cu bâtele de către inculpaţi. În acel moment C. şi Q. au fost luaţi de către A. şi ceilalţi inculpaţi, care intraseră înăuntru, transportaţi afară şi urcaţi în autoturismul condus de M., după care au plecat de la locul faptei. Victima B. a decedat la spital, unde a fost transportată în urma evenimentului.
În acest context, în sarcina inculpatului A. s-a reţinut că a participat la acţiunea celorlalţi inculpaţi ca autor principal, ceea ce justifică arestarea şi judecarea acestuia pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 821-a, 37, 531, 63 din C. pen. al Turciei. Tribunalul de Pedepse Grele nr. 2 Corlu a emis la data de 29 noiembrie 2019 mandatul de arestare în Dosarul nr. x.
Instanţa de fond a constatat că, prin motivele opoziţiei la extrădare depusă la dosar la 2 decembrie 2019, persoana extrădabilă a arătat că situaţia de fapt şi de drept este cu totul alta decât cea prezentată în cererea de extrădare, precizând că nu a fost prezentă în momentul săvârşirii infracţiunii de omor şi este nevinovată. A mai arătat că a fost judecată de către instanţa penală din Turcia ca urmare a cererii Procuraturii din Turcia, iar instanţa de judecată a respins cererea de arestare, întrucât, din actele dosarului, nu a rezultat existenţa vreunei probe care să justifice privarea de libertate a suspectului A., această hotărâre rămânând definitivă şi irevocabilă. În plus, persoana extrădabilă a învederat că, din hotărârea Tribunalului Penal nr. 2 Corlu a Republicii Turcia rezultă că inculpaţii vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav împotriva victimei B. sunt C., P., Q., M., D., R., primii doi fiind condamnaţi la închisoare pe viaţă, iar ceilalţi la pedeapsa închisorii de 25 de ani.
Deopotrivă, a precizat că este în România din anul 1994, este căsătorit cu S. din anul 2006 şi au un copil, T., în vârstă de 8 ani şi 5 luni, elev la Şcoala Gimnazială "U." Slatina, învăţământ de zi, clasa a II-a C, este integrat în societatea românească, lucrează şi îl ajută pe fratele său care are o societate în municipiul Slatina, judeţul Olt, cu mai multe puncte de lucru, unde-şi desfăşoară activitatea şi soţia. A plecat din Republica Turcia pentru că întreaga sa familie a fost persecutată politic. A subliniat că, schimbându-se radical legislaţia şi regimul politic, orice persoană care pleacă din Turcia este persecutată împreună cu toată familia sa şi i se confiscă efectiv orice sumă de bani pe care o deţine, împreună cu toate bunurile mobile şi imobile.
Persoana extrădabilă a fost audiată în şedinţa publică din 31 ianuarie 2020.
Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului, a constatat că opoziţia la extrădare nu este fondată, impunându-se admiterea cererii de extrădare şi predarea persoanei extrădabile autorităţilor judiciare din Republica Turcia.
Astfel, s-a apreciat că motivele de opoziţie invocate de cetăţeanul turc nu se încadrează în cazurile obligatorii sau opţionale de refuz al extrădării prevăzute de art. 21 alin. (1) lit. a) - f) şi art. 22 din Legea nr. 302/2004. În ceea ce priveşte primul motiv de opoziţie referitor la nevinovăţia sa, ce ar rezulta din două hotărâri judecătoreşti, Curtea a arătat că, în cadrul procedurii de executare a cererii de extrădare, conform art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este competentă să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv existenţa sau inexistenţa vinovăţiei ori temeinicia acuzaţiei penale formulate. S-a subliniat că nu poate fi reţinut nici cel de-al doilea motiv de opoziţie, decurgând din statutul persoanei extrădabile de solicitant al dreptului la azil, întrucât dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 se opun doar la extrădarea celor a căror viaţă ori libertate ar fi pusă în pericol sau care ar fi supuşi la tortură, tratamente inumane sau degradante în ţara de origine sau în orice alt stat, ceea ce nu este cazul în speţă, în condiţiile în care din înscrisurile de la dosar nu au rezultat elemente de certitudine cu privire la existenţa unui asemenea pericol, cu atât mai mult cu cât infracţiunea pentru care este cercetat de autorităţile turce nu are caracter politic, militar sau economic. În plus, s-a arătat că Turcia este parte a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, iar, în conformitate cu prevederile art. 34 din Convenţie, a acceptat să aplice cereri individuale împotriva sa.
În concluzie, prima instanţă a considerat că nu există indicii cu privire la consecinţele grave pe care le-ar avea extrădarea, iar susţinerile persoanei extrădabile, în sensul că este persecutată politic, nu au fost argumentate, şi cu atât mai puţin, dovedite.
Curtea a constatat, totodată, că cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Turcia în baza mandatului de arestare emis de acestea cuprinde informaţiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 18 - art. 35 din aceeaşi lege, neexistând niciun motiv obligatoriu sau opţional de refuz al extrădării. Deopotrivă, s-au constatat întrunite şi cerinţele prevăzute de art. 26 din Legea nr. 302/2004, în sensul că fapta atrage potrivit legislaţiei statului solicitant şi legii române o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an.
În aceste condiţii, instanţa de fond a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Republica Turcia - Tribunalul de Pedepse Grele Nr. 2 Corlu şi, în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a dispus extrădarea şi predarea către autorităţile judiciare din Turcia a persoanei extrădabile A., în vederea cercetării penale în baza rechizitoriului nr. x emis la data de 20 decembrie 2016 de Procuratura Generală Corlu pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 821-a, art. 37, art. 531, art. 63 din C. pen. al Turciei, cu respectarea regulii specialităţii. În acelaşi timp, a constatat că persoana extrădabilă a fost reţinută pentru 24 de ore la data de 23 noiembrie 2019 şi arestată provizoriu prin încheierea nr. 66 din 24 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 pe o perioadă de 30 zile, începând cu 24 noiembrie 2019 până la data de 23 decembrie 2019, ce a fost prelungită ulterior, până la 31 ianuarie 2020, inclusiv, măsură ce a fost menţinută prin sentinţă, ca urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu care, în cazul în care instanţa hotărăşte admiterea cererii de extrădare, dispune, totodată, menţinerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării până la predarea persoanei extrădate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat contestaţie persoana extrădabilă A., criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei.
Astfel, prin motivele formulate în scris, susţinute cu prilejul dezbaterilor, contestatorul a învederat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 19 lit. b) şi d) din Legea nr. 302/2004, care exceptează de la extrădare persoanele ce sunt solicitanţi de azil sau persoanele străine citate în vederea audierii ca suspecţi, dar şi a prevederilor art. 21 din acelaşi act normativ, în conformitate cu care extrădarea trebuie refuzată dacă există motive serioase să se creadă că este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motiv de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social ori dacă situaţia persoanei riscă să se agraveze din unul din aceste motive. Reluând argumentele din cuprinsul opoziţiei la extrădare, a arătat, în esenţă, că hotărârea judecătorească de condamnare a celor 6 inculpaţi dată de Tribunalul Penal nr. 2 Corlu din Republica Turcia, dar şi hotărârea prin care s-a respins arestarea sa atestă că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor în vederea judecării căreia s-a formulat cererea de extrădare.
În plus, a învederat că, dacă va fi extrădat, i se va pune viaţa şi sănătatea în pericol, urmând a fi torturat şi condamnat pe nedrept şi nu i se va respecta dreptul la un proces echitabil întrucât are alte opinii politice. În legătură cu acest aspect, a arătat că a plecat din Turcia deoarece familia sa este persecutată politic, iar bunurile mobile şi imobile le-au fost confiscate. Mai mult, aşa cum rezultă din adresa din 28 noiembrie 2019 emisă de Prefectura Aksaray, tatăl său, C., a fost primar în localitatea Yeşiltepe în perioada 23 aprilie 2004 - 28 martie 2009.
Deopotrivă, a arătat că se află în România din anul 1994, are permis de şedere până în anul 2022 şi a formulat cerere pentru a obţine cetăţenie română, aşa cum rezultă din înscrisul depus la dosar ce face dovada faptului că, la 4 februarie 2020, are programare la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie Bucureşti. A precizat că este căsătorit cu S. din anul 2006, împreună cu care are un copil minor de 8 ani şi 5 luni, iar, în România, desfăşoară activităţi lucrative împreună cu fratele său.
Examinând cauza atât sub aspectul criticilor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 4251 C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte apreciază contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. ca fiind nefondată, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Premergător, Înalta Curte arată că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile Convenţiei de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 14 mai 1997, transpuse în prevederile art. 18 - art. 35 din Legea nr. 302/2004, precum şi cele ale Convenţiei de asistenţă juridică în materie civilă şi penală încheiată între Republica Socialistă România şi Republica Turcia, ratificată prin Decretul nr. 347/1970, publicat în Monitorul Oficial nr. 93 din 29 iulie 1970.
Reglementând condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a dispune extrădarea, art. 18 din Legea nr. 302/2004 prevede că pot fi extrădate din România, conform acestei legi, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni ori sunt căutate în vederea executării unei măsuri de siguranţă, a unei pedepse sau a unei alte hotărâri a instanţei penale în statul solicitant, cerinţă ce este îndeplinită în speţă cu privire la contestatorul A..
Astfel, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că, din documentaţia de extrădare transmisă de autorităţile turce, rezultă că persoana extrădabilă A., cetăţean turc, a fost trimisă în judecată, prin rechizitoriul nr. x emis la 20 decembrie 2016 de Procuratura Generală Corlu, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 821-a, art. 37, art. 531, art. 63 din C. pen. al Turciei, reţinându-se, în esenţă, în sarcina sa că, în data de 13 mai 2015, ar fi participat în calitate de autor, împreună cu alte 6 persoane, la incidentul care a avut drept consecinţă moartea victimei B., acţiunile făptuitorilor fiind realizate în mod premeditat, precum şi că în privinţa sa, Tribunalul de Pedepse Grele nr. 2 Corlu a emis, la data de 29 noiembrie 2019, mandatul de arestare în dosarul nr. x. De asemenea, conform menţiunilor din procesul-verbal încheiat la 23 noiembrie 2019, persoana extrădabilă A. se află pe teritoriul României, fiind depistat de către poliţiştii din cadrul I.P.J. Olt.
Deopotrivă, contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte apreciază că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 302/2004, întrucât contestatorul nu face parte din categoria persoanelor exceptate de la extrădare, nefiind cetăţean român (alin. (1) lit. a) şi nici solicitant de azil sau beneficiar al statutului de refugiat ori al protecţiei subsidiare, căruia extrădarea în ţara de origine i-ar pune în pericol viaţa ori libertatea sau ar conduce la supunerea la tortură, tratamente inumane şi degradante (alin. (1) lit. b), după cum nu se bucură în România de imunitate de jurisdicţie (alin. (1) lit. c) şi nici nu a fost citat, din străinătate, în vederea audierii în faţa unei autorităţi judiciare române (alin. (1) lit. d).
În plus, acuzaţiile care îi sunt aduse contestatorului au ca obiect săvârşirea unei infracţiuni pe teritoriul statului solicitant, aşa cum rezultă din cererea de extrădare, cât şi din rechizitoriu, iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 302/2004, fapta reţinută în sarcina sa are corespondent şi în legislaţia penală română în prevederile art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen., infracţiunea de omor calificat, în modalitatea descrisă, neavând caracter politic, militar sau economic/fiscal. Mai mult, în speţă nu sunt incidente cauzele care înlătură răspunderea penală, prevăzute de art. 30, 33, 34, 35 din Legea nr. 302/2004, aspect ce rezultă din înscrisurile ataşate cererii de extrădare, însoţite de traducerile în limba română.
Înalta Curte constată că este îndeplinită şi cerinţa vizând gravitatea pedepsei prevăzută de art. 26 din Legea nr. 302/2004, fapta imputată fiind sancţionată în legislaţia română cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau închisoare de la 15 ani la 25 ani închisoare, iar în statul solicitant cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă (conform extrasului din legislaţia turcă aflat la dosar fond). În aceste condiţii, se observă că sunt respectate şi dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 302/2004 care interzic pedeapsa capitală, dar şi cerinţa reglementată de art. 28 din Legea nr. 302/2004 (privind amânarea aplicării pedepsei şi suspendarea executării pedepsei), întrucât solicitarea de extrădare vizează judecarea persoanei extrădabile, nefiind pronunţată până la acest moment o hotărâre judecătorească prin care să se soluţioneze fondul cauzei.
Deopotrivă, cererea de extrădare a fost formulată în scris de autoritatea competentă a statului solicitant şi este însoţită de documentele justificative, aşa cum o cer dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 302/2004.
Mai mult, Înalta Curte observă că, pe parcursul procedurii de urmărire penală, cetăţeanul turc a beneficiat de asistenţă juridică, iar din cererea de extrădare rezultă că autorităţile judiciare din Turcia au acordat suficiente garanţii în ceea ce priveşte dreptul acestuia la un proces echitabil . Astfel, autoritatea judiciară solicitantă a arătat că persoana extrădabilă are toate drepturile legale prevăzute de acordurile internaţionale la care Republica Turcia este parte, de legislaţia internă, precum şi de cele reglementate de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale la care, de asemenea, este parte (Turcia acceptând să se aplice, în conformitate cu art. 34 din Convenţie, cereri individuale împotriva sa), iar, în măsura în care, după extrădare, va reieşi că aceasta ar fi săvârşit o altă infracţiune, care nu a făcut obiectul prezentei solicitări, se obligă ca, anterior judecării, să solicite consimţământul autorităţii competente din România şi, dacă nu îl va obţine, să nu demareze o procedură judiciară împotriva persoanei extrădabile pentru noile fapte.
Deşi cetăţeanul turc a formulat opoziţie la extrădare, Înalta Curte apreciază că argumentele sale nu se încadrează în dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora "opoziţia nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru extrădare" (alin. (3), ci, dimpotrivă, observă că acesta nu şi-a contestat în niciun moment identitatea, nici cu ocazia identificării (Procesul-verbal de identificare nr. x/II/5/2019 încheiat la data de 23 noiembrie 2019, dosar fond), nici în declaraţia dată în faţa reprezentantului Ministerului Public şi nici în declaraţia dată în faţa primei instanţe cu ocazia examinării propunerii de arestare provizorie în vederea extrădării . În plus, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte subliniază că aspectele vizând temeinicia acuzaţiei formulate împotriva persoanei extrădabile şi existenţa sau inexistenţa probelor de vinovăţie nu pot face obiectul acestei proceduri, aceasta fiind limitată la analiza condiţiilor prevăzute expres în Legea nr. 302/2004.
Contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte apreciază că actele şi lucrările dosarului nu evidenţiază existenţa niciunuia dintre motivele obligatorii de refuz al extrădării, prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Astfel, afirmaţiile persoanei extrădabile în sensul că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 21 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 302/2004 nu sunt susţinute de elemente obiective care să confirme că, în privinţa sa, există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social, sau că, prin extrădare, situaţia sa riscă să se agraveze din unul dintre motivele anterior enunţate, de vreme ce, din documentaţia transmisă de autorităţile judiciare din Turcia, rezultă că fapta de omor pentru care contestatorul a fost trimis în judecată a avut loc în cadrul unui conflict privat cu o altă persoană şi că nu are caracter politic, militar sau economic. În plus, Înalta Curte reţine că prin sintagma "motive serioase" trebuie să se înţeleagă nu doar simpla existenţă a unei stări de spirit a celui în cauză, ci o situaţie obiectivă pe care se bazează aceasta. Aşadar, declaraţia persoanei extrădabile nu poate fi analizată în abstract, ci raportat la condiţiile existente în Republica Turcia, astfel încât temerea contestatorului exprimată în propria declaraţie poate fi considerată un "motiv serios" doar dacă s-ar putea stabili, într-o măsură rezonabilă, că extrădarea sa este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii pe motive de opinii politice ori de apartenenţă la un anumit grup social, ceea ce nu este cazul în speţă. Astfel, atât timp cât la data comiterii infracţiunii, cetăţeanul turc nu era membru al vreunui partid politic sau al unei grupări politice interzise, iar, în acuzaţiile aduse, nu se reţine ca element circumstanţial această împrejurare şi nici că ar fi făcut parte dintr-o astfel de organizaţie, afirmaţiile apărării sub acest aspect nu pot fi valorificate în sensul solicitat.
Nu în ultimul rând, se impune a se sublinia că, deşi, ca urmare a extrădării, împotriva persoanei extrădabile se va derula o procedură penală, aceasta nu echivalează cu existenţa unui risc că va fi supusă la tratamente inumane sau degradante, aşa cum nici o eventuală condamnare nu poate fi asimilată unui act de tortură sau vreunui tratament inuman ori degradant, atât timp cât sancţionarea faptei penale este prevăzută de legislaţia turcă.
Nici motivul obligatoriu de refuz prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004 nu este incident în cauză, întrucât, aşa cum s-a arătat anterior, fapta ce a determinat formularea cererii de extrădare nu este o infracţiune politică.
Analizând, în continuare, din oficiu, motivele opţionale de refuz al extrădării, reglementate de art. 22 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că fapta pentru care s-a solicitat extrădarea nu face obiectul unui proces penal în curs şi nici nu poate face obiectul unui astfel de proces în România, iar predarea nu este susceptibilă să aibă consecinţe de o gravitate deosebită pentru contestator, din cauza vârstei sau stării de sănătate, având în vedere că acesta nu a susţinut că suferă de vreo afecţiune medicală. Nici împrejurarea că acesta are pe rolul instanţelor române un dosar civil având ca obiect o acţiune în tăgada paternităţii nu poate constitui un motiv de refuz al extrădării, o asemenea cauză nefiind prevăzută de Legea nr. 302/2004.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond a apreciat întrunite condiţiile extrădării privind persoana extrădabilă A. şi a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Republica Turcia - Tribunalul de Pedepse Grele Nr. 2 Corlu, dispunând predarea acestuia către autorităţile menţionate, cu respectarea regulii specialităţii.
Ca urmare, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinţei penale nr. 23 din 31 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Faţă de culpa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, în sumă de 1012 RON (acordat conform art. 8 alin. (1) lit. b) din Protocolului încheiat între U.N.B.R. şi Ministerul Justiţiei, nr. x/14 februarie 2019), se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Având în vedere susţinerile făcute de persoana extrădabilă în faţa Curţii de Apel Craiova, în sensul că înţelege foarte bine limba română dată fiind perioada îndelungată de timp de când locuieşte în România, Înalta Curte nu a dispus, din oficiu, numirea unui translator de limbă turcă, motiv pentru care nu va face aplicarea dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 12 C. proc. pen., în sensul acoperirii de către stat a cheltuielilor privind asigurarea traducerii la termenul din 13 februarie 2020, interpretul autorizat V. prezentându-se în instanţă, conform precizărilor sale, la solicitarea contestatorului şi a familiei acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinţei penale nr. 23 din 31 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, în sumă de 1012 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2020.
Procesat de GGC - LM