Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra apelului penal de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 138 din data de 19 decembrie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, în baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., astfel:

- pentru infracţiunea de complicitate la fals informatic, prev. de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen., la o pedeapsă de 2 ani închisoare;

- pentru infracţiunea de complicitate la fraudă informatică, prev. de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen. la o pedeapsă de 3 ani închisoare;

- pentru infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art. 42 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen., la o pedeapsă de 6 luni închisoare;

- pentru infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 27 alin. (1) din Legea 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen., la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 33 şi 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a aplicat disp. art. 71 din C. pen. anterior raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. anterior.

În baza art. 118 lit. e) din C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea sumei totale de 1.946 RON.

În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 19, 20, 21 şi 25 alin. (1) din C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul astfel:

- la plata sumei de 1.460 RON către partea civilă B.;

- la plata sumei de 290 RON către partea civilă C.;

- la plata sumei de 585 RON către partea civilă D.;

- la plata sumei de 415 RON către partea civilă E.;

- la plata sumei de 585 RON către partea civilă F.;

- la plata sumei de 1.000 RON către partea civilă G.;

- la plata sumei de 360 RON către partea civilă H.;

- la plata sumei de 512 RON către partea civilă I.;

- la plata sumei de 1125 RON către partea civilă J.;

- la plata sumei de 207 RON către partea civilă K.;

- la plata sumei de 415 RON către partea civilă L.;

- la plata sumei de 1.530 RON către partea civilă M.;

- la plata sumei de 290 RON către partea civilă N.;

- la plata sumei de 290 RON către partea civilă O.;

- la plata sumei de 560 RON către partea civilă P.;

- la plata sumei de 360 RON către partea civilă Q.;

- la plata sumei de 360 RON către partea civilă R.;

- la plata sumei de 1.155 RON către partea civilă S.;

- la plata sumei de 1.125 RON către partea civilă T.;

- la plata sumei de 300 RON către partea civilă U. V.;

- la plata sumei de 492 RON către partea civilă W.;

- la plata sumei de 290 RON către partea civilă X.;

- la plata sumei de 227 RON către partea civilă Y.;

- la plata sumei de 945 RON către partea civilă Z..

În baza art. 398 din C. proc. pen. raportat la art. 274 din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata unei sume de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi de judecată în primă instanţă.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. s-a dispus plata sumei de 260 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat inculpatului, din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin Rechizitoriul nr. x/2013 din 29 mai 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Ploieşti, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- complicitate la fals informatic, prev. de art. 26 din C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 noul C. pen.,

- complicitate la fraudă informatică, prev. de art. 26 din C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 noul C. pen.,

- acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art. 42 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 noul C. pen.,

- efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 27 alin. (1) din Legea 325/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 noul C. pen. cu aplicarea finală a dispoziţiilor art. 33 lit. a) din C. pen. şi art. 5 noul C. pen.

S-a reţinut, în esenţă, în actul de sesizare, că în cursul anului 2012, persoane neidentificate au pretins că recrutează forţă de muncă pentru compania engleză AA., postând oferta de recrutare pe site-ul www.x.ro, modalitate prin care C., B., D., E., F., G., H., Q., BB., I., R., CC., S., T., J., K., L., U., DD., W., M., X., N., Y., Z. şi a persoanelor vătămate EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK. şi O., aflaţi în căutarea unui loc de muncă, au fost determinaţi să trimită prin virament bancar sume variabile, cuprinse între 200 RON şi 600 RON, reprezentând o aşa-zisă taxă de emitere a actelor de angajare, precum şi cheltuielile ocazionate de derularea procedurii de angajare (transport, taxă permis de muncă, autorizaţii de muncă, asigurare de muncă, asigurare de viaţă). Totalul sumelor trimise de către aceste persoane în conturile inculpatului sau controlate de acesta şi ridicate de către A. este de 19.008 RON.

De asemenea postarea ofertei de muncă pe site-ul www.x.ro, reprezintă o introducere de date informatice ce a avut drept scop obţinerea unui beneficiu material şi implicit crearea prejudiciului de 19.008 RON în dauna persoanelor vătămate menţionate anterior.

Totodată, din cercetări a mai rezultat ca între autorii faptei pentru care a fost dispusă începerea urmăririi penale şi persoanele prejudiciate există comunicări prin poşta electronică, fiind utilizate de către autori mai multe adrese de e-mail printre care x@x.com, x@x.com, x@x.com.

Astfel, crearea acestor adrese de e-mail precum şi inserarea în conţinutul mesajelor a inscripţiei "AA." sub formă de siglă a companiei de recrutare forţă de muncă constituie modalităţi de săvârşire a infracţiunii de fals informatic, prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen., constând în fapta de a introduce, modifica sau şterge, fără drept, date informatice ori de a restricţiona, fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii de consecinţe juridice.

Cele două aspecte învederate mai sus reprezintă prima modalitate incriminată de textul art. 48 din Legea nr. 161/2003, respectiv introducerea, fără drept, a datelor informatice care dau o aparenţă de veridicitate a datelor furnizate, lăsând impresia că provin de la compania indicată.

Infracţiunea de fals informatic, ca şi infracţiunea de fraudă informatică, reprezintă o incriminare specială a unor infracţiuni tradiţionale, cea dintâi vizând infracţiunile de fals.

S-a stabilit faptul că titularii conturilor bancare în care au fost virate sumele cu care au fost prejudiciate persoanele vătămată sunt LL., cont deschis la data de 30 noiembrie 2010, pentru cardul cu numărul x şi A., nepotul acesteia. Persoana titulară a contului, LL., este decedată din data de 11 martie 2012, însă, în baza desfăşurătorului tranzacţiilor efectuate prin intermediul acestui card şi în urma vizionării imaginilor video ale camerelor de supraveghere ale ATM-urilor s-a constatat că persoana care a făcut retragerile de numerar, fără drept şi a accesat ilegal sistemul informatic al ATM-ului este A., nepot al titularului contului.

Datele înscrise în desfăşurătorul tranzacţiilor atestă faptul că în perioada 3 octombrie 2012 - 31 decembrie 2012, mai multe persoane fizice au depus bani, reprezentând costuri de angajare.

Au fost identificate mai multe astfel de operaţiuni de inducere în eroare a părţilor civile C., B., D., E., F., G., H., Q., BB., I., R., CC., S., T., J., K., L., U., DD., W., M., X., N., Y.

Y., Z. şi a persoanelor vătămate EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK. şi O., care, în perioada 08.02.2013 - 31.05.2013, au depus sume de bani în contul bancar deschis la MM., pe numele A., având codul IBAN x, precum şi a părţii civile P., care la data de 15 noiembrie 2012 a depus suma de 560 RON în contul bancar deschis la NN., pe numele LL., având codul IBAN x.

Suma totală depusă de persoanele sus-menţionate, în perioada 15 noiembrie 2012 - 31 mai 2013, este de 19.008 RON.

S-a reţinut în sarcina inculpatului A. că a prestat activitate de consultanţă juridică, exercitată în scopuri ilegale, constând în documentarea privind condiţiile de muncă în diverse domenii şi documentele necesare pe teritoriul mai multor ţări europene, întocmirea formularului tip ale contractelor de muncă prezentate victimelor, consultanţă juridică acordată victimelor cu privire la condiţiile de muncă şi documente, pentru a le întării convingerea privind seriozitatea ofertei de angajare, ridicarea sumelor depuse de către victime în conturile inculpatului sau controlate de acesta, acţiuni care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor susmenţionate.

Prin Sentinţa penală nr. 31/CC din 2 octombrie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, în baza art. 50 raportat la art. 48 din C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenţei de soluţionarea a cauzei, în favoarea Tribunalului Buzău, instanţă care, la rândul ei, în temeiul art. 50 raportat la art. 48 lit. a) şi art. 38 lit. d) din C. proc. pen., prin Sentinţa penală nr. 63 din 12 aprilie 2016, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea primei instanţe sesizate, constatând, totodată existenţa unui conflict negativ de competenţă.

Prin Încheierea nr. 485 din 16 iunie 2016 a ICCJ a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de inculpatul A. cu privire la art. 51 alin. (5) şi art. 282 alin. (2) din C. proc. pen.

De asemenea, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cerere inculpatului de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, privind interpretarea dispoziţiilor 51 alin. (6) şi art. 353 alin. (1) din C. proc. pen.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă s-a stabilit că soluţionarea cauzei este de competenţa Curţii de Apel Ploieşti.

Prin încheierea din data de 22 noiembrie 2016 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară, s-au constatat îndeplinite măsurile premergătoare prevăzute de art. 344 din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în această cauză faţă de inculpatul A. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 din C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 5 noul C. pen., art. 26 din C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 5 noul C. pen., art. 42 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 5 noul C. pen., art. 27 alin. (1) din Legea nr. 325/2002, cu aplicarea art. 41 al 2 din C. pen. şi art. 5 noul C. pen., cu aplicarea finală a dispoziţiilor art. 33 lit. a) din C. pen. şi art. 5 noul C. pen. şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei.

În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul A. nu a dorit să dea vreo declaraţie, precizând că va face acest lucru înainte de începerea dezbaterilor, astfel că, acesta a fost audiat la data de 21 noiembrie 2018.

În declaraţia dată inculpatul a arătat, în esenţă, că, nu recunoaşte comiterea faptelor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare. Nu a comis niciuna dintre faptele de care sunt acuzat. Îşi menţine declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală. Banii despre care fac vorbire persoanele vătămate şi depuse în cont, au intrat în conturile sale şi i-am ridicat. Nu a postat nimic pe site-ul OO.ro privind ofertele de muncă în străinătate. Nu a vorbit în nicio modalitate cu vreuna dintre persoanele vătămate sau părţile civile. Singura persoană pe care o cunoaşte este numitul PP. pe care l-a întâlnit în Londra, care, aflând că este avocat, i-a propus să facă o documentare cu privire la posibilitatea ca cetăţenii români să muncească în afara ţării în special în Marea Britanie. Cu privire la infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic, precizează că folosea contul bancar al bunicii mele cu acordul acesteia, chiar înainte de decesul ei. Singura persoana căreia i-a oferit consultanţă juridică a fost PP., cetăţean român care i-a solicitat sa se documenteze cu privire la condiţiile în care cetăţenii români puteau să lucreze în străinătate. A întocmit un document prin care a făcut constatări privind condiţiile de muncă în străinătate pe care le-a înaintat numitului PP. şi ştie că a deschis un business pe partea de recrutare locuri de muncă în străinătate. Exista posibilitatea ca persoanele vătămate să fi fost înşelate, dar nu a fost nicio persoană care să-l fi contactat ulterior pentru a-l întreba ce s-a întâmplat cu oferta de muncă şi că au depus bani în contul meu. O parte din sumele de bani depuse de părţile vătămate pe numele său, le remitea numitului PP.. Nu a avut încheiat un contract de consultanţă juridică cu PP.

În faza judecăţii au fost audiate şi persoanele vătămate/părţi civile N., I., DD., B., C., E., M., CC. şi P.

Analizând probele administrate în cauză, în ambele faze procesuale, curtea a reţinut următoarele:

Inculpatul A., în vârstă de 29 de ani în perioada faptelor imputate, în perioada 1 octombrie 2008 - 31 mai 2014, a fost avocat în cadrul Baroului Bucureşti.

Din datele oferite de Casa de Asigurări a Avocaţilor, Filiala Bucureşti, reiese că inculpatul nu a putut face faţă acestei profesii liberale şi concurenţei acerbe, astfel că, s-a orientat către obţinerea unor venituri prin alte mijloace, care, în concret, s-au dovedit ilicite.

Profitând de unele cunoştinţe de operare în sistem informatic şi de cele juridice, inculpatul a luat hotărârea de a posta pe internet anunţuri pentru ocuparea unor locuri de muncă în străinătate.

Aşa cum rezultă din actele dosarului inculpatul a pus la cale, împreună cu alte persoane neidentificate (despre care inculpatul susţine că sunt cei care au postat efectiv anunţurile de oferire a unor posturi de muncă), un plan de acţiune, prin care a postat anunţuri detaliate privind condiţiile de angajare, taxe aferente, suportarea costurilor de transport, etc., nefiind neglijat niciun aspect, dată fiind pregătirea juridică a inculpatului.

De menţionat că anunţul de oferire a unor locuri de muncă nu avea menţionat postul telefonic utilizat de către inculpat, ci doar o adresă de email, iar banii solicitaţi (sub formă de taxe) trebuiau viraţi în conturile de card bancar deschise pe numele inculpatului ori a bunicii sale (decedate în perioada faptelor comise).

În speţa de faţă, s-a pornit de la sesizarea că, în cursul anului 2012, persoane neidentificate au pretins că recrutează forţă de muncă pentru compania engleză AA., postând oferta de recrutare pe site-ul www.x.ro, modalitate prin care persoana vătămată P., aflată în căutarea unui loc de muncă, a fost determinată să trimită prin virament bancar suma de 560 RON, reprezentând o aşa-zisă taxă de emitere a actelor de angajare.

A fost identificat contul în care au fost depuşi banii, ca fiind deschis de către LL., bunica paternă a inculpatului, decedată de la data de 11 martie 2012. Fiind solicitate imaginile surprinse de către camerele de supraveghere ale ATM-ului unde s-au efectuat retragerile de numerar, a fost identificat inculpatul ca persoană ce a utilizat fără drept cardul bancar.

În concret anunţul postat pe internet avea următorul conţinut:

"Buna ziua,

Numele meu este QQ. şi sunt responsabilă procedurii de recrutare a RR. UK în România.

Ca urmare a aplicaţiei dvs. pentru un job în cadrul Companiei noastre, a răspunsurilor date la scurtul nostru chestionar, precum şi a documentelor ataşate, consider ca sunteţi profilul de persoană pe care RR. UK îl caută în vederea ocupării unui loc de muncă.

Având în vedere, aspectele enunţate mai sus, prin mandatul pe care îl deţin din partea RR. UK va comunic următoarele:

- aţi fost selecţionat pentru a ocupa un loc de muncă în cadrul RR. UK, pentru job-ul de Lucrător Construcţii, având o remuneraţie de 1.500 GBP/lună NET.

- contractul de muncă va fi pe durată determinată de 6 luni cu posibilitate de renegociere şi prelungire;

- conform legilor britanice, masa este asigurată de angajator, sub formă de tichete valorice, 8.40 GBP/zi;

- cazarea este asigurată, gratuit, în rezidenţa Companiei, în condiţii moderne, 2 persoane în studio, 1 persoană în cameră;

- programul de lucru este de 8h/zi + 1h/zi pauză de masă, 5 zile/săptămână.

Ca urmare a ofertei noastre, va trebui ca în cursul zilei de Luni, 11 februarie, să ne comunicaţi:

1. Un număr de telefon mobil la care vă putem contacta;

2. Numărul de contact al unei rude apropiate, care poate fi contactată în caz de urgenţă;

3. Să ne comunicaţi dacă deţineţi permis de muncă şi SS. pentru Marea Britanie şi să ni le trimiteţi scanate;

4. Dacă nu aveţi permis de muncă, să plătiţi suma de 360 de RON către Authorization Officer A., cont deschis la MM., Cod IBAN: x (în RON) reprezentând costurile de eliberare ale Autorizaţiei de Muncă în UK şi să ne trimiteţi chitanţa scanată.

În cazul în care aspectele enumerate mai sus nu se îndeplinesc, oferta noastră de muncă este considerată refuzată şi nu există niciun fel de obligaţii între părţi.

Transportul Bucureşti (OTP) - Londra (HTR) va fi asigurat în mod gratuit de RR. UK.

Contractele colective şi individuale de muncă se vor semna la Londra, la sediul RR. UK.

Pentru orice alte informaţii, nu ezitaţi să ne contactaţi."

În perioada anilor 2012 - 2013 au căzut în planul ilicit penal al inculpatului, fiind prejudiciaţi de sumele de bani depuse în conturile folosite de acesta, foarte multe persoane care, au crezut în veridicitatea ofertelor de muncă, datorită şi firmelor susmenţionate folosite în anunţuri, care aveau un renume în alte domenii şi dădeau impresia, sau cel puţin aşa era conceput anunţul, că se ocupă şi cu recrutarea forţei de muncă pentru occident.

Deşi în actul de sesizare se menţionează că au fost înşelate şi prejudiciate un număr de 400 de persoane, în expozeul şi dispozitivul acestuia sunt descrise operaţiuni ale inculpatului referitoare la un număr de 33 de persoane, motiv pentru care, instanţa a considerat că a fost investită numai cu această activitate ilicită şi cu referire la aceste persoane.

În concret activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului s-a desfăşurat, aşa cum se arată în actul de sesizare, astfel:

Partea civilă B. a căutat în luna martie 2013 pe internet anunţuri pentru un loc de muncă în străinătate. După acest demers partea civilă a fost contactată de la adresa de e-mail x@x.com de către o persoană care s-a recomandat a fi QQ. - HR Officer-TT. pentru a-i fi oferit un loc de muncă în Marea Britanie, respectiv încărcător-descărcător la o firmă ce comercializa băuturi alcoolice, pentru un salariu de 1500 de lire sterline pe lună, iar cazarea şi o masă pe zi urmau să fie gratuite. În urma discuţiilor purtate prin intermediul poştei electronice, părţii civile i-au fost solicitate mai multe sume de bani, reprezentând contravaloarea cărţii de muncă şi a asigurărilor medicale ce trebuia remise în contul deţinut de către "Authorization Officer A." la MM..

La data de 27 februarie 2013, 5 martie 2013 şi 14 martie 2013 B. a depus în Braşov suma de 290 RON, 585 RON şi 585 RON reprezentând "cv permis muncă" în contul bancar deschis la MM., pe numele A., având codul IBAN x.

De asemenea partea civilă C. a accesat, în iarna anului 2013, site-ul www.x.ro, fiind interesat în căutarea unui loc de muncă în străinătate. A identificat pe acest site un anunţ prin care erau oferite mai multe posturi la un hotel din Franţa. A trimis, prin intermediul poştei electronice, o cerere de angajare, fiind contactat la scurt timp, în acelaşi mod şi notificat că fusese selectat pentru un post în compartimentul de securitate al unităţii hoteliere. Părţii civile i-a fost solicitat să depună suma de 290 RON în aceeaşi zi în care a primit mesajul electronic, în caz contrar urma să piardă postul. La data de 14 martie 2013, C. a depus în Braşov suma de 290 RON, reprezentând "taxa permis muncă Franţa" ", în contul bancar deschis la MM., pe numele A., având codul IBAN x.

În acelaşi fel a procedat şi persoana vătămată EE. care a identificat, pe Internet, un anunţ prin care erau oferite locuri de muncă, cu contract, în ţări ale Uniunii Europene, în agricultură. În cadrul anunţului găsit, persoana vătămată a completat şi trimis un formular electronic ce cuprindea datele sale personale şi de contact. După ce a aplicat, a primit un mesaj electronic prin care era notificat că se încadrează în cerinţele postului şi faptul că, trebuia să achite suma de 290 RON prin virament bancar pentru a i se întocmi documentaţia aferentă angajării. La data de 11 martie 2013, EE. a depus în Focşani suma de 290 RON reprezentând "depunere reprezentând costuri eliberare autorizaţie de muncă Franţa" în contul bancar deschis la MM., pe numele A., având codul IBAN x.

Partea civilă D. a găsit pe Internet un anunţ de recrutare a forţei de muncă pentru Franţa, postat de o societate din Marea Britanie. Partea civilă a precizat că, pentru a întocmi actele necesare angajării, în cadrul anunţului, se specifica faptul că trebuia depusă într-un cont bancar suma de 600 RON. La data de 22 februarie 2013, D. a depus în Târgu Jiu suma de 585 RON, reprezentând "cv asig viaţă", în contul bancar deschis la MM., pe numele A., având codul IBAN x.

Persoana vătămată FF., a găsit pe Internet un anunţ prin care erau oferite locuri de muncă în Marea Britanie. Aceasta a completat şi trimis un formular electronic ce cuprindea datele sale personale şi de contact. În ziua imediat următoare, a primit un mesaj electronic prin care i se punea la dispoziţie un număr de cont deschis la MM. în care trebuia să depună o sumă de bani. În acelaşi mesaj electronic era notificat cu privire la faptul că urma să susţină un interviu cu un inginer din cadrul societăţii, care trebuia să îl contacteze pentru a-i comunica data la care trebuia să plece la muncă. La data de 22 mai 2013, persoana vătămată FF. a depus în Botoşani suma de 355 RON, reprezentând "OIS plecat" în contul bancar deschis la MM., pe numele A., având codul IBAN x.

Partea civilă E. a căutat pe Internet anunţuri privind oferirea locuri de muncă în străinătate. A identificat mai multe astfel de anunţuri, pe care a aplicat, lăsând drept contact adresa de e-mail. A fost contactat la scurt timp de către o societate din Marea Britanie ai căror reprezentanţi s-au arătat interesaţi de serviciile sale. Părţii civile i-a fost oferit un salariu lunar de peste 2000 de lire sterline. I-au fost solicitate, în format electronic, documente privind atestarea meseriei şi sume de bani pentru traducerea acestora şi alte comisioane. E. a depus în Buzău suma de 415 RON, reprezentând "OIS plecat" în contul bancar deschis la MM., pe numele A., având codul IBAN x.

Persoana vătămată GG., a căutat pe Internet anunţuri pentru un loc de muncă în străinătate, şi a contactat persoana care a postat un anunţ de acest gen, atât telefonic, cât şi prin intermediul poştei electronice. I-au fost solicitate copii în format electronic al unor documente personale, iar după trimiterea acestora prin e-mail, i s-a solicitat o sumă de bani pentru a-i fi întocmite documentele necesare plecării. La data de 3 aprilie 2013, GG. a depus în Reşiţa suma de 227 RON în contul bancar deschis la MM., pe numele A., având codul IBAN x.

Partea civilă M., intenţionând să găsească un loc de muncă în străinătate, a căutat pe Internet oferte în acest sens. În luna ianuarie 2013 a identificat un anunţ prin care se ofereau posturi în domeniul construcţiilor, în Marea Britanie. Partea civilă a precizat că, în anunţ, erau oferite posturi pentru muncitori calificaţi şi necalificaţi în domeniul construcţiilor, la Londra, cu un salariu de 2000 de lire sterline pe luna. A sunat la numărul de telefon indicat în anunţ, ocazie cu care a purtat o discuţie cu o persoană de sex masculin, care a pretins că este din Bucureşti, de profesie inginer şi administrator al unei societăţi comerciale. Acesta i-a solicitat să trimită on-line un CV. După o scurtă perioadă de timp, a fost contactat telefonic de către persoana sus-menţionată care i-a solicitat să trimită suma de 450 RON, reprezentând o taxă pentru obţinerea documentelor necesare angajării, iar ulterior, sub pretextul unei schimbări a legislaţiei din România care necesita eliberarea unor documente suplimentare i-au fost solicitate sume suplimentare de bani. M. a depus la 8 februarie 2013 suma de 360 RON, reprezentând "cv/permis muncă UK", iar la 21 februarie 2013 şi 1 martie 2015 suma de 585 RON, reprezentând "OIS plecat", în contul bancar deschis la MM., pe numele A., având codul IBAN x.

Partea civilă X. a căutat, în primăvara anului 2013, pe Internet anunţuri privind oferte de muncă în străinătate. A identificat pe site-ul www.x.ro un anunţ prin care erau oferite locuri de muncă în Marea Britanie. Posturile oferite erau de salahori la o fabrică de bere, pentru o perioadă de 6 luni, cu posibilitatea de prelungire, salariul fiind unul de 1.800 de lire lunar, cazare şi o masă gratuită, zilnic. Partea civilă a purtat corespondenţă on-line la adresa de e-mail indicată în anunţ, solicitându-i-se suma de 290 RON pentru eliberarea documentelor necesare angajării. După trimiterea banilor, i-a fost solicitată o nouă sumă, de 700 RON, moment în care, bănuind că ceva este în neregulă, nu a mai dat curs cererii. X. a depus la 28 februarie 2013 suma de 290 RON reprezentând "costuri eliberare aut de muncă marea britanie" în contul bancar deschis la MM. pe numele A., având codul IBAN x.

Partea civilă N., fiind în căutarea unui loc de muncă în străinătate, a identificat pe site-ul www.x.ro un anunţ referitor la mai multe posturi de lucrător necalificat la o fabrică de bere în Marea Britanie. A luat legătura cu reprezentantul firmei, A., prin corespondenţă electronică, arătându-se interesat de anunţ. Ulterior, i-a fost solicitată suma de 290 RON pentru eliberarea unor documente ce ar fi permis efectuare de activităţi lucrative în această ţară. După remiterea acestei sume de bani, fiindu-i solicitată o nouă sumă, de 600 RON, partea civilă nu a mai dat curs noii cereri. N. a depus la 28 februarie 2013, suma de 290 RON, reprezentând "costuri eliberare aut de muncă marea britanie" în contul bancar deschis la MM. pe numele A., având codul IBAN x.

Partea civilă K., în anul 2013 - luna martie, fiind în căutarea unui loc de muncă a aplicat pentru un post în cadrul unui anunţ publicat pe internet de către Compania UU., respectiv de manipulant la o fabrică de microcomponente pentru panouri solare. În urma completării formularului on-line a fost contactat prin e-mail de către o persoană care a folosit identitatea VV. - responsabilă cu procedura de recrutare online a companiei UU.. I s-a cerut să îndeplinească mai multe formalităţi, printre care răspunsuri la un mini-interviu, date de contact şi personale. I s-a solicitat să achite o taxă de 207 RON pentru obţinerea autorizaţiei de muncă pentru Germania. Părţii civile i s-a solicitat să achite suma într-un cont bancar deschis la MM., având codul IBAN x, titular - A., despre care se făcea referire în conţinutul comunicărilor electronice ca fiind un "inspector autorizat". A transmis copia scanată a chitanţei de depunere, la data de 22 martie 2013 la adresa de e-mail x@x.com. Ulterior achitării sumei de 207 RON, părţii civile i s-a solicitat să plătească, în acelaşi cont bancar, o altă taxă, constituind primă de asigurare, în valoare de 285 RON. I s-a specificat faptul că poliţa de asigurare este obligatorie, compania de asigurări agreată era WW., iar plata trebuia să se facă în cursul zilei de 1 aprilie 2013. La data de 12 aprilie 2013, K. a primit un nou mesaj electronic de la aceeaşi adresă de e-mail prin care i se solicita plata unei noi sume de 285 RON în contul bancar deschis la MM., având codul IBAN RO xxxxx, titular - A., sub pretextul că asigurarea plătită este pe 3 luni, iar pentru a fi încheiată pe 6 luni trebuie achitată diferenţa respectivă. La data de 22 martie 2013, K. a depus în Sibiu suma de 207 RON, reprezentând "OIS plecat" în contul bancar deschis la MM. pe numele A., având codul IBAN x.

Partea civilă Q. a accesat mai multe site-uri, pe Internet, pentru a găsi un loc de muncă în străinătate. În data de 05 februarie 2013 a primit un email de la x@x.com prin care era încunoştinţat de numita QQ., responsabila procedurii de recrutare că a fost selecţionat pentru a ocupa un loc de muncă în cadrul RR.

UK, pentru job-ul de Lucrător Construcţii, având o remuneraţie de 1.500 GBP/luna NET, un contract de muncă pe durata determinata de 6 luni cu posibilitate de renegociere şi prelungire, masa asigurata de angajator, sub forma de tichete valorice, 8.40 GBP/zi, cazarea este asigurată, gratuit, în rezidenţa Companiei, în condiţii moderne, 2 persoane în studio, 1 persoana în cameră, iar programul de lucru este de 8h/zi + 1h/zi pauză de masă, 5 zile/săptămână.

Printre altele i s-a comunicat că, dacă nu are permis de muncă, să plătească suma de 360 de RON către Authorization Officer A., cont deschis la MM., Cod IBAN: xxxxx (în RON) reprezentând costurile de eliberare ale Autorizaţiei de Munca în UK şi să trimită chitanţa scanată.

Partea civilă a transmis, la data de 6 februarie 2013 prin e-mail informaţiile solicitate la adresa de e-mail x@x.com. şi a depus în Oradea suma de 360 RON, reprezentând "cv/permis muncă UK" în contul bancar deschis la MM. pe numele A., având codul IBAN x.

Partea civilă H. a identificat, la data de 12 februarie 2013, pe site-ul www.x.ro un anunţ prin care firma RR. recruta forţă de muncă pentru Anglia ca şi lucrător agricol în sere de legume, în schimbul unei remuneraţii de 1.500 Lire sau 3.500 lire pe lună, în funcţie de muncă prestată. Anunţul avea drept date de contact adresa de e-mail x@x.com. La scurt timp după ce partea civilă a trimis un mesaj electronic pe la această adresă prin care şi-a manifestat interesul pentru obţinerea unui loc de muncă, a primit un mesaj electronic având în mare acelaşi conţinut ca şi cel primit de către partea civilă Q..

La data de 15 februarie 2013 H. a depus în contul bancar deschis la MM. pe numele A., având codul IBAN x suma de 360 RON, reprezentând costul autorizaţiei de muncă în Uk, transmiţând, în aceeaşi zi, la adresa de e-mail x@x.com copia scanată a chitanţei. Partea civilă precizează faptul că la data de 18 februarie 2013 a primit un nou mesaj electronic prin care i se solicita să depună o nouă sumă de bani, echivalentul a 90 lire pentru prima de asigurare, înainte de plecarea în Anglia, fără însă a mai depune această ultimă sumă.

În luna martie 2013 partea civilă DD. a identificat pe site-ul www.x.ro, un anunţ prin care erau oferite locuri de muncă în Germania, la o fabrică de panouri solare. În anunţ era trecută drept contact adresa de e-mail x@x.com şi persoană care se ocupa de recrutare: VV. - HR Officer, adresa firmei: Dortmund, număr de telefon: x. După ce a trimis într-un mesaj electronic datele de contact şi CV-ul, i s-a solicitat să depună în contul bancar deschis la MM. pe numele A., suma de 207 RON, reprezentând o taxă pentru eliberarea autorizaţiei de muncă în Germania. După depunerea sumei de bani, partea civilă a transmis în format electronic, la adresa de e-mail menţionată în anunţ, copia recipisei de depunere a banilor. La data de 1 aprilie 2013, partea civilă a depus în aceeaşi cont suma de 285 RON, reprezentând contravaloarea asigurării ce urma a fi încheiată pe 6 luni. DD. a precizat că i s-a solicitat ca noua sumă să fie depusă în contul bancar x, titular A.. La data de 27 martie 2013, DD. a depus la Timişoara, contul bancar deschis la MM. pe numele A., având codul IBAN x suma de 207 RON, reprezentând "suma reprezintă costurile de eliberare ale autorizaţiei de muncă în germania" şi la 1 aprilie 2013 suma de 285 RON reprezentând "poliţa asigurare complementară".

Partea civilă W. a identificat pe site-ul www.x.ro un anunţ care spunea că recrutează persoane pentru locuri de muncă în Germania, la o fabrică de panouri solare, în schimbul unei remuneraţii lunare de 1000 - 1200 euro, transport şi cazare asigurate, precum şi alte beneficii, respectiv familiile cu copii aveau posibilitatea de ai înscrie acolo la şcoală. Anunţul avea drept date de contact adresa de e-mail x@x.com. W. a precizat că VV. a fost identitatea folosită pentru corespondenţa electronică. Părţii civile i-a fost solicitat echivalentul a 130 de euro, reprezentând contravaloarea autorizaţiei de muncă pentru Germania şi a asigurării de sănătate. W. a depus în contul bancar deschis la MM. pe numele A., având codul IBAN x la data de 29 martie 2013, la Arad suma de 207 RON, reprezentând "autorizaţie de muncă XX." şi 1 aprilie 2013 suma de 285 RON, reprezentând " prima de asigurare".

Partea civilă T. a identificat pe site-ul www.x.ro un anunţ pentru ocuparea unor locuri de muncă în Germania. Anunţul se referea la posturi la o fabrică de textile în Munchen, cu o remuneraţie de lunară de 1.300 euro şi alte beneficii. Anunţul preciza că, compania recrutătoare era YY., iar adresa de e-mail de contactat era x@x.com, persoană de contact ZZ. În anunţ se stipula faptul că era necesară obţinerea unei autorizaţii de muncă a cărei contravaloare de 355 RON trebuia transmisă către "AAA. cont deschis la MM., cod IBAN: x". Partea civilă a declarat că, în cadrul corespondenţei electronice purtate cu adresa de e-mail din anunţ se preciza că ZZ. ocupa funcţia de secretară a directorului - A.. T. a depus suma totală de 1.125 RON în conturile deţinute de A., după cum urmează: la data de 31 mai 2013, suma de 355 RON la MM. în contul cu nr. x, reprezentând costul de eliberare a autorizaţiei de muncă în Germania, la data de 5 iunie 2013, suma de 385 RON la NN. pe numele A., număr de CONT x, reprezentând asigurarea şi la data de 17 iunie 2013, suma de 385 RON la NN. pe numele A., număr de CONT x sumă ce reprezenta cheltuielile de transport cu avionul.

Partea civilă J. a identificat pe site-ul www.x.ro acelaşi anunţ de recrutare forţă de muncă ce viza posturi la o fabrică de textile în Munchen. Anunţul era postat, folosindu-se datele unei societăţi, YY., iar adresa de e-mail de contactat era x@x.com. După ce, în cadrul corespondenţei electronice, părţii civile i s-au solicitat sume de bani sub pretextul achitării contravalorii unor taxe şi servicii, J. a depus la data de 31 mai 2013, ora 15:47, suma de 355 RON la MM. în contul cu nr. x, conform chitanţei cu numărul x, suma reprezenta costul de eliberare a autorizaţiei de muncă în Germania, la data de 5 iunie 2013, ora 15:47:47, suma de 385 RON la NN. pe numele A., număr de CONT x, conform foii de vărsământ nr. 143, suma reprezenta asigurarea, iar la data de 17 iunie 2013, ora 16:06:04, suma de 385 RON la NN. pe numele A., număr de CONT x, conform foii de vărsământ nr. 182.

Persoana vătămată BB. a identificat, la începutul primăverii anului 2014, un anunţ de recrutare pe site-ul m erxcador.ro care se referea la un loc de muncă în Anglia, pentru o firmă engleză. Acesta trebuia să lucreze în agricultură. Corespondenţa cu persoana de contact a avut-o prin email. Sumele de bani le-a depus în contul de la MM.. Prima sumă a fost de aproximativ 300 RON pentru permisul de lucru, dar nu a reuşit să trimită confirmarea de plată prin email până la ora 12:00 a pierdut banii. A încercat să îi contacteze telefonic, răspunzându-i abia după o săptămână şi anunţându-l că nu au primit banii. Partea vătămată a fost nevoită să plătească încă o dată suma de 300 RON. Totodată a mai plătit şi suma de 580 RON pentru transportul cu avionul până în Anglia. După o perioadă a încercat să îi contacteze pentru plecarea în Anglia, dar nu i-a mai răspuns.

Partea civilă G. a accesat site-ul OO..ro şi a găsit un anunţ de angajare al companiei britanice AA., luând legătura prin email cu persoana de contact, însă nu îşi mai aminteşte cum se recomanda. Nu îşi aduce aminte exact care erau condiţiile cerute, dar îşi aminteşte că era necesară plata anticipată a analizei dosarului. Prin urmare i s-a solicitat şi a acceptat să trimită suma de 1.000 RON în două tranşe. Plata s-a efectuat prin MM. pentru A.. Partea civilă a precizat că nu a păstrat corespondenţa purtată cu această persoană şi nici documentele ce atestă trimiterea sumelor de bani. Nu l-a cunoscut niciodată personal pe A., doar a discutat prin mail cu o persoană care i-a solicitat să trimită sumele de 415 RON respectiv 585 RON în contul lui A. După efectuarea depunerii, presupusul angajator nu a mai răspuns la mail, deşi a încercat să mai corespondeze cu acesta, iar suma de bani trimisă nu i-a mai fost restituită.

Partea civilă F. a găsit, în cursul lunii februarie 2013, postat un anunţ pe unul dintre site-urile tocmai.ro sau OO.ro care oferea locuri de muncă în Anglia, în construcţii şi instalaţii sanitare. Văzând acest anunţ şi întrucât era interesat să muncească în străinătate a contactat persoana care oferea locuri de muncă pe email şi l-a rugat să îi dea un număr de telefon, dar aceasta a refuzat spunându-i că legătura se ţine doar prin email. După ce a completat CV-ul şi a primit confirmarea de acceptare prin care persoana respectivă i-a spus că s-au format echipe de lucru şi că urmează să îi trimită în

Anglia. Tot atunci i-a fost solicitată suma de 585 RON să fie achitată într-un cont la MM. deschis pe numele A., sumă ce reprezenta legalizarea contractului de muncă şi traducerea documentelor. După ce a depus suma solicitată în contul comunicat în adresa de email, la câteva zile a primit un nou mail prin care i s-a cerut să depună o altă sumă în jur de 400 RON care reprezenta o primă asigurare şi permisul de muncă pentru Marea Britanie. După ce a depus şi cea de-a doua sumă a încercat să primească în continuarea detalii cu plecarea, dar nu a mai primit niciun răspuns şi nici nu a mai fost contactat de nimeni.

Partea civilă L. a identificat, în cursul anului 2013, un anunţ pe site-ul mecardor.ro la secţiunea locuri de muncă, cu conţinutul "ofer locuri de muncă în Anglia" şi un număr de telefon pe care nu şi-l mai aminteşte şi cu menţiunea "plecare imediată". A apelat numărul de telefon menţionat şi reţine că a discutat cu un bărbat care s-a recomandat cu un prenume, posibil BBB., care i-a spus că administrează o societate de plasare forţă de muncă în Anglia şi că are posibilitatea să îi asigure plecarea în maxim 2 săptămâni. Discuţia i s-a părut obiectivă, iar interlocutorul credibil şi om serios, fapt pentru care a continuat dialogul şi a furnizat anumite detalii cum ar fi vârsta,ocupaţia şi statut social.

În continuare, BBB. i-a comunicat un număr de telefon pe care de asemenea nu îl mai reţine şi i-a spus că va lua legătura cu o domnişoară, reprezentantă a societăţii care îi va comunica celelalte detalii, lucru pe care l-a făcut. I s-a spus că pentru studiul dosarului trebuie să depună într-un cont deschis la MM. suma de 415 RON. În aceeaşi zi, înainte de ora 12:30 a mers la o agenţie MM. unde a depus suma de stabilită. A revenit cu un apel la persoana de sex feminin, i-a adus la cunoştinţă că a făcut depunerea şi au stabilit că îl va contacta în 2-3 zile. A respectat acel termen şi a constatat că niciuna dintre persoanele menţionate nu au mai răspuns.

Persoana vătămată I. a identificat în data de 3 aprilie 2013, un anunţ pe tocmai.ro pentru recrutarea forţei de muncă înainte cu o săptămână de a depune prima sumă de bani în contul bancar indicat. Acel anunţ era referitor la un loc de muncă ca manipulator fabrică microcomponente panouri solare Dortmund. Persoana care postase anunţul se numea VV.. A contactat persoana prin email la adresa x@x.com. Corespondenţa a fost purtată de pe adresa acestuia de email skillet _x@x.com. Sumele de bani au fost trimise de partea vătămată în contul deschis la MM. şi reprezenta taxa pentru obţinerea autorizaţiei de muncă (XX.) pentru Germania, care trebuia achitată către Authorization Inspector A., aşa cum i-a fost indicat într-un mesaj primit pe email. Sumele de bani au fost trimise în contul RO39 x, conform chitanţelor nr. x/1 din data de 3 aprilie 2013 şi nr. x/1.

Persoana vătămată JJ. a găsit, în cursul lunii martie 2013, pe site-ul tocmai.ro un anunţ care spune că recrutează persoane pentru locuri de muncă în Anglia la o fabrică de bere. În anunţ era trecut un salariu de aproximativ 2.500 - 3.000 euro, condiţii foarte bune de cazare, funcţia de manipulant. A trimis un email cu datele sale de contact şi CV-ul primind răspuns că se încadrează cerinţelor, urmând ca acesta să achite suma de 207 RON, reprezentând taxa pentru autorizaţia de muncă în contul deschis pe numele A. După această depunere au început să îi mai ceară aproximativ 300 euro, dar acesta a încetat orice legătură cu presupuşii angajatori. Persoana care semna emailurile se numea VV.-hr officer.

Persoana vătămată HH. a accesat, în cursul lunii martie 2013, pe site-ul OO.ro un anunţ de angajare al companiei UU. Dortmund Germania. Fiind interesat de oferte de acest gen a luat legătura prin email cu persoana de contact, o anume VV. ca reprezentantă a companiei. Pentru a putea aplica i-au fost solicitate mai multe documente. După ce a primit un răspuns că este compatibil pentru post, a primit un nou email prin care i s-a solicitat să plătească autorizaţia de muncă în Germania prin intermediul MM. într-un cont. În primă fază a achitat la MM. suma de 207 RON în contul x reprezentând autorizaţie muncă Germania. Pe parcurs a mai primit un email prin care i s-a solicitat o altă sumă de bani şi drept urmare a mai plătit suma de 285 RON în contul x reprezentând asigurare WW.. Cele două plăţi sunt atestate de chitanţele nr. x din data de 1 aprilie 2013, respectiv nr. x/1 din data de 21 martie 2013.

Persoana vătămată II. a accesat, în cursul lunii aprilie 2013, un anunţ de angajare în Marea Britanie, iar în urma corespondenţei cu VV. ca reprezentantă în cadrul CCC., partea vătămată a depus suma de 325 RON la MM. într-un cont pe numele A., reprezentând taxa pentru autorizaţia de muncă pentru Germania. După depunerea sumei de bani nu a mai fost contactat de nimeni, iar angajarea nu a mai avut loc. Suma de 325 RON nu i-a mai fost restituită. Pe parcurs a mai primit şi alte email-uri de la DDD. în care specifica că plecarea va fi în jurul datelor de 9 - 10 mai 2013, iar coordonatorul grupului va fi EEE..

Partea civilă S. a accesat, în cursul lunii mai 2013, site-ul www.x.ro, unde era postat un anunţ pentru ocuparea unor locuri de muncă în Germania ca şi lucrător la Fabrica de Textile Munchen, cazarea fiind asigurată gratuit în rezidenţa companiei YY. Persoana vătămată a purtat corespondenţa electronică cu utilizatorul adresei de e-mail betrieb.munchen. x@x.com, persoană de contact era ZZ. (ce se recomanda ca fiind secretara directorului A.), corespondenţă în urma căreia, la data de 31 mai 2013, a depus suma de 355 RON la MM. în contul cu nr. x, conform chitanţei cu numărul x, reprezentând costul de eliberare a autorizaţiei de muncă în Germania, la data de 05.06.2013, a depus suma de 385 RON la NN. pe numele A., număr de CONT x, conform foii de vărsământ nr. 143, suma reprezenta asigurarea, iar la data de 17 iunie 2013, a depus suma de 385 RON la NN. pe numele A., număr de CONT x, conform foii de vărsământ nr. 182, suma reprezenta transport cu avionul.

Partea civilă R., fiind interesat de un loc de muncă în străinătate, prin intermediul lui FFF., fiul lui GGG. - una dintre cunoştinţele sale - a identificat pe Internet un anunţ prin care era oferit un astfel de loc, respectiv manipulant într-o fabrică. Partea civilă a declarat că nu-şi mai aminteşte detalii în legătură cu anunţul on-line şi că a purtat corespondenţa pe Internet, prin intermediul lui FFF. Suma de bani pe care a trimis-o în contul bancar deschis pe numele inculpatului A., la MM. a reprezentat o taxă pentru obţinerea autorizaţiei de muncă în Marea Britanie.

După depunerea banilor şi transmiterea prin e-mail a copiei de pe chitanţă de către partea civilă, persoana cu care a corespondat on-line nu a mai răspuns la mesajele date. R. a depus în contul bancar, având codul IBAN x, deschis la MM. pe numele inculpatului A., la data de 19 februarie 2013, în Cluj-Napoca suma de 360 RON reprezentând "COST AUTORIZAŢIE MUNCĂ U K".

Partea civilă CC., în luna martie 2013, a găsit pe Internet un anunţ prin care se specifica faptul că societatea UU. selectează muncitori români care să-şi desfăşoare activitatea în Dortmund, Germania în cadrul unei fabrici ce avea drept obiect de activitate confecţionarea de panouri solare. A contactat persoana care a postat anunţul - persoană ce s-a recomandat a fi VV., responsabil recrutare on-line - la adresa de e-mail x@x.com. În urma corespondenţei electronice, au stabilit detaliile referitoare la condiţiile de muncă, durata contractului şi remuneraţia ce urma a fi plătită. Totodată, i-a fost solicitată şi achitarea unei taxe drept contravaloare a obţinerii autorizaţiei de muncă. Aspectele învederate de partea civilă sunt confirmate prin copiile de pe corespondenţa on-line purtată în acest sens, copii ce au fost puse la dispoziţie cu ocazia audierii.

Partea civilă a depus, la data de 25 martie 2013, în Cluj-Napoca, suma de 207 RON reprezentând "eliberare autorizaţie de muncă germania" în contul bancar având codul IBAN x, deschis la MM. pe numele inculpatului A., fiindu-i eliberată chitanţa nr. x/1 (document anexat în copie declaraţiei), iar după depunerea banilor şi transmiterea prin e-mail a copiei de pe chitanţă, persoana cu care a corespondat on-line nu a mai răspuns solicitărilor părţii civile CC.

Partea civilă U. V. a căutat pe Internet anunţuri care ofereau posibilitatea de a munci în străinătate. Partea civilă a declarat că a identificat un astfel de anunţ, în care era trecută drept date de contact o adresă de e-mail. A purtat corespondenţa on-line de la adresa sa de e-mail:x@x.com. Persoana cu care a corespondat, în legătură cu care partea civilă îşi aminteşte doar că avea un nume de femeie, a precizat că se ocupă cu recrutarea de forţă de muncă pentru societăţi din Franţa şi Marea Britanie având drept obiect de activitate domeniul construcţiilor şi i-a comunicat alte date referitoare la condiţiile de muncă şi salariul lunar, precum şi faptul că trebuie să plătească o taxă, reprezentând contravaloarea taxei de dosar. După ce a depus suma de bani şi a transmis pe e-mail copia scanată de pe chitanţă, deşi a transmis mai multe mesaje electronice pentru a afla când urmează să fie angajat, nu a mai primit niciun răspuns.

Partea civilă U. a depus, la data de 28 februarie 2013, în Suceava, în contul bancar având codul IBAN x, deschis la MM. pe numele inculpatului A., suma de 300 RON reprezentând "OIS plecat".

Persoana vătămată KK. a identificat, în cursul anului 2013, un anunţ pe site-ul www.x.ro privind recrutarea de forţă de muncă în străinătate, mai precis în Marea Britanie. A purtat corespondenţă on-line cu persoana care a postat anunţul, fiind notificat că a fost selecţionat pentru un post în această ţară, sens în care trebuia să depună o sumă de bani, contravaloarea sumei de 70 de lire sterline. La data de 22 mai 2013, KK. a depus în Miercurea-Ciuc, în contul bancar având codul IBAN x, deschis la MM. pe numele inculpatului A., suma de 335 RON reprezentând "întocmire acte pentru muncă în Anglia".

Partea civilă Y., în cursul anului 2013, a găsit pe site-ul OO. un anunţ prin care erau oferite locuri de muncă în străinătate. A apelat postul telefonic indicat în anunţ drept număr de contact, ocazie cu care i-au fost indicaţi paşii pe care trebuia să-i urmeze pentru a accesa postul. Partea civilă a precizat în declaraţia dată că a discutat telefonic cu inculpatul A.. Inculpatul i-a solicitat suma de 227 RON, bani pe care trebuia să îi depună în contul acestuia deschis la MM. şi că i-a comunicat că transportul va avea loc din municipiul Râmnicu Sărat, după două săptămâni de la achitarea taxei ce reprezenta un comision pentru transportul până la locul de muncă. La data de 4 aprilie 2013, Y. a depus în localitatea Miercurea-Ciuc, în contul bancar având codul IBAN x deschis la MM. pe numele inculpatului A., suma de 227 RON reprezentând "OIS plecat", fiindu-i eliberată chitanţa nr. x/1, seria x, nr. x (document anexat în copie declaraţiei).

Partea civilă O., fiind în căutarea unui loc de muncă în străinătate, în luna martie 2013, a accesat site-urile Tocmai şi OO., unde a găsit un anunţ de acest gen, referitor la locuri de muncă în Marea Britanie. Partea civilă a declarat că nu-şi aminteşte detalii în legătură cu modalitatea de comunicare, ori în legătură cu conţinutul anunţului. Precizează că persoana cu care a comunicat este inculpatul şi că acesta i-a solicitat, în vederea derulării demersurilor de angajare, achitarea unei taxe de 290 de RON prin virament bancar în contul deschis pe numele acestuia la MM.. La data de 14 martie 2013, a depus în localitatea Drobeta-Turnu Severin suma de 290 RON, reprezentând "costurile de eliberare ale autorizaţie de muncă anglia", în contul bancar având codul IBAN x, deschis la MM. pe numele inculpatului A.

Partea civilă Z., în anul 2013, a căutat pe Internet anunţuri de recrutare forţă de muncă pentru străinătate. Partea civilă a declarat că a găsit pe un site, posibil www.x.com un anunţ postat de o societate, a cărei denumire era

RR. S.R.L. şi că numele persoanei trecute drept date de contact era românesc, al unei persoane de gen feminin. Părţii civile, urmare a corespondenţei purtate pe Internet, i-au fost solicitate mai multe sume de bani, reprezentând contravaloarea unor taxe, sau servicii necesare derulării procesului de angajare. Partea civilă Z. a depus la data de 13 februarie 2013, respectiv 20 februarie 2013 în Slatina sumele de 360 RON, reprezentând "OIS plecat" şi 585 RON, reprezentând "TAXA ASIGURARE", în contul bancar având codul IBAN x, deschis la MM. pe numele inculpatului A..

Situaţia de fapt reţinută mai sus şi care corespunde actului de sesizare, a rezultat fără urmă de îndoială din declaraţiile persoanelor vătămate/părţi civile susmenţionate, coroborate cu documentele şi chitanţele bancare de depunere a sumelor de bani în conturile precizate de către inculpat prin intermediul corespondenţei de email şi chiar în mare parte cu declaraţiile inculpatului.

Titularii conturilor bancare în care au fost virate sumele cu care au fost prejudiciate persoanele vătămată sunt LL., cont deschis la data de 30 noiembrie 2010, pentru cardul cu numărul x şi A., nepotul acesteia. Persoana titulară a contului, LL., este decedată din data de 11 martie 2012, însă, în baza desfăşurătorului tranzacţiilor efectuate prin intermediul acestui card şi în urma vizionării imaginilor video ale camerelor de supraveghere ale ATM-urilor s-a constatat că persoana care a făcut retragerile de numerar, fără drept, şi a accesat ilegal sistemul informatic al ATM-ului este A., nepot al titularului contului.

Din declaraţiile oferite de către inculpat a rezultat indubitabil că acesta nu a fost nici pe departe străin de postarea anunţurilor, înşelarea persoanelor susmenţionate şi încasarea banilor prin folosirea ilegală a unui card emis pe numele altei persoane.

Astfel, în declaraţiile date în ambele faze procesuale, inculpatul a recunoscut faptul că a retras bani de la bancomat de pe conturile respective de card bancar, dar a susţinut că în privinţa cadrului aparţinând bunicii sale decedate, aceasta i l-a încredinţat spre folosire încă din timpul vieţii şi nu i se pare ilegal acest lucru după decesul ei.

Referitor la postarea anunţurilor şi înşelarea persoanelor ce căutau un loc de muncă inculpatul încearcă să acrediteze ideea că nu el a fost cel care a postat anunţurile cu ofertele de muncă în străinătate, ci alte persoane.

A afirmat inculpatul că în timp ce se afla în Anglia a cunoscut o persoană pe nume PP., care i-a solicitat, după ce a aflat că este avocat, să facă o documentare privind condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca cetăţeni români să poată muncii în Marea Britanie, iar aceasta este persoana care s-a ocupat mai departe şi a deschis o afacere privind recrutarea forţei de muncă.

Mai a afirmat inculpatul în faţa instanţei că o parte din banii depuşi de persoanele vătămate/părţi civile pe numele său le trimitea numitului PP..

Or, din aceste declaraţii ale inculpatului transpare în mod neechivoc faptul că el şi-a dat ajutorul în privinţa conceperii anunţurilor de pe internet, de oferire a unor locuri de muncă, în numele unor companii din străinătate, după care folosirea ilegală a unui card bancar aparţinând bunicii sale decedate, accesarea ilegală a bancomatului şi efectuarea de operaţiuni financiare (retrageri).

Aspectul necontestat că inculpatul a retras bani din conturile bancare unde persoanele prejudiciate erau direcţionate să depună sumele precizate în anunţurile false de pe internet la care inculpatul şi-a dat aportul, denotă în mod concludent că acesta a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Faptul că niciuna din persoanele vătămate/părţi civile nu l-au cunoscut fizic pe inculpat ori ce profesie avea, nu are nici o relevanţă, întrucât întreaga operaţiune ilicită a fost concepută ca el să nu poată fi recunoscut şi identificat de aceste persoane.

În drept, faptele inculpatului A., care în perioada, sfârşitul anului 2012, începutul anului 2013, a dat ajutorul altor persoane neidentificate (inculpatul menţionează un anume PP.) să introducă fraudulos dată informatice nereale privind postarea unor anunţuri pentru recrutarea forţei de muncă, în numele unor companii (firme) inventate şi crearea unor adrese de email pentru corespondenţă cu siglele AA., întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunile continuate de fals informatic şi fraudă informatică, prev. de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 48 (art. 325 din C. pen.), respectiv art. 49 (art. 249 din C. pen.) din Legea nr. 161/2003, cu aplic art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen.

De asemenea, fapta inculpatului de a folosi fără drept cardul bancar al bunicii sale decedate, accesând un sistem informatic (bancomat) şi efectuare de operaţiuni financiare cu acest card (retrageri), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor continuate de: acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art. 42 din Legea nr. 161/2003 (art. 360 din C. pen.), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen. efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 (art. 250 din C. pen.), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă (faptele fiind comise sub imperiul legii vechi) şi ţinând seama de Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, curtea a apreciat că legea mai favorabilă inculpatului este legea veche, având în vedere că au fost aplicate pedepse orientate către minimul special, iar tratamentul penal al concursului de infracţiuni prevede un spor obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte trei pedepse aplicate, ceea ce conduce la un cuantum mult mai mare al pedepsei rezultante.

Astfel, în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate, curtea a avut în vedere disp. art. 72 din C. pen. anterior, apreciind că legea veche este mai favorabilă inculpatului reportat la concursul de infracţiuni şi a ţinut seama de: limitele de pedeapsă prevăzute de legea veche; gradul de pericol social al faptelor, respectiv de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit, de împrejurările în care au fost comise faptele, urmarea produsă, precum şi de persoana inculpatului.

Operaţiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei şi autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

În acest sens, curtea a reţinut că, un rol primordial în aprecierea stabilirii şi aplicării pedepsei îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală trebuie evidenţiate, atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât şi pentru reeducarea inculpatului, iar pentru ca pedeapsa să-şi realizeze funcţiile şi scopul avute în vedere de legiuitor, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei şi naturii sale, gravităţii faptei comise, potenţialului de pericol social, pe care, în mod real îl prezintă persoana inculpatului, precum şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportarea făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte similare.

Curtea a considerat că faptele comise prezintă un grad de pericol social ridicat, întrucât s-a desfăşurat o amplă activitate ilicită, derulată şi pe o perioadă îndelungată, cauzând un prejudiciu pentru fiecare persoană înşelată, constând în sumele depuse în conturile indicate de inculpat.

Având în vedere datele factuale, condiţiile în care s-au comis infracţiunile şi circumstanţele personale ale inculpatului, care în prezent este în vârstă de 34 ani, studii superioare, a încercat să desfăşoare o activitate de avocatură, dar fără succes, având mai multe condamnări pentru infracţiuni concurente, fiind liberat condiţionat din executarea pedepselor anterioare, dar s-a prezentat după liberare de fiecare dată în faţa instanţei, curtea l-a condamnat la pedepse orientate către minimul special, astfel:

- pentru infracţiunea de complicitate la fals informatic, prev. de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen., la o pedeapsă de 2 ani închisoare;

- pentru infracţiunea de complicitate la fraudă informatică, prev. de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen. la o pedeapsă de 3 ani închisoare;

- pentru infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art. 42 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen., la o pedeapsă de 6 luni închisoare;

- pentru infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 27 alin. (1) din Legea 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen., la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 33 şi 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului disp. art. 71 din C. pen. anterior raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. anterior.

Având în vedere că unele dintre persoanele vătămate ce au depus sume de bani în conturile folosite de inculpat nu s-au mai constituit părţi civile, iar unele părţi civile au renunţat la pretenţiile civile, instanţa a dispus, în baza art. 118 lit. e) din C. pen. anterior, confiscarea sumelor depuse şi la care nu a fost obligat inculpatul către acestea, în total suma fiind de 1.946 RON.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, curtea a reţinut că acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale, precum şi a disp. art. 19 alin. (5) din C. proc. pen. care stabilesc că "repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile."

Prin urmare, alăturat răspunderii penale, răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, ca o sancţiune specifică dreptului civil, este aplicabilă pentru săvârşirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, prin întrunirea cumulativă a condiţiilor reglementate de art. 1357 - 1371 din actualul C. civ.

În speţa de faţă, prin acţiunile ilicite desfăşurate de către inculpat, aşa cum s-a arătat mai sus, părţile civile au fost prejudiciate cu sume de bani depuse în conturile indicate de inculpat, sume ce nu au mai fost recuperate.

În aceste condiţii instanţa a apreciat îndeplinite cerinţele răspunderii civile delictuale, motiv pentru care, în baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 19, 20, 21 şi 25 alin. (1) din C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumelor depuse şi nerecuperate astfel: la plata sumei de 1.460 RON către partea civilă B.; la plata sumei de 290 RON către partea civilă C.; la plata sumei de 585 RON către partea civilă D.; la plata sumei de 415 RON către partea civilă E.; la plata sumei de 585 RON către partea civilă F.; la plata sumei de 1.000 RON către partea civilă G.; la plata sumei de 360 RON către partea civilă H.; la plata sumei de 512 RON către partea civilă I.; la plata sumei de 1.125 RON către partea civilă J.; la plata sumei de 207 RON către partea civilă K.; la plata sumei de 415 RON către partea civilă L.; la plata sumei de 1530 RON către partea civilă M.; la plata sumei de 290 RON către partea civilă N.; la plata sumei de 290 RON către partea civilă O.; la plata sumei de 560 RON către partea civilă P.; la plata sumei de 360 RON către partea civilă Q.; la plata sumei de 360 RON către partea civilă R.; la plata sumei de 1.155 RON către partea civilă S.; la plata sumei de 1.125 RON către partea civilă T.; la plata sumei de 300 RON către partea civilă U. V.; la plata sumei de 492 RON către partea civilă W.; la plata sumei de 290 RON către partea civilă X.; la plata sumei de 227 RON către partea civilă Y.; la plata sumei de 945 RON către partea civilă Z.

Văzând şi disp. art. 275 din C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, apel inculpatul A. fără a arăta, iniţial în scris motivele de apel.

La dosarul cauzei, în apel, a fost depusă o cerere intimatul parte civilă G., cerere înregistrată prin Registratura generală a Înaltei Curţi sub nr. x la 1 aprilie 2019 şi aflată în fila x, prin care acesta comunică că îşi menţine constituirea de parte civilă formulată, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 1.000 RON despăgubiri civile.

La termenul de judecată de la 11 aprilie 2019, în apel, Înalta Curte constatând întemeiată cererea de amânare a cauzei formulată de apelantul inculpat A. în vederea garantării exercitării dreptului la apărare, cauza fiind la primul termen de judecată şi faţă de lipsa de procedură cu intimatul parte civilă Z. a dispus citarea acestuia prin afişare la uşa instanţei, acordând termen la 9 mai 2019, constatând că în cauză a fost desemnat apărător din oficiu pentru apelantul inculpat, doamna avocat HHH. şi va pune în vedere acesteia să se prezinte la următorul termen de judecată, citarea intimatelor părţi civile indicate, citarea intimatului parte civilă Z., prin afişare la uşa instanţei, apelantul inculpat A. şi intimatele părţi civile menţionate primind termen în cunoştinţă, potrivit dispoziţiilor art. 353 alin. (2) din C. proc. pen., urmând a nu mai fi citaţi, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acea dată, aflată la filele în vol. 1, dosarul Înaltei Curţi.

La dosarul cauzei au fost depus în dublu exemplar motivele de apel formulate de apelantul inculpat A., înregistrate prin Registratura Generală a instanţei supreme sub nr. x la 9 mai 2019 şi cererea de probe, înregistrată prin Registratura Generală a instanţei supreme sub nr. x la 9 mai 2019, aflate la dosarul Înaltei Curţi.

În motivele de apel, apelantul inculpat A. a arătat că din mijloacele de probă administrate la doar nu rezultă că a ajutat pe cineva să introducă, să modifice sau să şteargă dintr-un sistem informatic, fără drept, sigla Companiei AA.. Nu există nicio dovadă că această siglă a fost folosită fără drept, întrucât nu a fost audiat vreun reprezentant al acestei companii. De asemenea, nu se prezintă în concret în ce a constat complicitatea sa pentru săvârşirea acestei infracţiuni de fals informativ în formă continuată.

Sintagma "fără drept" din textul acestei infracţiuni este fundamentală în a aprecia existenţa sau inexistenţa acestei infracţiuni, fapt care nu a fost probat prin niciun înscris sau vreun alt mijloc de probă. A considerat că în aceste condiţii nu se poate reţine săvârşirea acestei infracţiuni. Mai mult decât atât, i s-a reţinut complicitatea la săvârşirea falsului informativ "a dat ajutorul unor persoane neidentificate", neprecizându-se în concret în ce a constat acest ajutor şi neexistând nici cea mai mică dovadă că a existat un astfel de ajutor. De altfel, dacă cineva (presupuşii autori ai infracţiunilor) a folosit sigla acestei companii "fără drept" nu vede ce ajutor ar fi avut nevoie din partea sa, nici măcar la nivel teoretic, cu atât mai mult în mod efectiv, practic. Cu privire la această chestiune, în timpul judecării fondului, a avut o atitudine proactivă şi a solicitat să se facă o adresă către conducerea acestei companii sau să se citeze un reprezentant al acesteia pentru a prezenta dacă în perioada incriminată, compania a desfăşurat vreo campanie de recrutare sau dacă i-a fost folosită în mod abuziv sigla. Această cerere a fost susţinută inclusiv de către reprezentantul Ministerului Public dar a fost respinsă de către instanţa de judecată. Mai mult decât atât, a căutat pe site-ul OSIM şi nu a găsit vrei marcă înregistrată de această companie. Atât în rechizitoriu, cât şi în hotărârea instanţei de fond, se face un mix între infracţiunea de fals informatic şi infracţiunea de fraudă informatică, iar pentru cea de complicitate la fals informatic singurul aspect care se reţine este cel pe care l-a prezentat şi anume, că a ajutat la folosirea acestei sigle fără drept, fapt care nu rezultă din niciun mijloc de probă de la dosar.

Apelantul inculpat a menţionat un alt motiv de apel că în mod netemeinic instanţa de fond a reţinut că este întrunită latura obiectivă şi latura subiectivă a infracţiunii de complicitate la fraudă informatică în formă continuată, arătând conţinutul legal al art. 49 din Legea nr. 161/2003.

Instanţa de fond a reţinut că din declaraţiile sale date, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească a rezultat că "şi-a dat ajutorul în privinţa conceperii anunţurilor de pe internet, de oferire a unor locuri de muncă, în numele unor companii din străinătate", fila x, ultimul paragraf. Se solicită a se observa că din declaraţiile sale nu poate rezulta că şi-a dat acordul în privinţa conceperii anunţurilor de pe internet, întrucât a specificat de fiecare dată că nu a ştiut de aceste anunţuri, nu le-a conceput, nu a avut cunoştinţa dacă sunt sau nu reale. Singura sa implicare a fost aceea că a făcut documentarea care i-a fost cerută în sensul de a comunica lui PP. ce anume prevede legislaţia muncii din ţările respective pentru ca cetăţenii români să aibă drept legal de muncă şi a fost remunerat pentru această activitate desfăşurată în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Nu rezultă din nicio declaraţie şi din niciun alt înscris aflat la dosar că ar fi ajutat în vreun fel la conceperea acestor anunţuri sau măcar că ar fi ştiut de existenţa acestora. Faptul că i-a comunicat coordonatele bancare lui PP. şi că a retras de la bancomat sumele de bani când acesta i-a transmis să facă asta nu poate duce în niciun fel la concluzia că a avut vreun aport la o posibilă activitate ilegală sau că a avut cunoştinţa de vreo activitate ilegală desfăşurată de acesta. Elocvent în acest sens este şi faptul că niciuna dintre cele 8 părţi civile audiate (dintr-un total de 33) nu a declarat că a vorbit vreodată cu el sau că i-a spus că ar fi fost fraudat sau că i-ar fi cerut banii înapoi, deşi datele sale de contact au fost întotdeauna public (inclusiv pe site-ul Baroului Bucureşti) şi neschimbate până în prezent. Între motivarea instanţei de fond şi rechizitoriu, se poate observa o diferenţă în ceea ce priveşte această infracţiune. Ca elemente materiale ale acestei infracţiuni, în rechizitoriu se reţine "oferirea de consultaţii juridice către persoanele vătămate a le întări încrederea în veridicitatea anunţurilor pentru ofertele de muncă", fila x ultimul paragraf din rechizitoriu.

Cu privire la această acuzaţie, fiecare persoană vătămată fiind întrebată dacă a primit consultanţa juridică din partea sa a declarat în faţa instanţei de fond că nu a vorbit niciodată cu el, nu a beneficiat de consultanţă juridică şi nici măcar nu au ştiu că este avocat. Instanţa de font nu a reţinut aceste motive dar a stabilit că "din declaraţiile mele rezultă indubitabil că nu am fost străin de postarea anunţurilor" fapt netemeinic şi nesustenabil în actele aflate la dosar. Mai mult decât atât, nu se precizează în ce a constat complicitatea, activitatea sa ilegală efectivă la producerea acestor potenţiale infracţiuni. Nu se poate considera sub nicio formă că prin simplul fapt că a retras bani de la bancomat din contul său al bunicii sale, reprezintă că era la curent cu activitatea presupus infracţională.

Un al treilea motiv de apel formulat de apelantul inculpat A. vizează netemeinicia reţinerii de către instanţa de fond ca fiind întrunită latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunilor de acces ilegal la un sistem informatic şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, fiind arătat conţinutul legal al dispoziţiilor art. 41 din Legea nr. 161/2003 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002. I s-au reţinut aceste infracţiuni, întrucât " a folosit fără drept cardul bancar al bunicii decedate accesând un sistem informatic (bancomat) şi efectuând operaţiuni financiare cu acest card (retrageri)", fila x part. 4 din hotărârea atacată. Apelantul solicită a se constata că din declaraţia aflată la dosar, atât în timpul urmăririi penale, cât şi la curtea de apel a precizat că bunica sa i-a dat cardul să-l folosească încă de la început, ca a mers cu ea la bancă să deschidă contul şi că a avut împuternicire pe cont. De altfel, faptul că a avut dreptul să îl folosească a rezultat şi din faptul că acea codul PIN. A solicitat să fie audiat tatăl său pentru a depune mărturie în sensul că el a fost întotdeauna utilizatorul acestui card (bunica sa nici nu ştia să îl folosească) dar curtea de apel a respins şi această cerere de probe. Mai mult decât atât, nu există nici cel mai mic pericol social pe care l-a creat prin faptul că a folosit cardul bunicii sale. Nu a avut cunoştinţă ce prevede contractul încheiat cu NN. în cazul în care titularul contului decedează. A cerut în faţa curţii de apel să se emită o adresă către banca prin care să se ceară contractul încheiat la momentul deschiderii contului pentru a vedea dacă se instituie vreo obligaţie asupra succesorilor şi persoanelor împuternicite pe cont dar şi această cerere a fost respinsă. Fiind infracţiuni contra patrimoniului, este obligatoriu să existe un prejudiciu adus subiectului pasiv al infracţiunii (fie titularului contului, fie băncii), cu intenţie directă, pentru a fi întrunite elementele constitutive. Se solicită a se observa că nu a fost produs niciun prejudiciu, nici băncii şi nici titularului contului, invocând conţinutul art. *181 din vechiul C. pen.. Apelantul inculpat nu consideră că este nicio diferenţă între faptul că a retras bani din cont de la bancomat sau dacă s-ar fi dus direct la ghişeul băncii, eventual, cu un certificat de moştenitor şi ar fi retras banii direct din cont, întrucât este singurul moştenitor, împuternicit de către titularul contului şi avea dreptul să retragă banii din cont. Aceste încadrări juridice care i-au fost reţinute sunt specifice celor care clonează carduri şi sustrag bani din contul titularilor, fără drept, lucru care nu are nicio legătură cu situaţia de faţă.

O altă critică formulată de apelantul inculpat A. constă în aceea că cercetarea judecătorească din faţa Curţii de Apel Ploieşti s-a desfăşurat cu încălcarea mai multor norme legale care atrag nulitatea absolută a hotărârii atacate şi prin care i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil consacrat prin art. 2 din C. proc. pen., art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Astfel, au fost arătate încălcările art. 374 alin. (1), (2), (4), (5) din C. proc. pen., art. 380 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod, fiind arătat conţinutul legal al acestora.

Apelantul inculpat menţionează că după cum reiese din încheierile de şedinţă aflate la dosarul de fond, nu a fost citit actul de sesizare prin care a fost trimis în judecată şi nici nu s-a făcut o prezentare succintă a acestuia. De asemenea, din încheierile instanţei de fond nu i s-a explicat în ce constă învinuirea şi nu i s-a comunicat că are dreptul să nu dea nicio declaraţie şi că orice declară poate fi folosit împotrivă sa şi nu i s-a comunicat dreptul de a adresa întrebări persoanelor vătămate şi părţilor civile, nu i-a fost comunicat că judecata poate avea loc numai în baza probelor aflate la dosar dacă recunoaşte faptele, urmând să i se reducă limitele de pedeapsă cu o treime. De altfel, solicită a se observa că nu s-a administrat nicio probă suplimentară faţă de cele aflate la dosar şi, mai mult decât atât, nici măcar probele aflate la dosar nu au fost administrate nemijlocit în faţa instanţei. Totodată, din încheierile instanţei de fond, nu a fost întrebat dacă are probe pe care să le propună instanţei de judecată pentru a fi administrate. Mai mult decât atât, la ultimul termen de judecată, când a depus o cerere de probatorii, a fost atenţionat de faptul că ar dori tergiversarea cauzei iar toate cererile de probe au fost respinse.

Se solicită a se constata că instanţa de fond a audiat numai 8 persoane vătămate şi părţi civile dintr-un total de 33 care au fost menţionate în rechizitoriu şi în sentinţa penală prin care a fost condamnat de către Curtea de Apel Ploieşti. În urma citaţiilor transmise, părţile civile şi persoanele vătămate nu s-au prezentat la proces, iar instanţa de judecată, ca urmare, atât a cererii apărării, cât şi a Ministerului Public, a dispus emiterea de mandate de aducere. Mandatele de aducere emise de Curtea de Apel Ploieşti nu au fost executate, iar instanţa de judecată a decis să nu mai audieze nicio persoană vătămată sau parte civilă, întrucât "distanţa mare între domiciliu persoanelor şi instanţa face dificilă executarea mandatelor de aducere". Apelantul inculpat a apreciat că i-a fost încălcat grav dreptul la un proces echitabil, întrucât principalele probe pe care s-a construit acuzarea (conform declaraţiei reprezentantului Ministerului Public) nu au putut fi administrate nemijlocit în faţa instanţei, nu a avut posibilitatea să le adreseze întrebări şi nu a putut fi confruntat cu aceştia. Au fost indicat din jurisprudenţa CEDO cauzele Kaste şi Mathisen împotriva Norvegiei, pct. 53; EE. împotriva Italiei, pct. 41 în care se reţine faptul că în cazul în care o depoziţie poate întemeia într-o măsură considerabilă condamnarea inculpatului, aceasta constituie o mărturie în sprijinul acuzării şi i se aplică garanţiile prevăzute la art. 6 pct. 1 şi 3 lit. d) din Convenţie.

Se arată că art. 6 pct. 3 lit. d) din Convenţie consacră principiul conform căruia înainte ca inculpatul să poată fi declarat vinovat, toate probele trebuie să fie prezentate, în principiu, în faţa acestuia în şedinţă publică, în vederea unei dezbateri în contradictoriu. Ca regulă generală, acestea impun să i se ofere acuzatului o posibilitate adecvată şi suficientă de a contesta mărturiile acuzării şi de a-i interoga pe autorii acestora, fie la momentul depoziţiei acestora, fie într-o etapă ulterioară (Hummer împotriva Germaniei, pct. 38; EE. împotriva Italiei, pct. 39; Solakov împotriva Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, pct. 57). Se solicită a se constata că nu a avut posibilitatea să adreseze întrebări persoanelor vătămate şi părţilor civile, nici în timpul urmăririi penale (acţiunea penală a fost pusă în mişcare după ce toate persoanele vătămate au fost audiate) şi nici în timpul cercetării judecătoreşti, când, aşa cum a arătat şi cum se poate constata, au fost audiate numai 8 persoane vătămate, deşi nu existau motive efective pentru a nu le audia pe toate celelalte 25. Această practică, prin care nu se asigură posibilitatea inculpatului de a adresa întrebări celorlalţi subiecţi procesuali, pe mărturiile cărora este întemeiată acuzarea, este penalizată de jurisprudenţa constantă a CEDO:

"Posibilitatea ca inculpatul să confrunte martorul în faţa instanţei constituie, de asemenea, un element important al unui proces echitabil"

(Tarău împotriva României, pct. 74; Graviano împotriva Italiei, pct. 38).

"Dacă un martor nu se prezintă în persoană pentru depoziţie, autoritatea judiciară are obligaţia de a cerceta dacă această absenţă este justificată" (Al-Khawaja şi Tahery împotriva Regatului Unit (MC), pct. 120; Gabrielyan împotriva Armeniei, pct. 78, 81 - 84).

"Coroborat cu paragraful 3, paragraful 1 al articolului 6 obligă statele contractante să adopte măsuri pozitive pentru a permite acuzatului să interogheze sau să obţină audierea martorilor acuzării" (Trofimov împotriva Rusiei, pct. 33; Sadak şi alţii împotriva Turciei (nr. 1), pct. 67).

Apelantul inculpat consideră că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 374 alin. (9) din C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, al căror conţinut a fost precizat.

Se solicită a se observa faptul că a formulat cerere de probatorii, indicând teza probatorie pentru fiecare mijloc de probă în parte, unele dintre acestea fiind susţinute inclusiv de către reprezentantul Ministerului Public dar instanţa de judecată le-a respins integral. De altfel, pe parcursul întregii cercetări judecătoreşti nu a fost administrată nicio probă, nici propusă de părţi şi nici din oficiu,m încălcându-se flagrant dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare astfel cum este consfinţit în legislaţia penală internă, în Constituţia României şi în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

În conformitate cu dispoziţiile legal învederate, la termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2018 (ultimul termen) a informat Curtea de Apel Ploieşti, ca în momentul audierii în calitate de inculpat în cadrul Direcţiei de Investigare a Criminalităţii Organizate şi Terorismului - Serviciul Teritorial Ploieşti, a formulat şi un denunţ penal, înregistrat sub nr. x/2015, instrumentat de dl procuror III., solicitând emiterea unei adrese către această unitate de parchet pentru a se constata dacă sunt întrunite prevederile legale pentru a beneficia de o eventuală înjumătăţire a pedepsei în cazul în care ar fi găsit vinovat.

Reprezentantul Ministerului Public a susţinut această cerere, menţionând că aceasta este practica instanţelor de judecată. Cu toate acestea, instanţa de fond a respins şi această cerere, motivând că denunţul nu are legătură cu dosarul dedus judecăţii, deşi în cuprinsul Legii nr. 682/2002 nu există o astfel de prevedere. În mod evident, Curtea de Apel Ploieşti nu a indicat şi un temei legal în baza căruia a respins această cerere, întrucât nu există un astfel de temei legal, iar respingerea acestei cereri reprezintă încă un element prin care i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil.

Apelantul inculpat a criticat şi încălcarea dispoziţiilor art. 36 alin. (1) din C. pen. anterior, al cărui conţinut l-a menţionat şi solicită a se constata că instanţa de fond a emis adrese către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, către Curtea de Apel Bucureşti, către Penitenciarul Ploieşti şi către Inspectoratul General de Poliţie, pentru a avea situaţia sa juridică exactă. Mai mult decât atât, a fost interpelat personal în legătură cu situaţia juridică.

Din toate documentele avute la dosar, decizii penale, decizie de liberare condiţionată, cazier judiciar, rezultă fără nici un dubiu că a fost condamnat definitiv pentru infracţiuni concurente cu cele deduse judecăţii, că în cursul acestui proces penal a fost eliberat condiţionat şi că în data de 22 aprilie 2018, pedeapsa întreagă de 4 ani este considerată ca executată, întrucât în perioada de încercare nu a săvârşit vrei infracţiune.

Aşadar, instanţa de fond a ignorat toate aceste documente aflate la dosar, pe care ea însăşi le-a solicitat, a ignorat declaraţiile sale cu privire la situaţia juridică, a ignorat cererea reprezentantului Ministerului Public (inclusiv în concluziile finale) şi nu a contopit pedeapsa aplicat în acest dosar cu celelalte pedepse aplicate pentru infracţiuni concurente, ce au fost deja executate, încălcând astfel, dispoziţiile art. 36 alin. (1) din C. pen. anterior, care sunt imperative "... se aplică ...". Dacă legiuitorul ar fi avut intenţia să lase la aprecierea instanţei dacă contopeşte sau nu pedepsele anterioare, ar fi folosit sintagma "poate aplica ...", ceea ce nu este cazul.

Consecinţele acestei decizii luate în mod nelegal de către instanţa de fond, în sensul de a nu contopi pedepsele anterioare pentru infracţiuni concurente, sunt devastatoare în ceea cel priveşte şi nu pot fi îndreptate direct în calea de atac, ca urmare a Deciziei nr. 70 din 15 octombrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, într-un recurs în interesul legii.

În lumina situaţiei descrise mai sus, orice hotărâre ar pronunţa instanţa de control judiciar, în afara unei achitări pentru toate cele 4 capete de acuzare, ar însemna încarcerarea sa de îndată, în condiţiile în care a executat integral o pedeapsă de 4 ani pentru infracţiuni concurente şi este nevoit să deschidă o nouă procedură judiciară din stare de detenţie pentru a realiza contopirea pedepselor.

Această situaţie creată prin simplul fapt că instanţa de fond a refuzat să efectueze contopirea pedepselor, deşi a solicitat şi au fost ataşate dosarului toate documentele necesare, deşi concluziile sale şi ale Ministerului Public au fost în sensul contopirii, încalcă flagrant dreptul la un proces echitabil şi chiar rolul aplicării pedepsei penale.

În concluzie, apelantul inculpat A. a solicitat, în principal, având în vedere motivele de fapt şi de drept invocate, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale nr. 138 din data de 19 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti şi rejudecând să se dispună: 1. achitarea pentru infracţiunea de complicitate la fals informativ, în baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. 2. achitarea pentru infracţiunea de complicitate la frauda informatică, în baza art. 16 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. proc. pen. 3. achitarea pentru infracţiunea de acces ilegal la un sistem informativ, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. 4. achitarea pentru infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., iar în subsidiar, având în vedre motivele de fapt şi de drept invocate, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei menţionate şi să se dispună rejudecarea cauzei de către instanţa de fond, întrucât hotărârea atacată este nulă absolut fiind pronunţată cu încălcarea dreptului fundamental la un proces echitabil.

În cererea de probatorii depusă la dosar apelantul inculpat A. a solicitat administrarea următoarelor mijloace de probă, pe care le consideră utile pentru justa soluţionare a apelului şi pentru realizarea principalului scop al procesului penal, în conformitate cu art. 5 din C. proc. pen., acela de aflare a adevărului.

I. Audierea tuturor persoanelor vătămate şi a părţilor civile indicate în rechizitoriu şi în sentinţa penală pronunţată de către Curtea de Apel Ploieşti, care nu au fost audiate în faţa instanţei de fond şi a cărei audiere nu este împiedicată de cauze obiective (ex. nu pot fi găsite, probleme de sănătate, sunt plecate din ţară) pe care le-a indicat în mod expres. Dreptul inculpatului de a adresa întrebări martorilor acuzării este parte intrinsecă a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat prin art. 6 § 3 lit. d) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale. În jurisprudenţa CEDO (Kaste şi Mathisen împotriva Norvegiei, pct. 53; EE. împotriva Italiei, pct. 41) se reţine faptul că în cazul în care o depoziţie poate întemeia într-o măsură considerabilă condamnarea inculpatului, aceasta constituie o mărturie în sprijinul acuzării şi i se aplică garanţiile prevăzute la art. 6 pct. 1 şi 3 lit. d) din Convenţie.

Art. 6 pct. 3 lit. d) din Convenţie consacră principiul conform căruia, înainte ca inculpatul să poată fi declarat vinovat, toate probele trebuie să fie prezentate, în principiu, în faţa acestuia în şedinţă publică, în vederea unei dezbateri în contradictoriu. Ca regulă generală, acestea impun să i se ofere acuzatului o posibilitate adecvată şi suficientă de a contesta mărturiile acuzării şi de a-i interoga pe autorii acestora, fie la momentul depoziţiei acestora, fie într-o etapă ulterioară (Hummer împotriva Germaniei, pct. 38; EE. împotriva Italiei, pct. 39; Solakov împotriva Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, pct. 57).

A menţionat faptul că din cele 8 persoane vătămate şi părţi civile audiate în faţa Curţii de Apel Ploieşti, niciuna nu a susţinut că a discutat cu mine, cu atât mai mult, că i-ar fi acordat consultanţă juridică, astfel cum este reţinut în rechizitoriu. Una dintre persoanele vătămate a declarat că i s-a spus de către organele judiciare că "l-au prins pe notarul care v-a înşelat", iar o alta a susţinut că a discutat telefonic cu o persoană de sex feminin.

S-a arătat că este convins că prin audierea celorlalte persoane vătămate şi părţi civile din dosar (principala probă în baza căreia s-a întemeiat rechizitoriul DIICOT) vor fi relevate şi alte aspecte care vor conduce la aflarea adevărului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul în care nu a avut absolut nicio influenţă (complicitate) la săvârşirea presupuselor infracţiuni de fraudă informatică şi fals informatic.

II. Audierea unui reprezentant al Companiei "AA." a cărei siglă se susţine în rechizitoriu că a fost folosită în mod nelegal, fără acordul acestora, reprezentând elementele constitutive ale infracţiunii de fals informatic (art. 48 din Legea nr. 161/2003).

Apelantul a precizat că, întrucât este acuzat de complicitate la săvârşirea infracţiunii de fals informatic (fără a se descrie în ce a constat această complicitate) şi a fost condamnat în primă instanţă pentru săvârşirea acestei infracţiuni a considerat că se impune audierea reprezentantului Companiei deţinătoare a mărcii ca şi proprietate intelectuală, pentru a afla dacă aceasta a fost folosită "fără drept". A considerat că nu se poate prezuma sub nicio formă folosirea fără drept a unei mărci în lipsa unei declaraţii a titularului acesteia sau unei alte probe în acest sens.

III. Emiterea unei adrese către NN. prin care să se solicite: extrasul de cont integral (încă de la momentul deschiderii contului bancar); contractul încheiat în momentul deschiderii contului;

Teza probatorie:

- din operaţiunile ce apar pe extrasul de cont se va demonstra fără dubii că a avut acces total la acest cont încă de la început (efectuând plăţi online, plăţi ale taxei de şcolarizare, plăţi în străinătate etc.) şi nu doar după decesul titularului, aşa cum în mod total neadevărat, a fost acuzat de DIICOT şi a fost condamnat în primă instanţă;

- din contractul încheiat la deschiderea contului va reieşi faptul că a fost împuternicit pe cont şi care era obligaţia succesorului în caz de deces al titularului.

IV. Audierea tatălui său, JJJ. pentru a conforma afirmaţiile sale în sensul în care a avut întotdeauna acces direct la conturile bunicii sale, care, de altfel, l-a susţinut financiar şi în perioada studiilor şi ulterior.

V. Audierea numitului PP., persoana căruia i-a oferit consultanţă juridică cu privire la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cetăţenii români pentru a munci legal în străinătate. Audierea acestuia consideră că este extrem de importantă, întrucât el este cel care a desfăşurat această activitate despre care se susţine că ar fi frauduloasă. De asemenea, el va putea preciza cu exactitate care a fost rolul său în această activitate.

A menţionat că nu are datele de identificare sau de contact ale acestuia dar având în vedere că au fost colegi la KKK., în cazul în care i se va aproba acest mijloc de probă, va face personal demersuri la Londra pentru a afla datele lui de identificare şi de contact şi va încerca să îl convingă să vină în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a depune mărturie.

VI. Emiterea unei adrese către OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci) prin care să se solicite relaţii cu privire la existenţa unei proprietăţi intelectuale asupra mărcii despre care se susţine că aparţine Companiei AA.

Group, fiind condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals informativ pentru "folosirea acesteia fără drept".

VII. Emiterea unei adrese către Serviciul Paşapoarte sau către Ambasada Statelor Unite ale Americii prin care să se solicite relaţii din care să reiasă dacă a avut vreodată viză pentru intrarea în SUA/respectiv dacă a intrat pe teritoriul Statelor Unite.

Teza probatorie consta în faptul că la dosarul de urmărire penală exista un mandat de supraveghere tehnică din care reiese că email-urile respective au fost transmise de pe teritoriul Statelor Unite şi doreşte să dovedească faptul că nu putea el să transmită aceste email-uri din moment ce nu a avut niciodată viză de intrare şi, implicit, nu a fost niciodată în această ţară.

VIII. Emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti, prin care să se ceară relaţii în legătură cu denunţul penal formulat de el şi înregistrat sub nr. x/2015, instrumentat de dl. procuror III., pentru a aprecia dacă sunt incidente dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor.

La dosarul cauzei a fost depusă o cerere de recuzare a domnului judecător LLL. formulată de apelantul inculpat A. întemeiată pe dispoziţiile art. 67 alin. (1), (2), (4) din C. proc. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) din C. proc. pen., aflată la dosarul Înaltei Curţi.

În motivarea cererii mai sus menţionate, apelantul inculpat consideră că domnul judecător a îndeplinit funcţia de judecător de cameră preliminară în cadrul Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală, pronunţând sentinţa penală nr. 31 C. civ. din data de 2 octombrie 2015, prezentul Dosar având iniţial nr. x/42/2015. Prin sentinţa penală pronunţată în calitate de judecător de Cameră Preliminară s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, în baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 48 alin. (1) din C. proc. pen.

De asemenea, că în motivarea sentinţei menţionate pronunţată în acel dosar, în cadrul procedurii de cameră preliminară se arăta că "Din analiza actului de sesizare a instanţei rezultă indubitabil faptul că inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru comiterea unor fapte în legătură cu atribuţiile de serviciu. În esenţă, actele sale de complicitate pentru infracţiunile prev. de art. 43 şi art. 49 din Legea nr. 161/2003, nu pot fi considerate ca fiind comise în legătură cu atribuţiile de serviciu", fila x parag. 8 din sentinţă. Având în vedere aspectele reţinute, aşa cum a arătat, Curtea de Apel Ploieşti îşi declina competenţa în funcţie de calitatea persoanei către Tribunalul Buzău, care la rândul său şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, pronunţând Sentinţa penală nr. 63 din 12 aprilie 2016 şi a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat conflictul negativ de competenţă şi a stabilit competenţa după calitatea persoanei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, pronunţând Încheierea penală nr. 485 din 16 iunie 2016, prin care a reţinut faptul că "având în vedere natura acuzaţiilor aduse în sensul că inculpatul a acordat consultanţă juridică persoanelor vătămate, acestea au legătură cu atribuţiile profesiei de avocat."

În această situaţie a solicitat a se observa că domnul judecător LLL. face parte din completul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie învestit cu judecarea acestui apel, în condiţiile în care s-a pronunţat în sensul necompetenţei curţii de apel de a judeca această speţă în primă instanţă şi, în consecinţă, şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a o judeca în apel.

Mai mult decât atât, reţinând în motivarea sentinţei penale pronunţate în cursul procedurii de Cameră Preliminară, faptul că aceste acuzaţii nu au legătură cu activitatea pe care a desfăşurat-o ca avocat, se pronunţa, practic, asupra tuturor apărărilor pe care le-a avut încă din faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, el susţinând în toate fazele procesuale şi croindu-şi apărarea în sensul că, activitatea sa nu a depăşit sfera atribuţiilor pe care le-a avut în calitate de avocat, oferind consultanţă juridică şi fiind remunerat pentru aceasta.

Având în vedere aceste aspecte, dincolo de competenţa profesională excepţională se induce o suspiciune rezonabilă ca imparţialitatea dlui judecător poate fi afectată, aflându-se în cazul de incompatibilitate reglementat de legiuitor prin art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.. Apelantul a făcut referire la imparţialitate şi modul în care aceasta este reflectată în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului indicând-o. Faţă de motivele de fapt şi de drept învederate, conf. disp. art. 68 alin. (2), (5), (6) din C. proc. pen. a solicitat admiterea cererii de recuzare, astfel cum a fost formulată şi desemnarea unui alt judecător din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a face parte din completul investit cu judecarea prezentei cauze.

Prin Încheierea din 6 iunie 2019, Înalta Curte în vederea soluţionării cererii de recuzare formulată de apelantul inculpat a amânat cauza şi a acordat termen la data de 20 iunie 2019, dispunând citarea intimatului parte civilă şi a intimatelor persoane vătămate menţionate, citarea intimatelor părţi civile menţionate, citarea intimatelor părţi civile indicate prin afişare la uşa instanţei, iar apelantul inculpat şi intimatele părţi civile arătate au păstrat termen în cunoştinţă, potrivit dispoziţiilor art. 353 alin. (2) din C. proc. pen., urmând a nu mai fi citaţi, intimatul parte civilă şi intimatul persoană vătămată evidenţiate expres, primesc termen în cunoştinţă, potrivit dispoziţiilor art. 353 alin. (2) din C. proc. pen., urmând a nu mai fi citaţi, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acel termen, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

Prin încheierea de şedinţă de Cameră de Consiliu din data de 10 iunie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a fost respinsă, ca nefondată cererea de recuzare a domnului judecător LLL., membru al completului de judecată C9, formulată de apelantul inculpat A., în Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală şi a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, aflată în vol. 1, dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 20 iunie 2019, Înalta Curte faţă de lipsa de procedură cu intimaţii părţi civile S., L., W., Y., MMM., JJ. şi

II. a acordat termen la 12 septembrie 2019 cu dispunerea măsurilor corespunzătoare, respectiv păstrarea termenului în cunoştinţă pentru apelantul inculpat şi intimatele părţi civile menţionate şi intimatul persoană vătămată arătată, în condiţiile art. 353 alin. (2) din C. proc. pen., luarea termenului în cunoştinţă de către intimatele părţi civile menţionate, potrivit dispoziţiilor art. 353 alin. (2) din C. proc. pen. privind citarea intimarea părţilor civile şi intimatelor persoane vătămate precizate în condiţiile arătate, s-a luat act că intimatul parte civilă U. V. şi intimatul persoană vătămată EE. au solicitat judecarea cauzei în lipsă, motiv pentru care nu vor mai fi citaţi, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată, aflată în vol. III, dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 12 septembrie 2019, inculpatul A. a susţinut că la acest moment procesual nu doreşte să dea declaraţie, cu menţiunea că va solicita să fie audiat dacă pe parcursul procesului penal va simţi nevoia de a face anumite precizări.

Înalta Curte a acordat cuvântul în susţinerea cererilor de probatorii, fiind consemnate în detaliu concluziile părţilor asupra acestora.

Deliberând asupra cererilor de probatorii formulate în cauză de către apelantul inculpat A., în temeiul art. 420 alin. (5) raportat la art. 100 alin. (2) şi alin. (3) din C. proc. pen. a constatat următoarele:

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în procesele penale, problematica administrării probelor trebuie analizată din perspectiva paragr. 2 şi 3 ale art. 6, respectiv dreptul la un proces echitabil, din Convenţia Europeană.

Doctrina a subliniat că însăşi preeminenţa dreptului nu poate fi concepută fără accesul la o justiţie independentă şi imparţială, ceea ce presupune garantarea dreptului la un proces echitabil. Dreptul la un proces echitabil consacrat de Convenţia Europeană implică respectarea unui anumit număr de garanţii, unele generale, care privesc toţi justiţiabilii şi unele speciale, rezervate a priori persoanelor acuzate în sensul european al termenului.

Curtea europeană reaminteşte că, în principiu, instanţelor naţionale le revine sarcina de a aprecia probele pe care le-au obţinut şi relevanţa celor pe care acuzaţii doresc să le prezinte (pct. 65 - 69 din cauza Previti împotriva Italiei din 12 februarie 2013 - cererea nr. x din 8, introdusă la 21 decembrie 2007 şi pct. 68 din cauza Barbera, Messegue şi Jabardo împotriva Spaniei din 6 decembrie 1988 - cererea nr. x/83).

A mai reţinut Curtea Europeană că dispoziţiile art. 6 § 3 lit. d) le lasă instanţelor interne sarcina de a hotărî cu privire la utilitatea unei propuneri de probă cu martori (pct. 26 din cauza Asch împotriva Austriei din data de 26 aprilie 1991, cererea nr. x/86).

Raportat la cauza de faţă se constată că nu toate probele solicitate de către inculpaţi sunt pertinente soluţionării prezentei cauze, astfel încât Înalta Curte a apreciat că doar o parte din aceste probe sunt utile şi relevante cauzei justificând cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la realizarea scopului procesual penal, respectiv la aflarea adevărului în desfăşurarea prezentului proces penal.

Înalta Curte a constatat că prin administrarea acestor probe solicitate de către inculpaţi, procesul penal nu reprezintă numai o activitate judiciară, ci un proces de cunoaştere amplu, în cadrul căruia instanţa are nevoie de date sau dovezi pentru a stabili dacă o persoană este sau nu vinovată de săvârşirea unei infracţiuni prin prisma principiului aflării adevărului.

Condiţia administrării probelor derivă din obligaţia impusă organului judiciar prev. de art. 5 alin. (1) din C. proc. pen. potrivit căruia: "Organele judiciare au obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului."

Conform liberei aprecieri a probelor, instanţa îşi formează o convingere şi nu este ţinută vreodată de evaluarea dată probelor de către un alt organ judiciar.

Faţă de aceste considerente teoretice, Înalta Curte, în ceea ce priveşte solicitarea de audiere a părţilor civile D., M., X., K., Q., H., W., T., J., F., L., S., R., CC., U. V., Y., O. şi Z. şi a persoanelor vătămate EE., FF., GG., BB., JJ., HH., II. şi KK., în temeiul dispoziţiilor art. 100 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen., a fost încuviinţată, apreciind că proba solicitată este necesară, utilă şi relevantă în raport cu obiectul probaţiunii din cauză.

În baza art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. a apreciat că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă, Înalta Curte:

A respins cererea de probaţiune privind audierea unui reprezentant al Companiei "AA.".

A respins cererea de probaţiune privind emiterea unei adrese către NN. pentru a comunica extrasul de cont integral (încă de la momentul deschiderii contului bancar) şi contractul încheiat în momentul deschiderii contului.

A respins cererea de audiere în calitate de martor a numiţilor JJJ. şi PP.

A respins cererea de emitere a unei adrese către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci pentru a comunica relaţii cu privire la existenţa unei proprietăţi intelectuale asupra mărcii despre care se susţine că aparţine Companiei AA..

A respins cererea de efectuare a unei adrese către Serviciul Paşapoarte şi către Ambasada Statelor Unite ale Americii pentru a comunica relaţii din care să reiasă dacă inculpatul a avut vreodată viză pentru intrarea în SUA, respectiv dacă a intrat pe teritoriul Statelor Unite.

A respins cererea de efectuare a unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti, pentru a comunica relaţii în legătură cu denunţul penal formulat de inculpat şi înregistrat sub nr. x/2015, iar pe fond în vederea continuării cercetării judecătoreşti a dispus citarea părţilor civile D., M., X., K. şi Q., acordând termen la 10 octombrie 2019 apelantul inculpat şi părţile civile menţionate, precum şi intimatele persoane vătămate arătate, păstrând termen în cunoştinţă, urmând a nu mai fi citaţi, intimatul parte civilă, primind termen în cunoştinţă, potrivit dispoziţiilor art. 353 alin. (2) din C. proc. pen., urmând a nu mai fi citat, citarea intimaţilor părţi civile şi a intimatelor părţi vătămate arătate la adresele indicate în lucrări şi prin afişare la uşa instanţei, citarea părţilor civile arătate cu menţiunea de a se prezenta în vederea audierii, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată, aflată în vol. III, dosarul Înaltei Curţi.

La termenul din 10 octombrie 2019, Înalta Curte, după punerea în discuţie în contradictoriu cu reprezentantul Ministerului Public a cererii formulată de apelantul inculpat, a admis cererea formulată de apelantul A., cerere însuşită de către reprezentantul parchetului, de emitere a mandatelor de aducere pe numele părţilor civile D., M., X., K., Q., H., W., T., J., NNN., CC., U. V., Y., O., Z. şi a persoanelor vătămate EE., FF., GG., BB., JJ., HH., II. şi KK., cu menţiunea că organele de poliţie nu au obligaţia de a însoţi părţile în faţa instanţei, ci doar să întocmească procesele-verbale din care să rezulte că părţile au fost încunoştinţate cu privire la proces, prezenţa lor fiind necesară în vederea audierii, acordând termen la 21 noiembrie 2019, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

La termenul din 21 noiembrie 2019 s-a menţionată că pentru mulţi dintre cei care au fost citaţi cu mandat de aducere pentru termen, acesta nu a putut fi executat, motivat de faptul că sunt plecaţi în străinătate,însă au fost încunoştinţaţi, prin familii sau telefoane de către agentul însărcinat cu executarea mandatelor, cu privire la termenul de judecată, procesele-verbale fiind ataşate la dosarul cauzei; intimata parte civilă J. a înaintat la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, o cerere prin care a învederat că nu se poate prezenta în faţa Înaltei Curţi, că renunţă la calitatea procesuală avută în cauză, arătând, totodată, că nu are niciun fel de pretenţie de la inculpatul A.;

intimata parte civilă B. a precizat, de asemenea, că nu are nici un fel de pretenţie de la inculpatul A..

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 112 raportat la art. 380 din C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la audierea părţilor civile S. şi Y., declaraţiile acestora fiind consemnate, semnate şi ataşate la dosarul cauzei, aflate la dosarul Înaltei Curţi.

În timpul audierii părţilor civile, Înalta Curte a respins întrebări ale apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, ce au fost arătate în mod concret, ca inutile, în raport cu răspunsurile date de părţile civile.

Cu încuviinţarea Înaltei Curţi, partea civilă S. a depus la dosarul cauzei un înscris ce conţine adresa de e-mail a acesteia.

În conformitate cu dispoziţiile art. 111 raportat la art. 380 din C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la audierea persoanei vătămate KK., declaraţia acesteia fiind consemnată, semnată şi ataşată la dosarul cauzei, aflată în vol. III, dosarul Înaltei Curţi.

Cu încuviinţarea Înaltei Curţi, persoana vătămată KK. a depus la dosarul cauzei un înscris ce conţine adresa de e-mail a acesteia, cu care era autentificat pe OOO., platforma de recrutare.

În timpul audierii persoanei vătămate KK., Înalta Curte a respins întrebarea adresată acesteia de către apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A., pe care a menţionat-o în mod concret, cu motivarea că nu are utilitate în cauză, având în vedere calitatea procesuală pe care o are numitul KK. în cauza de faţă.

De asemenea, Înalta Curte a revenit cu procedura de citare a intimatelor părţi civile K., P., F., H. şi BB., precum şi a intimatelor persoane vătămate II. (la noua adresă indicată), HH. şi EE., în raport, cu menţiunile făcute pe dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu acestea, prezenţa lor fiind necesară în vederea audierii; s-a luat act de faptul că părţile civile X. şi U. V. sunt plecate din ţară, motiv pentru care nu se va mai reveni cu procedura de citare a acestora.

S-a dispus citarea părţilor civile E., Q., L., M., O., C., G., R., J., DD., N., D., CC., W., B., I., T. şi Z., precum şi a intimatelor persoane vătămate FF., JJ. şi GG., ca în precedent, prezenţa lor fiind necesară în vederea audierii.

Apelantul inculpat A., intimatele părţi civile S. şi Y., precum şi intimatul persoană vătămată KK. au păstrat termen în cunoştinţă, urmând a nu mai fi citaţi, cauza fiind amânată pentru data de 9 ianuarie 2020, aşa cum rezultă din încheierea de la data arătată, aflată în vol. III, dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 9 ianuarie 2020, la apelul nominal, făcut în şedinţă publică, au răspuns apelantul inculpat A., asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat PPP. în substituirea avocatei HHH. şi intimatul parte civilă T.

Au lipsit intimatele părţi civile S., Y. E., Q., L., M., O., C., G., R., J., DD., N., P., D., H., CC., K., W., BB., B., F., I., U. V., X. şi Z., precum şi intimatele persoane vătămate KK., FF., JJ., HH., GG., EE. şi II., procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent, care a învederat faptul că partea civilă O. a depus la dosar o declaraţie autentificată, însoţită de copia cărţii de identitate, prin care arată că renunţă la cererea formulată în cauză şi nu mai are niciun fel de pretenţii, aflate în dublu exemplar în filele x; 50 dosarul Înaltei Curţi.

De asemenea, a învederat faptul că numitul G. a depus la dosar o cerere prin care arată că se constituie parte civilă cu suma iniţială de 1.000 RON.

Înalta Curte a procedat la legitimarea intimatului parte civilă T., fotocopia actului de identitate al acestuia fiind ataşată la dosarul cauzei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 112 raportat la art. 380 din C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la audierea părţii civile T., declaraţia acesteia fiind consemnată, semnată şi ataşată la dosarul cauzei.

În timpul audierii părţii civile T., Înalta Curte a respins întrebarea adresată acesteia de către apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A., menţionată în concret, cu motivarea că partea civilă a răspuns la această întrebare în cuprinsul declaraţiei.

Faţă de împrejurarea că s-au întocmit procedurile de citare succesiv la mai multe termene de judecată cu părţile civile şi cu persoanele vătămate şi acestea nu s-au prezentat, Înalta Curte a pus în discuţie necesitatea continuării audierii acestora în apel.

Reprezentantul Ministerului Public a susţinut că poziţia părţilor civile şi a persoanelor vătămate citate în cauză a fost în sensul de a nu se prezenta, apreciind că au fost efectuate suficiente demersuri în vederea prezentării acestora şi nu se mai impune efectuarea unor demersuri suplimentare în vederea aducerii părţilor civile şi a persoanelor vătămate.

Apărătorul substituent al apelantului inculpat A. a solicitat acordarea unui nou termen în vederea citării părţilor civile şi a persoanelor vătămate, cu atât mai mult cu cât la acest termen a răspuns în substituire.

La interpelarea instanţei, apărătorul substituent al apelantului inculpat A. a arătat că doamna avocat HHH. asigură asistenţă juridică în cauze aflate pe rolul mai multor instanţe, precizând că în acest moment se află la Tribunalul Bucureşti.

Înalta Curte a pus în vedere doamnei avocat PPP. să o contacteze telefonic pe doamna avocat HHH. pentru a se prezenta în faţa instanţei şi a dispus ca prezenta cauză să fie reluată în prezenţa apărătorului titular desemnat din oficiu, cauza fiind reluată în prezenţa doamnei avocat HHH.

Preşedintele completului de judecată a arătat apărătorului titular desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A. faptul că la acest termen a fost audiată o parte civilă şi s-a pus în discuţie judecarea cauzei pe fond, având în vedere că au fost făcute procedurile de citare trei termene succesive cu părţile civile.

Reprezentantul Ministerului Public a precizat că concluziile parchetului sunt în sensul celor afirmate anterior, respectiv că au fost efectuate suficiente demersuri în vederea aducerii părţilor civile şi a persoanelor vătămate la audiere, iar poziţia acestora a fost în sensul de a nu se prezenta.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A. a susţinut că insistă să fie citate în continuare părţile civile, având în vedere că acestea nu au fost audiate nici la fond.

Înalta Curte, după deliberare, a respins cererea de a mai fi citate în continuare părţile civile în vederea audierii, având în vedere toate demersurile făcute pentru aducerea acestora şi a constatat cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în dezbateri, cu precizarea că în cauză se va amâna pronunţarea deciziei.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A., având cuvântul, în dezbateri, cu privire la infracţiunea de complicitate la fals informatic, a susţinut că hotărârea instanţei de fond este netemeinică, având în vedere că din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi ajutat pe cineva să introducă, să modifice sau să şteargă din sistemul informatic sigla companiei AA. sau că această siglă ar fi fost folosită fără drept. De asemenea, a susţinut că în hotărârea instanţei de fond nu se arată efectiv care este complicitatea inculpatului la săvârşirea acestei infracţiuni.

În ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la fraudă informatică, a criticat hotărârea instanţei de fond, motivat de faptul că judecătorul fondului a reţinut că declaraţiile date, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti a rezultat că inculpatul "şi-a dat ajutorul în privinţa conceperii anunţurilor de pe internet, de oferire a unor locuri de muncă, în numele unor companii din străinătate". Or, din declaraţiile părţilor civile, inclusiv din declaraţiile celor trei părţi civile audiate de instanţa de control judiciar, a rezultat că nicio parte civilă nu a putut să spună şi să declare că au certitudinea că au vorbit cu inculpatul A. De altfel, chiar şi partea civilă audiată la acest termen de judecată a spus că nu recunoaşte vocea, că e-mail-urile nu erau semnate de către inculpat. Prin urmare, "putea fi orice altă persoană în spatele acestor e-mail-uri, în spatele acelor telefoane".

În principal, a solicitat, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi, în rejudecare, să se dispună achitarea inculpatului pentru infracţiunea de complicitate la fals informatic în baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., pentru infracţiunea de complicitate la fraudă informatică în baza art. 16 alin. (1) lit. a), lit. b) sau lit. c) din C. proc. pen., pentru infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic în baza art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. şi pentru infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în baza art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi să se dispună rejudecarea cauzei de către instanţa de fond, întrucât hotărârea atacată este nulă absolut, fiind pronunţată cu încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Concluziile reprezentantului parchetului asupra apelului declarat de apelantul inculpat, precum şi poziţia acestuia, din ultimul cuvânt au fost consemnate în încheierea de şedinţă de data menţionată, fiind amânată pronunţarea pentru a da posibilitate apelantului inculpat A. să depună la dosar concluzii scrise şi având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 391 din C. proc. pen. pentru data de astăzi, când a fost pronunţată prezenta decizie.

La dosarul cauzei au fost depuse, fiind înregistrate în prealabil, prin Registratura generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x la 14 ianuarie 2020, concluzii scrise ale apelantului inculpat A., aflate în vol. IV, dosarul Înaltei Curţi.

În conţinutul acestora, apelantul inculpat a solicitat, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale nr. 138 din data de 19 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti şi rejudecând a se dispune, în principal, în baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. achitarea pentru acuzaţia de complicitate la fals informativ prev. de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen. în baza art. 16 alin. (1) lit. a) şi c) din C. proc. pen. achitarea pentru acuzaţia de complicitate la frauda informatică prev. de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen. în baza art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. achitarea pentru acuzaţia de acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 42 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen. în baza art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. achitarea pentru acuzaţia de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 325/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen., iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei ce urmează a fi aplicată, în temeiul art. 36 alin. (1) din C. pen. anterior raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior contopirea pedepsei ce urmează a fi aplicată cu pedeapsa deja executată pentru infracţiuni concurente. De asemenea, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea Sentinţei penale nr. 138 din data de 19 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti şi să se dispună rejudecarea cauzei de către instanţa de fond.

Apelantul inculpat a criticat sentinţa atacată pentru netemeinicie menţionând că în ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la fals informativ în formă continuată, instanţa de fond a reţinut în mod netemeinic că este îndeplinită, atât latura obiectivă, cât şi latura subiectivă a infracţiunii de complicitate la fals informatic. Se solicită a se constata că din mijloacele de probă administrate la dosar nu rezultă că a ajutat pe cineva să introducă, să modifice sau să şteargă dintr-un sistem informatic, fără drept, sigla Companiei AA.. Mai mult decât atât, la dosar nu există nicio dovadă că această siglă a fost folosită fără drept, întrucât nu a fost audiat vreun reprezentant al acestei companii. De asemenea, nu se prezintă în concret în ce a constat complicitatea sa pentru săvârşirea acestei infracţiuni de fals informativ în formă continuată. Sintagma "fără drept" din textul acestei infracţiuni este fundamentală în a apreciat existenţa sau inexistenţa acestei infracţiuni, fapt care nu a fost probat prin niciun înscris sau vreun alt mijloc de probă. A considerat că în acest condiţii nu se poate reţine săvârşirea acestei infracţiuni. Mai mult decât atât, i s-a reţinut complicitatea la săvârşirea falsului informatic "a dat ajutorul unor persoane neidentificate", neprecizându-se în concret în ce a constat acest ajutor şi neexistând nici cea mai mică dovadă că a existat un astfel de ajutor. De asemenea, la dosar nu există nicio probă care să ateste faptul că aceasta marcă este înregistrată şi protejată ca şi proprietate intelectuală. De altfel, dacă presupuşii autori ai infracţiunilor au folosit "fără drept" sigla acestei companii nu ar fi avut nevoie de ajutor din partea sa, nici măcar la nivel teoretic, cu atât mai mult în mod efectiv, practic. În declaraţia pe care a dat-o în faţa instanţei de fond a precizat extrem de clar faptul că implicarea sa a constat în faptul că i-a oferit consultarea juridică lui PP. în legătură cu prevederile legislaţiei muncii din unele ţări din Europa de Vest. Nu a publicat anunţuri de angajare, nu a avut cunoştinţa de o posibilă activitate infracţională, nu a avut cunoştinţă de folosirea siglei AA., nu a ajutat în niciun fel la publicarea acestor anunţuri şi nu există la dosarul cauzei absolut nicio probă care să fundamenteze această acuzaţie şi în aceste condiţii, conf. cu art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. se solicită a se dispune achitarea pentru acuzaţia de complicitate la fals informatic în formă continuată.

Referitor la infracţiunea de complicitate la frauda informatică în formă continuată. În mod netemeinic instanţa de fond a reţinut că este întrunită latura obiectivă şi latura subiectivă a infracţiunii de complicitate la frauda informatică în formă continuată. Instanţa de fond a reţinut că din declaraţiile sale date, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească a rezultat că "şi-a dat ajutorul în privinţa conceperii anunţurilor de pe internet, de oferire a unor locuri de muncă, în numele unor companii din străinătate.", fila x, ultimul paragraf.

Apelantul inculpat a solicitat a se observa că din declaraţiile sale nu poate rezulta că şi-a dat acordul în privinţa conceperii anunţurilor de pe internet, întrucât de fiecare dată a declarat exact contrariul şi anume că nu a ştiut de aceste anunţuri, nu le-a conceput, nu a avut cunoştinţa că nu ar fi reale. Singura sa implicare a fost aceea că a făcut documentarea care i-a fost cerută în sensul de a comunica lui PP. ce anume prevede legislaţia muncii din ţările respective pentru ca cetăţenii români să aibă drept legal de muncă şi a fost remunerat pentru această activitate desfăşurată în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Nu a rezultat din nicio declaraţie şi din nici un alt înscris aflat la dosar că el ar fi ajutat în vreun fel la conceperea acestor anunţuri sau măcar că ar fi ştiut de existenţa acestora. Faptul că i-a comunicat coordonatele bancare lui PP. şi că a retras de la bancomat sumele de bani când acesta i-a transmis să facă asta nu poate duce în niciun fel la concluzia că a avut vreun aport la o posibilă activitate ilegală sau că a avut cunoştinţă de vreo activitate ilegală desfăşurată de acesta. Dacă ar fi avut vreo suspiciune cu privire la o posibilă activitate infracţională desfăşurată de PP., nu ar fi dat datele sale bancare, întrucât era evident că el ar fi fost primul tras la răspundere. Elocvent în acest sens este şi faptul că niciuna dintre părţile civile şi persoanele vătămate audiate nu a declarat că a vorbit vreodată cu el sau că i-a spus că ar fi fost fraudate sau că i-ar fi cerut banii înapoi, deşi datele sale de contact au fost întotdeauna publice (inclusiv pe site-ul Baroului Bucureşti) şi neschimbate până în prezent. Între motivarea instanţei de fond şi rechizitoriu, se poate observa o diferenţă în ceea ce priveşte această infracţiune. Ca elemente materiale ale acestei infracţiuni. În rechizitoriu se reţine "oferirea de consultaţii juridice către persoanele vătămate pentru a le întări încrederea în veridicitatea anunţurilor pentru ofertele de muncă.", fila x ultimul paragraf din rechizitoriu. Cu privire la această acuzaţie, fiecare persoană audiată fiind întrebată dacă a primit consultanţa juridică din partea sa a declarat, atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că nu a vorbit niciodată cu el, nu a beneficiat de consultanţă juridică şi nici măcar nu au ştiut că este avocat. Instanţa de fond nu a reţinut aceste motive dar a stabilit că "din declaraţiile mele rezultă indubitabil că nu am fost străin de postarea anunţurilor", fapt netemeinic şi nesustenabil în actele aflate la dosar, el declarând clar şi în mod expres exact contrariul în toate fazele procesuale. Mai mult decât atât, nu se precizează în ce a constat complicitatea, activitatea sa ilegală efectivă la producerea acestor potenţiale infracţiuni. Nu se poate considera sub nicio formă că prin simplul fapt că a retras bani din contul său bancar şi al bunicii sale, reprezintă că era la curent cu activitatea presupus infracţională, din contră, asta a arătat faptul că nu a conceput că este desfăşurată o activitate ilicită, iar din acest motiv nu a considerat că are motive să nu dea datele bancare şi totul să fie transparent. În aceste condiţii, în conf. cu disp. art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. se solicită să se dispună achitarea pentru acuzaţia de complicitate la fraudă informativă în formă continuată.

Referitor la infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, apelantul inculpat a arătat că în mod netemeinic, i-au fost reţinute aceste infracţiuni în forma autoratului, întrucât a folosit contul bancar şi cardul bunicii sale, LL. (bunica maternă, nu paternă cum a reţinut în mod eronat rechizitoriul). A menţionat că este unicul succesor al bunicii sale (mama sa, QQQ. a decedat cu 7 luni înaintea bunicii). Mai mult decât atât, el a mers împreună cu bunica sa la banca în 2010, în momentul în care a deschis contul la NN.. Cardul aferent l-a folosit numai el (bunica sa nici nu ştia să îl folosească în vreun fel). A considerat că nu se poate vorbi în niciun fel de acces ilegal la un sistem informatic din moment ce a avut acordul bunicii sale să folosească contul şi cardul aferent. În plus, nu există absolut niciun pericol social produs prin faptul că a folosit el contul ei, nu a fost absolut nimeni prejudiciat de această folosire şi nu a fost creat nici un pericol social prin aceasta. Nu a găsit în jurisprudenţă niciun caz similar şi o astfel de acuzaţie, total nefondată, care este atribuită celor care clonează carduri şi fură banii din cont. Aceste infracţiuni nu există, întrucât a avut acordul bunicii sale încă din 2010 să-i folosească contul şi mai mult decât atât, a folosit numai el cardul ei, inclusiv când încasa pensia sau orice alt venit, el era cel care scotea banii. Bunica sa este cea care l-a ajutat în timpul facultăţii şi ulterior, iar aceste acuzaţii nu le poate califica decât ca fiind absurde. Înainte să aibă contul deschis la NN., a avut cont la RRR., pe care tot el l-a folosit personal. Nu a avut intenţia să prejudicieze pe cineva folosind contul asupra cărui a avut împuternicire iar prin folosirea acestuia nu a prejudiciat nici banca şi nicio altă persoană. Se solicită a se constata că din declaraţia aflată la dosar, atât în timpul urmăririi penale, cât şi la curtea de apel, a precizat că bunica sa i-a dat cardul să-l folosească, încă de la început, că a mers cu ea la bancă să deschidă contul şi că a avut împuternicire pe cont. De altfel, faptul că a avut dreptul să îl folosească a rezultat şi din faptul că avea codul PIN. Mai mult decât, nu exista nici cel mai mic pericol social pe care l-a creat prin faptul că a folosit cardul bancar al bunicii. Nu a fost nicio persoană prejudiciată prin faptul că a folosit cardul bunicii sale. Nu a avut cunoştinţă ce prevede contractul încheiat cu NN. în cazul în care titularul contului decedează. Fiind infracţiuni contra patrimoniului, este obligatoriu să existe un prejudiciu adus subiectului pasiv al infracţiunii (fie titularului contului, fie băncii), cu intenţie directă, pentru a fi întrunite elementele constitutive). Se solicită a se observa că nu a fost produs niciun prejudiciu, nici băncii şi nici titularului contului. Nici latura subiectivă nu poate fi reţinută, întrucât intenţia directă (autorul a cunoscut şi urmărit rezultatul infracţiunii) nu se aplică, aşa cum a arătat a folosit dintotdeauna contul şi cardul bunicii, nu a cunoscut şi nici nu a urmărit sa prejudicieze pe cineva prin folosirea acestuia., arătând conţinutul art. *181 din C. pen. anterior. Nu a considerat că este nicio diferenţă între faptul că a retras banii din cont de la bancomat sau dacă s-ar fi dus direct la ghişeul băncii, eventual, cu un certificat de moştenitor şi ar fi retras banii direct din cont, întrucât aceste încadrări juridice care i-au fost reţinute sunt specifice celor care clonează carduri şi sustrag bani din contul titularilor, fără drept, lucru care nu are nicio legătură cu situaţia de faţă. Având în vedere aceste aspecte,în baza art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. a solicitat achitarea pentru acuzaţia de acces ilegal la un sistem informatic şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată.

Apelantul inculpat a solicitat reducerea cuantumului pedepselor. În cazul în care, în urma analizei tuturor probelor aflate la dosar coroborate cu apărările formulate, se va aprecia că este vinovat pentru una sau mai multe dintre cele patru acuzaţii, în temeiul art. 74 alin. (1) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c), d), e) din C. pen. anterior a solicitat să se reducă sub minimul special pedepsele aplicate având în vedere următoarele circumstanţe: a fost prezent la absolut toate termenele de judecată pe parcursul celor aproape 5 ani cât a durat acest proces în faţa diverselor instanţe de judecată; în ultimii 3 ani şi 2 luni de când a fost eliberat condiţionat, nu a mai avut nicio problemă de natură penală şi a reuşit să se reintegreze în societate; este student în anul al III-lea la Academia de Studii Economice, Facultatea de Relaţii Internaţionale, urmând să dea examenul de licenţă în această vară (a depus fotocopia legitimaţiei de student); este asociat împreună cu tatăl său într-o societate comercială şi are un venit stabil (a depus actul constitutiv la dosar); persoanele vătămate şi părţile civile nu au manifestat un interes real faţă de acest proces, multe dintre le nu s-au prezentat iar unii dintre cei care s-au prezentat au menţionat că nu mai doresc să se constituie părţi civile, arătând că prejudiciile sunt reduse; perioada lungă scursă de la momentul când s-au desfăşurat faptele ce constituie obiectul acuzaţiilor (între anii 2012 - 2013), interval în care a executat deja efectiv 2 ani şi 7 luni de detenţie, conştientizând pe deplin necesitatea respectării legilor penale; atitudinea proactivă pe care a avut-o în timpul desfăşurării procesului, a propus probe, a formulat cereri şi excepţii, nu a tergiversat judecata, fiind în toate etapele procesuale asistat doar de avocat din oficiu, întrucât nu a avut posibilitatea materială să-şi angajeze un apărător, s-a apărat atât cât i-au permis cunoştinţele.

În cazul în care se va aprecia că sunt îndeplinite condiţiile legale de a fi condamnat pentru una sau mai multe acuzaţii, în temeiul art. 36 alin. (1) din C. pen. anterior raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior se solicită a se dispune contopirea pedepsei aplicate în acest dosar cu pedeapsa de 4 ani pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia penală nr. 104/A din data de 18 aprilie 2014 în Dosarul nr. x/2012 şi cu pedeapsa de 6 luni pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia penală nr. 52/A din data de 10 februarie 2016 în Dosarul nr. x/2014. De asemenea, în temeiul art. 36 alin. (3) din C. pen. anterior, să se constate că pedeapsa contopită a fost deja executată.

Cu privire la admisibilitatea acestei cereri de contopire, apelantul inculpat a arătat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 70 din data de 15 octombrie 2007 pronunţată într-un recurs în interesul legii, a hotărât că "Instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă." Însă în considerentele (general obligatorii) acestei decizii, Înalta Curte stabileşte şi o excepţie:

"De aceea, câtă vreme examinarea cauzei de către instanţa de control judiciar, în cadrul operaţiunii de rejudecare, nu poate depăşi ceea ce a constituit obiectul judecăţii anterioare, finalizată prin hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac, pentru că un atare procedeu ar echivala cu o extindere nejustificată a competenţei sale funcţionale, înseamnă că nu este posibilă nici efectuarea, de către acea instanţă, a contopirii pedepsei stabilite în cauza la care se referă calea de atac cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care condamnarea este definitivă, decât dacă prima instanţă însăşi a dispus contopirea sau dacă, fiind legal învestită, a omis să se pronunţe în această privinţă." Se solicită a se observa că se află exact în situaţia excepţiei reţinute în ultima teză din cadrul hotărârii de mai sus, întrucât el, în calitate de inculpat, în cadrul şedinţei de judecată din data de 12 iulie 2018, cât şi Ministerul Public în cadrul şedinţei de judecată 21 noiembrie 2018 a solicitat contopirea pedepselor cu cele deja executate, s-au făcut demersurile necesare pentru obţinerea tuturor relaţiilor în vederea contopirii dar instanţa de fond a omis să se pronunţe. Admiterea cererii de contopire în această situaţie nu poate fi considerată o încălcare a principiului neagrăvării situaţiei în propriul apel, din două considerente: Pedeapsa stabilită în acest dosar constituit ca urmare a rechizitoriului nu este mărită de către instanţa de control judiciar; Situaţia inculpatului este mult uşurată, întrucât se contopesc pedepsele şi se deduce ceea ce s-a executa, nemaifiind nevoie de alte proceduri judiciare efectuate în stare de detenţie şi dându-se în acest mod şi eficienţă raţionamentului pe care l-a avut legiuitorul prin art. 36 alin. (1) din C. pen. anterior.

Apelantul inculpat face referiri la legea penală mai favorabilă, arătând că prin rechizitoriul din data de 29 mai 2015, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti a făcut aplicarea art. 5 din C. pen. şi l-a trimis în judecată în baza legii penale vechi, sub imperiul căreia s-au petrecut faptele. Parchetul a stabilit în mod corect legea veche ca fiind mai favorabilă, întrucât la momentul respectiv aplicarea Noului C. pen. ar fi transformat actele materiale ale infracţiunilor de frauda informatică şi fals informatic în forma continuată într-o pluralitate de infracţiuni aflate în concurs iar regimul sancţionator ar fi for mult mai drastic. Ulterior, Curtea Constituţională a României a pronunţate Decizia nr. 368 din 30 mai 2017 prin care a declarat neconstituţională sintagma "şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv" din cuprinsul art. 35 din C. pen.. Aşa cum a arătat mai sus, instanţa de fond a reţinut tot legea penală veche ca fiind mai favorabilă datorită regimului sancţionator mai blând al concursului de infracţiuni. Având în vedere limitele de pedeapsă mai scăzute, a considerat că legea penală nouă (în vigoare) poate fi mai favorabilă chiar în condiţiile tratamentului sancţionator mai dur al concursului de infracţiuni dar această apreciere o poate realiza în concret, doar instanţa de judecată în funcţie de aspectele intrinseci ale cauzei care vor fi reţinute.

În aprecierea legii penale mai favorabile, se solicită a se avea în vedere şi posibilitatea schimbării încadrării juridice pentru toate cele patru infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată: din infracţiunea de complicitate la fals informatic prev. de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen. în infracţiunea de complicitate la fals informatic prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 325 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. din infracţiunea de complicitate la frauda informatică prev. de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen. în infracţiunea de complicitate la frauda informatică prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 249 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. din infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art. 42 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen. în infracţiunea de acces ilegal la un sistem informativ prev. De art. 360 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. din infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 325/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen. în infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 250 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Apelantul inculpat a invocat şi nulitatea absolută a hotărârii instanţei de fond pentru următoarele aspecte:

1. Au fost încălcate disp. art. 36 alin. (1) din C. pen. anterior preluat şi în legea actuală, prin art. 40 alin. (1) din C. pen.. Se solicită a se constata, că în şedinţa de judecată din data de 12 iulie 2018, instanţa de fond a emis adrese către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, către Curtea de Apel Bucureşti, către Penitenciarul Ploieşti şi către Inspectoratul General de Poliţie, pentru a avea situaţia sa juridică exactă în vederea efectuării contopirii. Mai mult decât atât, în aceeaşi şedinţă de judecată, a fost interpelat de către instanţa de judecată în legătură cu data la care a fost condamnat, data la care a fost eliberat condiţionat, dacă a beneficiat sau nu de recursul compensatoriu.

Cu această ocazie a precizat că infracţiunile pentru care a fost condamnat sunt concurente cu cele pentru care este judecat şi a solicitat contopirea pedepselor în caz de condamnare. De altfel, cauza a fost amânată la acel termen de judecată, tocmai pentru a fi primite aceste relaţii "Amână cauza şi acordă un nou termen de judecată la data de 13 septembrie 2018, ora 13:00, faţă de lipsa persoanelor vătămate şi, pentru a se obţine relaţii cu privire la perioada în care inculpatul s-a aflat în arest preventiv şi detenţie."

Toate documentele solicitate de instanţa de judecată au fost ataşate dosarului. Chiar reprezentantul Ministerului Public, la ultimul termen de judecată a cerut explicit "Totodată, având în vedere că faptele au fost săvârşite mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre acesteia şi se afla în concurs real, solicită contopirea pedepselor pe care instanţa le va aplica în cauză cu pedeapsa executată deja de către inculpat, impunându-se deducerea acesteia din urmă, fila x, par. 3 din încheierea de amânare a pronunţării din data de 21 noiembrie 2018.

Din toate documentele avute la dosar, decizii penale, decizie de liberare condiţionată, cazier judiciar, a rezultat fără niciun dubiu că a fost condamnat definitiv pentru infracţiuni concurente cu cele deduse judecăţii, ca în cursul acestui proces penal a fost eliberat condiţionat şi că în data de 22 aprilie 2018, pedeapsa întreagă de 4 ani este considerată ca executată, întrucât în perioada de încercare nu a săvârşit vreo infracţiune.

Aşadar, instanţa de fond a ignorat toate aceste documente aflate la dosar, pe care ea însăşi le-a solicitat, a ignorat declaraţiile sale cu privire la situaţia juridică, a ignorat cererea sa de contopire, a ignorat cererea de contopire a reprezentantului

Ministerului Public (inclusiv în concluziile finale) şi nu a contopit pedeapsa aplicată în acest dosar cu celelalte pedepse aplicate pentru infracţiuni concurente executate, încălcând astfel, dispoziţiile imperative ale art. 36 alin. (1) din C. pen. anterior.

Se solicită a se observa faptul că pentru un motiv similar, tot în cadrul acestui dosar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 541/2018 din data de 6 iunie 2018 a admis recursul său împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu o excepţie de neconstituţionalitate şi a dispus desfiinţarea încheierii şi trimiterea spre rejudecare, motivul de fapt fiind că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor învederate de către acesta.

Apelantul inculpatul consideră că vătămarea produsă prin încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) din C. pen. anterior, precum şi prin încălcarea art. 351 alin. (2) din C. proc. pen., nepronunţându-se pe contopirea pedepselor, dacă nu poate fi îndreptată în calea de atac, atrage nulitatea absolută a hotărârii atacate.

2. Au fost încălcate prevederile art. 374 alin. (1), (2), (4) şi 5 din C. proc. pen.

Se menţionează că instanţa de fond nu a dat citire actului de sesizare prin care a fost trimis în judecată şi nici nu s-a făcut o prezentare succintă a acestuia.

De asemenea, nu i s-a explicat în ce constă învinuirea şi nu i s-a comunicat că are dreptul să nu dea nicio declaraţie şi că orice declară poate fi folosit împotriva sa.

După cum a reieşit din încheierile de şedinţă aflate la dosarul de fond, nu i-a fost comunicat că judecata poate avea loc numai în baza probelor aflate la dosar dacă recunoaşte faptele, urmând să i se reducă limitele de pedeapsă cu o treime.

De altfel, se solicită a se observa că nu s-a administrat nicio probă suplimentară faţă de cele aflate la dosar.

După cum reiese din încheierile de şedinţă aflate la dosarul de fond, nu a fost întrebat dacă are probe pe care să le propună instanţei de judecată pentru a fi administrate. Mai mult decât atât, la ultimul termen de judecată, când a depus o cerere de probatorii, a fost atenţionat de faptul că ar dori tergiversarea cauzei.

Prin încălcarea dispoziţiilor legale sus-menţionate a fost încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil garantat prin art. 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi prin art. 21 alin. (3) din Constituţia României, fapt care atrage nulitatea absolută a hotărârii atacate.

Apelantul inculpat pentru aceste motive, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea Sentinţei penale nr. 138 din data de 19 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti şi să se dispună rejudecarea cauzei de către instanţa de fond.

Examinând apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, în raport cu motivele de apel invocate ce se vor analiza prin prisma dispoziţiilor art. 416 - 418 din C. proc. pen., precum şi art. 420 alin. (8) - (10) din acelaşi cod,

Înalta Curte constată apelul declarat de inculpat ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat pe parcursul procesului penal, precum şi a sentinţei atacate, în ceea ce priveşte critica referitoare la netemeinicia acesteia cu privire la infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., instanţa de control judiciar consideră că prima instanţă a făcut o justă legală şi temeinică evaluare a tuturor mijloacelor de probă administrate şi a stabilit în mod corect, atât situaţia de fapt, cât şi vinovăţia inculpatului în comiterea acestor infracţiuni.

Astfel, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a reţinut situaţia de fapt evidenţiată în sentinţa atacată prin coroborarea mijloacelor de probă administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în primă instanţă, dând eficienţă dispoziţiilor art. 103 din C. proc. pen.

Instanţa de control judiciar la rândul său a făcut o evaluare coroborată asupra materialului probator administrat, pe parcursul întregului proces penal, respectiv în cursul urmăririi penale, respectiv declaraţii suspect, aflată în vol. I, dosar parchet, în care a uzat de dreptul la tăcere, declaraţia suspectului cu ocazia aducerii la cunoştinţă a schimbării de încadrare juridică şi declaraţia inculpat, în care a precizat că menţine declaraţiile date în faţa organele de urmărire penală, în calitate de suspect, în prezenta cauză, în prezenta avocatului, declaraţie parte civilă B., aflată la dosar parchet, declaraţie parte civilă C., aflată la dosar parchet, declaraţie persoană vătămată EE., aflată la dosar parchet, declaraţie parte civilă D., aflată la dosar parchet, declaraţie persoană vătămată FF., aflată la dosar parchet, declaraţie parte civilă E., aflată la dosar parchet, declaraţie persoană vătămată GG., aflată la dosar parchet, declaraţie parte civilă F., aflată la dosar parchet, declaraţie parte civilă G., aflată la dosar parchet, declaraţie parte civilă H., aflată la dosar parchet, declaraţie parte civilă Q., aflată la dosar parchet, declaraţie parte civilă BB., aflată la dosar parchet, declaraţie parte civilă I., aflată în filele x, declaraţie parte civilă R., aflată la dosar parchet, declaraţie parte civilă CC., aflată la dosar parchet, declaraţie parte civilă SSS., aflată la dosar parchet, declaraţie parte civilă T., aflată la dosar parchet, declaraţie parte civilă J., aflată la dosar parchet, declaraţie parte civilă K., aflată la dosar parchet, declaraţie parte civilă L., aflată la dosar parchet, declaraţie persoană vătămată HH., declaraţie persoană vătămată II., aflată la dosar parchet, declaraţie parte civilă U.

V., aflată la dosar parchet, declaraţie parte civilă DD., aflată la dosar parchet, declaraţie parte civilă W., aflată la dosar parchet, declaraţie parte civilă M., aflată la dosar parchet, declaraţie parte civilă X., aflată la dosar parchet, declaraţie parte civilă N., aflată la dosar parchet, declaraţie persoană vătămată KK., aflată la dosar parchet, declaraţie parte civilă Y., aflată la dosar parchet, declaraţie parte civilă O., aflată la dosar parchet, declaraţie parte civilă Z., aflată la dosar parchet, declaraţie persoană vătămată JJ., corespondenţă e-mail, acte puse la dispoziţie de către persoanele vătămate şi părţile civile, chitanţe MM.; adrese, rulaje conturi bancare, respectiv extrase de cont emise de MM.; extrase de cont emise de NN.; file extrase de pe site-ul Baroului Bucureşti şi alte acte, imagini surprinse de camerele de supraveghere ale ATM; în primă instanţă, respectiv declaraţia persoanei vătămate N., declaraţia părţii civilă I., declaraţia părţii civile DD., declaraţia părţii civile B., declaraţia părţii civile C., declaraţia părţii civile E., copii de pe cazierul judiciar al inculpatul A.; declaraţia părţii civile M., declaraţia persoanei vătămate CC.; copia Sentinţei penale nr. 497/F din 2 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală pronunţată în Dosarul nr. x/2012 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 104/A din 18 aprilie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost modificată Sentinţa penală nr. 497/F din 2 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în sensul admiterii apelurilor declarate de inculpatul A. şi de partea civilă TTT., desfiinţată în parte sentinţa şi rejudecând: S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor. S-a făcut aplicarea art. 5 din C. pen. şi s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. la 4 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 din C. pen. anterior, s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta, cu pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. anterior, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. anterior, au fost menţinute celelalte dispoziţii, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 RON s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei; copia Sentinţei penale nr. 93/P.I./2015 din şedinţa publică din data de 23 septembrie 2015 a Curţii de Apel Oradea pronunţată în Dosarul nr. x/2014 prin care inculpatul A. a fost condamnat în baza art. 396 alin. (2) raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 40 din C. pen. la o pedeapsă de 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 67 alin. (1) din Cod. În baza art. 65 din C. pen. s-au interzis inculpatului A. drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 397 raportat la art. 25 din C. proc. pen. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă UUU. şi l-a obligat pe inculpat să plătească acesteia suma de 2.510 RON, reprezentând despăgubiri civile. În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare. Din fondurile Ministerului Justiţiei s-au virat în favoarea Baroului Bihor suma de 260 RON, reprezentând onorariu pentru avocatul VVV. conform Delegaţiei nr. 3876/2015, sentinţă rămasă definitivă prin Decizia nr. 52/A din 10 februarie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2014 prin respingerea, ca nefondat al apelului inculpatului A. şi a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, care s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei, aflate în vol. 3, dosarul curţii de apel; declaraţia părţii civile P., aflată în vol. 4, dosar curte de apel; declaraţia inculpatului A., dată în faţa primei instanţe, aflată în vol. 4, dosar curte de apel; în apel, respectiv declaraţiile persoanei vătămate KK., declaraţiile părţii civile Y., declaraţia părţii civile S. şi declaraţia notarială a părţii civile O. că nu are niciun fel de pretenţii la acest dosar, înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei Curţi, aflată în dublu exemplar, precum şi fotocopia cărţii de identitate al acesteia; declaraţia părţii civile T., aflată la dosarul Înaltei Curţi.

Instanţa de control judiciar a dispus toate măsurile legale în vederea audierii persoanelor vătămate şi a părţilor civile, inclusiv citarea cu mandate de aducere aşa cum a rezultat din menţiunile mai sus arătate din încheierile date, în apel, existând la dosar procesele-verbale cu privire la imposibilitatea de prezentare. Astfel, în ceea ce priveşte pe partea civilă F. a fost restituit mandatul de aducere privind pe partea civilă F., în procesul-verbal arătându-se nu locuieşte nicio persoană, gardul este obturat de o plasă de construcţii, iar în faţa gardului se observă mai multă corespondenţă veche, plicuri nedesfăcute, ceea ce indică că la acest imobil nu a mai fost prezent nimeni de multă vreme, aflat în vol. IV, dosarul Înaltei Curţi; în procesul-verbal al mandatului de aducere privind pe partea civilă X., se menţionează că i-a fost adus la cunoştinţă telefonic că trebuie să se prezinte la data de 21 noiembrie 2019, ora 9:00 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, Completul nr. 9, cu adresa indicată pentru a fi ascultat în calitate de parte civilă, ocazie cu care acesta a relatat că lucrează în calitate de conducător autor, efectuând curse în toată Europa şi nu are timpul necesar pentru a fi prezent la proces, aflat la dosarul Înaltei Curţi; în procesul-verbal al mandatului de aducere privind pe partea civilă U. V. s-a consemnat că la domiciliul indicat, mătuşa acestuia WWW. a declarat verbal faptul că nepotul său este plecat de mai mulţi ani în Germania la muncă, nu deţine informaţii cu privire la un număr de telefon al acestuia şi nu cunoaşte când va reveni în ţară la adresa de domiciliu, precum şi că din verificările efectuate s-a stabilit că U. V. ar deţine terminalul mobil menţionat, aflat în vol. IV, dosarul Înaltei Curţi; în procesul-verbal la mandatul de aducere privind pe partea vătămată II. s-a menţionat că deplasându-se la domiciliul indicat a fost identificat XXX. cu acelaşi domiciliu care a relatat faptul că la locuinţa lui nu domiciliază şi nici nu a domiciliat persoana căutată şi nu are cunoştinţă cine este acea persoană, motive pentru care a procedat la căutarea acesteia în bazele de date ale Poliţiei Române unde a constatat faptul că numitul II. domiciliază la o altă adresă pe care a indicat-o, aflat în vol. IV, dosarul Înaltei Curţi; în procesul-verbal la mandatul de aducere privind pe partea vătămată EE. a rezultat că acesta este plecat în Franţa unde munceşte şi locuieşte efectiv, aflat la dosarul Înaltei Curţi; în procesul-verbal la mandatul de aducere privind pe partea civilă Z. a rezultat că la adresa indicată a fost găsită numita YYY., sora acestuia care a declarat că partea civilă Z. are domiciliul la adresa mai sus menţionată, însă nu mai locuieşte la această adresă de mai mulţi ani, deoarece a lucrat prin străinătate şi prin luna septembrie 219 a revenit în ţară şi locuieşte fără forme legale în mun. Dej, judeţul Cluj, la concubina lui al cărei nume nu-l cunoaşte şi nu are posibilitatea de a lua legătura cu acesta, aflându-se astfel în imposibilitatea de punere în executare efectivă a mandatului de aducere, în urma verificările efectuate în bazele de date privind evidenţa persoanelor a rezultat faptul că partea civilă figurează cu domiciliul activ din data de 12 ianuarie 2013 în oraşul Piatra Olt, cu adresa indicată, aflat în vol. IV, dosarul Înaltei Curţi; în procesul-verbal la mandatul de aducere privind pe partea civilă D. a rezultat că acesta nu se află în ţară, fiind plecat la muncă în străinătate, în Anglia unde lucrează la o firmă cu contract de muncă ca şi curier, necunoscându-se data la care va reveni în ţară, tatăl acestuia menţionând că fiul său cunoaşte despre dosar, aflată în vol. IV, dosarul Înaltei Curţi; în procesul-verbal la mandatul de aducere privind pe partea civilă Q. s-a menţionat că acesta nu mai locuieşte la dresa indicată de aproximativ 8 ani de zile, dar i s-a adus la cunoştinţă telefonic că trebuie să se prezinte la termenul din 21 noiembrie 2019, ora 9:00 în Mun. Bucureşti, str. x, sector 2 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală pentru a fi audiat în calitate de parte civilă în cauza privind pe inculpatul A., aflat în vol. IV, dosarul Înaltei Curţi; în procesul-verbal la mandatul de aducere privind pe partea civilă T. unde a fost identificat fratele acestuia ZZZ. care a relatat faptul că T. se află în Anglia şi nu ştie când se întoarce, fiind indicat un număr de contact însă în urma apelării nu a răspuns nicio persoană, fiindu-i pus în vedere fratelui părţii civile că în caz de reuşeşte să ia legătură cu fratele său, să-i aducă la cunoştinţă că prezenţa părţii civile este necesară la data de 21 noiembrie 2019 ora 9:00, sala secţiei penale a I.C.C.J. pentru ascultarea în calitate de partea civilă în cauza privind apel - Legea nr. 161/2003 modificată şi completată, aflat la dosarul Înaltei Curţi; în procesul-verbal la mandatul de aducere privind pe partea civilă L. s-a menţionat că la domiciliul indicat nu a fost găsită nicio persoană, iar din discuţiile purtate cu vecinii a rezultat că persoana în cauză se află la muncă şi revine la domiciliu pe timpul serii, aflat la dosarul Înaltei Curţi; în procesul-verbal la mandatul de aducere privind pe partea civilă O. nu a fost găsit la domiciliu, la adresă fiind găsită mama acestuia AAAA. cu acelaşi domiciliu care a precizat faptul că fiul său nu se află la domiciliu, acesta fiind plecat în străinătate lucrând ca şofer de TIR la firma BBBB. S.R.L. din Bucureşti, nu cunoaşte data exactă a acestuia când revine la domiciliu, având cunoştinţă că vine în preajma sărbătorilor de iarnă, aflat la dosarul Înaltei Curţi; în procesul-verbal la mandatul de aducere privind pe persoana vătămată FF. s-a menţionat că şi-a schimbat domiciliul, fiind însă identificat la noua adresă şi a luat la cunoştinţă şi a semnat procesul-verbal la mandatul de aducere, declarând verbal că nu se va prezenta întrucât nu mai are nicio pretenţie în cauza pentru care era chemat, aflat la dosarul Înaltei Curţi; în procesul-verbal la mandatul de aducere privind pe persoana vătămată GG. s-a făcut menţiunea că este plecat la muncă în Germania, aflat la dosarul Înaltei Curţi; în procesul-verbal la mandatul de aducere privind pe partea civilă BB. pentru termenul din 9 ianuarie 2020 ora 9:00, Completul 9 organele de poliţie deplasându-se la adresa de domiciliu a acesteia au stabilit că persoana căutată nu mai locuieşte la adresa de domiciliu, întrucât imobilul a fost înstrăinat unei alte persoane, iar din verificările efectuate au stabilit faptul că persoana căutată este plecat în Israel, fără să putem obţine alte date, aflat la dosarul Înaltei Curţi.

În raport cu cele mai sus menţionate, instanţa de apel şi-a format convingerea că din măsurile legale dispuse faţă de persoanele vătămate şi părţile civile, motivul neprezentării acestora motivat de faptul necunoaşterii domiciliilor din străinătate sau a locului unde s-ar afla ca urmare a unor munci cu arie mare de deplasare şi nici alte date de localizare, au făcut imposibilă audierea acestora.

De altfel şi prima instanţă a luat măsuri de aducere a persoanelor vătămate şi părţile civile, chiar menţionând în mod expres că părţile civile care nu s-au prezentat, distanţa dintre sediul instanţei şi domiciliile acestora fiind foarte mare, că mandatele de aducere emise de-a lungul mai multor termene de judecată nu au fost aduse la îndeplinire a revenit asupra audierii părţilor civile pentru termenul de judecată de la 21 noiembrie 2018, aşa cum rezultă din încheierea de dezbateri de la prima instanţă, aflată la dosarul curţii de apel.

Înalta Curte constată că declaraţiile persoanelor vătămate şi părţile civile audiate în cursul urmăririi penale îşi păstrează forţa probantă şi se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate ce au fost menţionate, de-a lungul întregului proces penal, aşa încât situaţia de fapt stabilită de primă instanţă şi arătată în detaliu mai sus a fost însuşită şi de instanţa de apel, fiind dovedită şi contribuţia inculpatului în comiterea infracţiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată.

Astfel, faptele inculpatului A., care în perioada, sfârşitul anului 2012, începutul anului 2013, a dat ajutorul altor persoane neidentificate (inculpatul a menţionat un anume PP.) să introducă fraudulos date informatice nereale privind postarea unor anunţuri pentru recrutarea forţei de muncă, în numele unor companii (firme) inventate şi crearea unor adrese de email pentru corespondenţă cu siglele AA. au întrunit elementele constitutive ale infracţiunilor de complicităţi la infracţiunile continuate de fals informatic şi fraudă informativă prevăzute de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 48, respectiv art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen.

Fapta inculpatului de a folosi fără drept cardul bancar al bunicii sale decedate, accesând un sistem informatic (bancomat) şi efectuare de operaţiuni financiare cu acest card (retrageri) au întrunit elementele constitutive ale infracţiunilor continuare de acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 42 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen. şi efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen., toate cu aplicarea art. 33 şi 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior.

Înalta Curte constată că apărările apelantului inculpat A. formulate în primă instanţă şi reiterate în apel cu privire la nevinovăţia sa în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, nu pot fi avute în vedere, întrucât poziţia sa chiar din declaraţia dată în primă instanţă a fost înlăturată de mijloacele de probă, respectiv declaraţiile persoanelor vătămate şi părţilor civile care au arătat în mod concret cum au luat la cunoştinţă despre anunţurile de recrutare pentru forţă de muncă în străinătate, aşa cum s-a arătat pe larg în situaţia de fapt reţinută prin consultarea unor site-uri ca www.x.ro;www.x.ro,www.x.ro,www.x.ro,www.x.ro, contactările acestora fiind făcute de pe diferite adrese de poştă electronică, respectiv:x@x.com; krauss.x@x.com; mayfair.x@x.com; krauss.x@x.com; betrieb.munchen.gmbh@gmail.com;_x@x.com şi erau indicate conturile de depunere a unor sume diferite de bani pe numele inculpatului A.

Declaraţiile persoanelor vătămate şi declaraţiile părţilor civile se coroborează cu documentele şi chitanţele bancare de depunere a sumelor de bani în conturile precizate de inculpat, precum şi cu retragerea banilor de la bancomat de către inculpat de pe conturile menţionate, de pe cardul bancar al bunicii sale decedate, aşa încât rezultă atât obiectiv, cât şi subiectiv, că inculpatul cunoştea de postarea anunţurilor, persoanele vătămate şi părţile civile fiind induse în eroare şi încasarea banilor prin folosirea a unui card emis pe numele altei persoane. Din modul în care s-au derulat împrejurările faptice rezultă contribuţia de complice a inculpatului A., prin ajutorul dat în ceea ce priveşte conceperea anunţurilor pe Internet, unor persoane neidentificate să introducă fraudulos date informatice nereale referitoare la oferirea a unor locuri de muncă, în numele unor companii din străinătate, crearea unor adrese de email pentru corespondenţă cu siglele AA., după care folosirea ilegală a unui card bancar aparţinând bunicii sale decedate, accesarea ilegală a bancomatului şi efectuarea de operaţiuni financiare. Desfăşurătorul tranzacţiilor efectuate prin intermediul cardului aparţinând bunicii sale LL., decedată din data de 11 februarie 2012 se coroborează şi cu imaginile video ale camerelor de supraveghere ale ATM-urilor din care rezultă că persoana care a făcut retragerile de numerar, fără drept şi a accesului ilegal a sistemului informatic al ATM-ului a fost inculpatul. Din mijloacele de probă administrate a rezultat existenţa legăturii între conţinutul anunţurilor postate în care erau indicate conturile bancare ale inculpatului şi retragerea sumelor de bani de către acesta, aşa încât apărările sale nu se susţin.

De asemenea, apărarea că persoanele vătămate şi părţile civile nu l-au cunoscut fizic pe inculpat sau profesia pe care o avea este infirmată de modus-ul operandi al întregii activităţi infracţionale, care s-a desfăşurat on line, aşa încât nu putea fi recunoscut şi identificat fizic de acestea.

Totodată, nu se susţine nici apărarea apelantului inculpat cu privire la calitatea de unic moştenitor al bunicii sale şi a acordului dat de aceasta la folosirea cardului, prin cunoaşterea pin-ului, întrucât în situaţia decesului titularului de cont trebuie să existe documente bancare cu privire la situaţia decesului unui titular de cont personal, cardul bancar încetându-şi valabilitatea tocmai prin caracterul personal al acestuia, fiind creat numai pentru persoana căreia i-a fost destinat. Or, în lipsa acelor documente cu privire la situaţia decesului titularului şi folosirea cardului, prin cunoaşterea elementului de siguranţă de către apelantul inculpat s-a creat o aparenţă de folosire de către titular, care nu era reală.

Înalta Curte consideră că în mod corect a fost stabilită vinovăţia inculpatului A. pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, atât din punct de vedere al conţinutului constitutiv al acestora, obiectiv, cât şi subiectiv, în concurs real, în raport cu legea penală mai favorabilă care este legea veche, corect stabilită de prima instanţă, aşa încât apărările formulate, atât cu privire la elemente din conţinutul constitutiv al acestora, cu privire la sintagma "fără drept" şi celelalte aspecte invocate, nu au o justificare în planul modului de concepere a activităţii infracţionale sub forma de participaţie a complicităţii, precum şi a faptului că datele nereale introduse în sistemul informatic, respectiv la fals informatic şi fraudă informatică în formă continuată, conduc la constatarea că acestea fiind comise on line se circumscriu categoriei de infracţiuni informatice.

Totodată, inculpatul A. a comis infracţiunea de acces la un sistem informatic cum este bancomatul prin folosirea fără drept a cardului bancar al bunicii sale decedate şi prin efectuarea de operaţiuni financiare cu acest card, în sensul retragerii sumelor depuse în contul respectiv, a infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, ambele în formă continuată.

În raport cu cele menţionate, instanţa de apel nu poate avea în vedere solicitările de achitare pe temeiurile diferite, aşa cum rezultă din concluziile scrise depuse la dosar, întrucât cum s-a argumentat mai sus mijloacele de probă coroborate şi evaluate şi de instanţa de control judiciar au infirmat susţinerile formulate, conducând la constatarea vinovăţiei apelantul inculpat A. în săvârşirea tuturor infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în concurs real.

Înalta Curte nu va analiza apărările formulate în concluziile scrise de către apelantul inculpat A. cu privire la reducerea cuantumurilor pedepselor aplicate şi legea penală mai favorabilă, apreciată ca fiind legea nou cu schimbarea încadrărilor juridice în condiţiile arătate, întrucât nici motivele de apel iniţiale şi nici în dezbateri nu au fost solicitate aceste aspecte, aşa încât fiind formulate ulterior nu se vor reţine, întrucât s-ar încălca limitele efectului devolutiv al apelului statuat în condiţiile art. 417 alin. (1) din C. proc. pen.. Mai mult în ceea ce priveşte solicitarea de schimbare a încadrării juridice aceasta nu poate fi reţinută, întrucât, pe lângă faptul că nu a fost solicitată iniţial şi nici nu a fost pusă în discuţie anterior dezbaterilor apelului, aceasta fiind formulată direct în concluzii scrise ar încălca Decizia nr. 250/2019 a Curţii Constituţionale referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 500 din 20 iunie 2019.

Instanţa de apel nu va avea în vedere nici solicitarea de a fi realizată contopirea pedepselor în temeiul art. 36 alin. (1) din C. pen., respectiv a pedepselor din prezenta cauză, cu celelalte pedepse la care a fost condamnat prin hotărârile la care au fost făcute precizări concrete şi existente, ca urmare a demersurilor făcute de prima instanţă la dosarul curţii de apel, având în vedere Decizia nr. 70 din 15 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile

Unite pronunţată în Dosarul nr. x/2007 şi publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 539 din 17 iulie 2008.

Prin decizia mai sus menţionată a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă.

Astfel, cauza în care a fost formulată o asemenea solicitare, este chiar în apel, cale ordinară exercitată numai de apelantul inculpat A., aşa încât decizia mai sus este incidentă, chiar dacă se referă la dispoziţiile anterioare referitoare la contopire din C. pen. anterior, întrucât aşa cum am menţionat legea penală mai favorabilă este legea vechea, iar aceasta se referă la dispoziţii din C. pen. anterior. Totodată menţionăm faptul că şi în condiţiile dispoziţiilor de contopire a infracţiunilor concurente din art. 40 din C. pen. în vigoare decizia mai sus menţionată este aplicabilă.

Înalta Curte nu poate avea în vedere apărarea formulată de apelantul inculpat A. cu privire la ipoteza în care s-ar afla, aşa cum rezultă din considerentele Deciziei nr. 70 din 15 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, în sensul că "De aceea, câtă vreme examinarea cauzei de către instanţa de control judiciar, în cadrul operaţiunii de rejudecare, nu poate depăşi ceea ce a constituit obiectul judecăţii anterioare, finalizată prin hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac, pentru că un atare procedeu ar echivala cu o extindere nejustificată a competenţei sale funcţionale, înseamnă că nu este posibilă nici efectuarea, de către acea instanţă, a contopirii pedepsei stabilite în cauza la care se referă calea de atac cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care condamnarea este definitivă, decât dacă prima instanţă însăşi a dispus contopirea sau dacă, fiind legal învestită, a omis să se pronunţe în această privinţă."

În contextul concret al cauzei, a fost exercitat apel numai de către apelantul inculpat A., iar împrejurarea că prima instanţă a omis să se pronunţe pe solicitarea expresă a inculpatului de a fi făcută contopirea în condiţiile art. 36 alin. (1) din C. pen. anterior, dispoziţie cu caracter obligatoriu nu poate atrage competenţa instanţei de control judiciar de a face contopirea, în raport cu ipoteza expusă în considerentele deciziei mai sus arătate, întrucât s-ar încălca principiul neagravării situaţiei în propriul apel, potrivit art. 418 din C. proc. pen., deoarece, în condiţiile art. 36 alin. (1) din C. pen. anterior se stipula că:

"Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se aplică dispoziţiile art. 34 şi 35."

Or, în condiţiile art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior se prevedea că:

"În caz de concurs de infracţiuni se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor până la 5 ani;... iar la alin. (2). Prin aplicarea dispoziţiilor din alineatele precedente nu se poate depăşi totalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente."

Or, posibilitatea aplicării după contopirea pedepselor a unui spor, care ar atrage majorarea pedepsei rezultante în apelul declarat de apelantul inculpat ar conduce la agravarea situaţiei în propriul apel, ceea ce atrage imposibilitatea efectuării contopirii în apelul declarat numai de apelantul inculpat A.

Pe de altă parte, critica formulată nu poate atrage nici soluţia desfiinţării sentinţei pronunţate de primă instanţă cu trimitere spre rejudecare, întrucât ipoteza omisiunii pronunţării pe o cerere formulată în faţa primei instanţe, nu se circumscrie situaţiilor expres prevăzute în art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. cu privire la soluţiile la judecata în apel care prevăd că "desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune şi atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau asupra acţiunii civile ori când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă."

Neefectuarea contopirii solicitate de către inculpat în primă instanţă nu se sancţionează cu nulitatea absolută, în condiţiile art. 281 alin. (1) lit. a) - f) din C. proc. pen., care prevăd că:"Determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind: a)compunerea completului de judecată; b) competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente; c) publicitatea şedinţei de judecată; d) participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii; e) prezenţa suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii; f) asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie.

Aşadar, în condiţiile în care cazurile de nulitate absolută sunt expres prevăzute de lege, iar solicitarea de omisiune a contopirii pedepselor de către prima instanţă nu se regăseşte printre cele enumerate, soluţia desfiinţării cu trimitere spre rejudecare nu este aplicabilă.

De asemenea, nici criticile formulate cu privire la faptul că prima instanţă ar fi încălcat dispoziţiile art. 374 alin. (1), (2), (4) şi (5) din C. proc. pen. şi art. 380 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod, precum şi art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, nu pot fi reţinute.

Astfel, din analiza cauzei în primă instanţă rezultă că la termenul din 25 februarie 2018 la solicitarea instanţei, inculpatul a precizat că nu doreşte să fie audiat la acel termen, având în vedere nelegalitatea procedurii de citare, urmând ca la un termen de judecată viitor cu procedura legal îndeplinită să dea declaraţie în cauză, aşa cum rezultă din încheierea de la acea dată, aflată la dosarul curţii de apel; la termenul de la 15 martie 2018, s-a consemnat în mod expres că inculpatul A., întrebat fiind de instanţă dacă doreşte să furnizeze o declaraţie în faza cercetării judecătoreşti, acesta a precizat că înţelege să-şi rezerve dreptul de a nu da declaraţii în cauză, cel puţin până la administrarea celorlalte probe, aşa cum rezultă din menţiunea expresă făcută în încheierea de la acel termen, cauza fiind amânată pentru că procedura de citare cu partea civilă P. nu a fost îndeplinită dovada de citare a acestei părţi, nefiind restituită la dosar, precum şi faţă de susţinerile inculpatului A., în sensul că cel puţin până la acest moment procesual înţelege să-şi rezerve dreptul la tăcere, cauza a fost amânată, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acel termen, aflată la dosarul curţii de apel; la termenul de judecată de la 10 aprilie 2018, prima instanţă a precizat "Curtea analizând actele şi lucrările dosarului precizează că la termenul de la 15 martie 2018 s-a început cercetarea judecătorească, luându-se act de manifestarea de voinţă a inculpatului A. care a precizat că momentan înţelege să-şi rezerve dreptul de a nu da declaraţii în cauză. În cauză s-au acordat cinci termene de judecată pentru îndeplinirea procedurii de citare cu părţile lipsă, sens în care urmează a se dispune citarea acestora în toate modalităţile prevăzute de lege, aşa cum se menţionează în încheierea de la acea dată, aflată în fila x verso dosarul curţii de apel;la termenul de judecată de la 21 noiembrie 2018 au fost puse în discuţie cererile de probe formulate de apelantul inculpat, aşa cum rezultă din amplele discuţii asupra acestora, fiind consemnate, în încheiere, precum şi faptul că prima instanţă s-a pronunţat asupra acestora, de asemenea curtea a adus la cunoştinţa inculpatului A. că are dreptul de a nu da nicio declaraţie pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenţia că dacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va declaraţii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa, inculpatul A., având cuvântul a precizat că doreşte să dea o declaraţie în faţa instanţei de judecată, astfel s-a luat declaraţie inculpatului A., depoziţia acestuia fiind consemnată, semnată şi ataşată la dosarul cauzei, după care s-a consemnat că inculpatul a formulat un al doilea denunţ şi care a fost repartizat domnului procuror III., precizând că a formulat denunţ pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală şi constituirea unui grup infracţional organizat, pentru a putea beneficia de prevederile art. 19, iar la interpelarea instanţei a arătat că denunţul pe care l-a formulat nu are nicio legătură cu prezenta cauză ci cu o cauză similară, fiind consemnată poziţia amplă a reprezentantului Ministerului Public, care în final nu s-a opus cererii formulate, iar în măsura în care se va dispune amânarea cauzei, va formula concluzii cu privire la acest aspecte, inculpatul A. a mai arătat că pentru a putea beneficia de prevederile art. 19, denunţul nu trebuie să aibă legătură cu cauza, iar curtea a respins cererea formulată de inculpatul A. cu privire la acordarea unui nou termen de judecată în vederea obţinerii de relaţii referitoare la stadiul soluţionării cauzei înregistrate la DIICOT urmarea denunţului formulat, după care curtea a luat act de susţinerile părţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public în sensul că nu mai sunt cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat şi faţă de actele şi lucrările dosarului, a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în dezbateri, potrivit menţiunilor din încheierea de şedinţă de la acea dată.

În conţinutul declaraţiei date de inculpatul A. în faţa primei instanţe la data de 21 noiembrie 2018, aflată în filele x citită şi semnată de acesta, pe fiecare pagină, au fost consemnate în partea introductivă a declaraţiei că potrivit art. 83, art. 108 alin. (1) şi (2) şi art. 374 alin. (2) din C. proc. pen. s-au adus la cunoştinţă: fapta prevăzută de legea penală pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi încadrarea juridică a acesteia; dreptul de a nu da nicio declaraţie pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenţia că dacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va da declaraţii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa; dreptul de a pune întrebări coinculpaţilor, persoanei vătămate, celorlalte părţi, martorilor, experţilor şi de a da explicaţii în tot cursul cercetării judecătoreşti, când socoteşte că este necesar; dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat şi încadrarea juridică a acesteia; dreptul de a consulta dosarul, în condiţiile legii; dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu îşi desemnează unul, în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu; dreptul de a propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de lege, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii; dreptul de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale şi civile a cauzei; dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înţelege, nu se exprimă bine sau nu poate comunica în limba română; dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege; dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale; obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în cazul sustragerii, judecătorul poate dispune arestarea sa; obligaţie de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, citaţiile şi orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile şi se consideră că le-a luat la cunoştinţă; posibilitatea de a beneficia de reducerea pedepsei prevăzute de lege cu o treime în cazul pedepsei închisorii, iar în cazul pedepsei amenzii cu o pătrime, ca urmare a recunoaşterii învinuirii; După ce s-a explicat inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce, fapta prevăzută de legea penală pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi încadrarea juridică a acesteia, i se pune în vedere să declare tot ce ştie despre aceasta.

Inculpatul a arătat în conţinutul declaraţiei date în primă instanţă următoarele:"...Ştiu pentru ce am fost trimis în judecată. Nu recunosc comiterea faptelor reţinute în sarcina mea prin actul de sesizare. Nu am comis niciuna dintre faptele de care sunt acuzat. Menţin declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală. Banii despre care fac vorbire persoanele vătămate şi depuse în cont. Au intrat în conturile mele şi i-am şi ridicat. Nu am postat nimic pe site-ul OO.ro privind ofertele de muncă în străinătate. Nu am vorbit în nicio modalitate cu niciuna dintre persoanele vătămate sau părţile civile. Singura persoană pe care o cunosc este numitul PP. pe care l-am întâlnit în Londra, care, aflând că sunt avocat, mi-a propus să fac o documentare cu privire la posibilitatea ca cetăţenii români să muncească în afara ţării în special în Marea Britanie. Cu privire la infracţiunea de acces ilegale la un sistem informatic, precizez că foloseam contul bancar al bunicii mele cu acordul acesteia, chiar înainte de decesul ei. Întrebări adresate de reprezentantul Ministerului Public:întrebare: Să facă precizări cu privire la natura serviciilor juridice pe care le pretinde că le-a oferit potrivit înţelegerii. Răspuns: S-a răspuns. Întrebare: În ce urma să fie concretizată această documentaţie? Răspuns: Singura persoană căreia i-am oferit consultanţă juridică a fost PP., cetăţean român care mi-a solicitat să mă documentez cu privire la condiţiile în care cetăţenii români puteau să lucreze în străinătate. Am întocmit un document prin care am făcut constatări privind condiţiile de muncă în străinătate pe care l-am înaintat numitului PP. şi ştiu că a deschis un business pe partea de recrutare locuri de muncă în străinătate. Exista posibilitatea ca persoanele vătămate să fi fost înşelate, dar nu a fost nicio persoană care să mă fi contactat ulterior pentru a mă întreba ce s-a întâmplat cu oferta de muncă şi că au depus bani în contul meu. Întrebare: Acele condiţii la ce se referă? Răspuns: Făceam cercetări şi ofeream, consultanţă numitului PP. cu privire la condiţiile legale în care un cetăţean român putea să lucreze în Marea Britanie. Întrebare: Care este legătura între cele arătate şi finalitatea constând în primirea unor sume de bani? Răspuns: O parte din sumele de bani depuse de părţile vătămate pe numele meu, le remiteam numitului PP.. Întrebare: Exista o proporţie în această remitere? Răspuns: Nu pot preciza în ce proporţie remiteam aceste sume. Întrebare: A încheiat un contract scris referitor la această colaborare? Răspuns: Nu am avut încheiat un contract de consultanţă juridică cu PP.. Întrebare: Aceste formalităţi nu determină obţinerea unor venituri şi declararea lor statului? Răspuns: Nu am emis vreo chitanţă pentru primirea unor sume de bani. Întrebare: Să precizeze dacă acea condamnare şi pedeapsă executată au fost pronunţate pentru ce fapte similare? Răspuns: Nu sunt fapte care să aibă legătură cu faptele din cauză. Întrebare: Decesul bunicii din 2012 a survenit în timpul acestor operaţiuni de primire a sumelor de bani, Nu trebuia anunţată banca cu privire la deces? Răspuns: am primit sume de bani atât înainte de decesul băncii cât şi după pentru ca eram împuternici pe contul respectiv..."

În raport cu cele menţionate, criticile formulate de apelantul inculpat A. cu privire la faptul că prima instanţă ar fi încălcat dispoziţiile art. 374 alin. (1), (2), (4) şi (5) din C. proc. pen. nu se susţin, având în vedere poziţie inculpatului, pe parcursul cercetării judecătoreşti, aşa cum rezultă din menţiunile prezentate din încheierile indicate, iar atunci, când la momentul consimţământului de a da declaraţie, acestuia i-au fost respectate garanţiile procesuale, prin aducerea la cunoştinţă a drepturilor şi obligaţiilor din dispoziţiile legale mai sus menţionate cu care inculpatul a fost de acord citind şi semnând declaraţia. Mai mult în debutul declaraţiei, inculpatul A. a menţionat expres şi fără dubiu că ştie pentru ce a fost trimis în judecată şi nu recunoaşte comiterea faptelor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, că nu a comis niciuna din faptele de care este acuzat, menţinând declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală, după care a făcut precizări punctuale aşa cum rezultă din conţinutul declaraţiei redată integral şi care infirmă criticile cu privire la necunoaşterea învinuirilor şi nici explicaţiilor cu privire la dreptul de a nu face nicio declaraţie şi consecinţele acestuia, întrucât rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpatului i-au fost respectate aceste drepturi procesuale prevăzute în art. 374 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen.

De altfel, aprecierea că nu i s-au adus la cunoştinţă dispoziţiile referitoare la procedura simplificată de recunoaştere în condiţiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. nu are nicio relevanţă faţă de poziţia expresă a inculpatului A. de nerecunoaştere a faptelor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, că nu a comis niciuna din faptele de care este acuzat, ceea ce face inoperantă procedura statuată în norma mai sus menţionată.

Totodată, nici critica privind încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 374 alin. (5) din C. proc. pen. referitoare la poziţia preşedintelui, în sensul întrebării procurorului, părţilor şi persoanei vătămate dacă propun administrarea de probe nu se susţine, în raport cu împrejurarea punerii în discuţie a tuturor cererilor de probe formulate de inculpat la data de 21 noiembrie 2018, concluziile reprezentantului Ministerului Public şi pronunţarea în şedinţă asupra acestora de către preşedintele completului de judecată, rezultând din încheierea de dezbateri de la acel termen, aflată în vol. 4, dosarul curţii de apel.

Împrejurarea că cererea de probatorii a fost respinsă motivat de către preşedintele de complet evidenţiază faptul că acesta a examinat solicitările şi le-a considerat că nu se impun a fi administrate, ceea ce nu poate echivala cu nerespectarea dreptului la apărare.

De asemenea, nu se susţine nici critica încălcării dispoziţiilor art. 374 alin. (9) din C. proc. pen. cu privire la respingerea probei solicitate de a fi făcută adresă la parchet cu privire la stadiul denunţului, în vederea eventualei aplicări a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 în contextul cauzei, întrucât aceasta a fost pusă în discuţia părţilor, fiind consemnate poziţia reprezentantului Ministerului Public şi pronunţarea preşedintelui de complet pe această cerere, aşa cum rezultă din încheierea de dezbateri de la 21 noiembrie 2018, aflată la dosarul curţii de apel.

Totodată, nu se poate avea în vedere nici critica referitoare la încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 380 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., întrucât aşa cum se poate constata au fost respectate dispoziţiile cu privire la audierea persoanelor vătămate şi părţile civile de către prima instanţă, atât cu privire la drepturile şi obligaţiile procesuale, acestea descriind în conţinutul declaraţiilor ceea ce au ştiut, fiind puse întrebări chiar de către inculpat, iar declaraţiile acestora au fost semnate de către apărătorul inculpatului prezent la termenul din 3 mai 2018, aşa cum rezultă din declaraţiile acestora.

Astfel, au fost audiate persoana vătămată N., partea civilă I., persoana vătămată DD., partea civilă B., C., E., la termenul de judecată de la 3 mai 2018 de către prima instanţă, declaraţiile acestora au fost ataşate la dosarul cauzei, aflate la dosarul curţii de apel.

În conţinutul declaraţiei părţii civile I. se menţionează "Întrebare inculpat:În afară de conversaţia electronică a purtat el sau mama lui vreo persoană de la acea adresă? Şi dacă avea cunoştinţă că este avocat." în conţinutul declaraţiei persoană vătămate DD. se menţionează "Întrebare inculpat:Îşi aminteşte numele persoanei de contact a adresei de email?" în conţinutul declaraţiilor părţii civile C. se menţionează "Întrebare inculpat: Îşi aminteşte pentru ce societate urma să lucreze? Ştia că persoana în contul căreia a depus banii avea vreo calitate de avocat sau nu? Ulterior, cunoscând că este avocat a încercat să-l contacteze?" în conţinutul declaraţiei părţii civile E. se menţionează "Întrebare inculpat: În ce domeniu avea să lucreze în Anglia: Dacă avea cunoştinţă că persoana contactată pe internet avea calitatea de avocat?"

De asemenea, au fost audiate partea civilă M. şi persoana vătămată CC. la termenul de judecată de la 12 iunie 2018, declaraţiile acestora au fost semnate de apărătorul inculpatului prezent la data menţionată şi au fost ataşate la dosarul cauzei, aflate la dosarul curţii de apel.

În conţinutul declaraţiilor acestora nu au fost consemnate întrebări, întrucât la acel termen inculpatul A. a lipsit, însă pentru acesta a răspuns avocatul din oficiu CCCC., aşa cum rezultă din partea introductivă a încheierii de la 12 iunie 2018, aflată la dosarul curţii de apel.

În raport cu cele mai sus menţionate rezultă că au fost respectate dispoziţiile legale, asigurându-se în mod efectiv dreptul la apărare al inculpatului şi în condiţiile art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Totodată, Înalta Curte constată că aceste critici cu privire la încălcarea dispoziţiilor legale invocate, nu se circumscriu soluţiei solicitate, prevăzută de art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. al cărei conţinut a mai fost mai sus menţionat, eventuala încălcare a lor, care nu este cazul situaţiei din speţă, nu se sancţionează cu nulitatea absolută, în condiţiile art. 281 alin. (1) lit. a) - f) din C. proc. pen.

De asemenea, cu privire la poziţia de renunţare la pretenţiile civile a unor părţi civile în apel, nu poate conduce la aplicarea măsurii confiscării sumelor de bani, întrucât s-ar încălca efectul apelului cu privire la neagravarea situaţiei în propriul apel.

Înalta Curte consideră că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică, iar criticile formulate de apelantul inculpat A. sunt nefondate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 138 din data de 19 decembrie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga apelantul inculpat A. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 868 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 138 din data de 19 decembrie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă apelantul inculpat A. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 868 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 22 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - LM