Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1345/A din data de 21 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de SC A. SA împotriva Deciziei penale nr. 503/A din 24 aprilie 2019 a Curţii de Apel Cluj, conform art. 431 din C. proc. pen.
A fost obligată contestatoarea să plătească în favoarea statului suma de 600 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
A fost obligată contestatoarea la plata, în favoarea lui B., a sumei de 9000 RON, cheltuieli judiciare.
În baza art. 29 din Legea nr. 47/1992 s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din C. proc. pen., formulată de contestatoarea SC A. SA.
Pentru a pronunţa această soluţie Curtea a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 2224 din 22 decembrie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca, în temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 61 alin. (1), (2), (4) lit. c) C. pen. a fost condamnată inculpata C., la pedeapsa de 200 de zile-amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participaţiei improprii, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 61 alin. (3) teza a II-a s-a stabilit cuantumul sumei unei zile-amendă la suma de 70 RON şi a fost aplicată pedeapsa amenzii în cuantum de 14.000 RON.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 63 din C. pen., privind consecinţele neexecutării cu rea-credinţă a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, anume înlocuirea zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare.
În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 61 alin. (1), (2), (4) lit. c) din C. pen. a fost condamnată inculpata D. la pedeapsa de 200 de zile-amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participaţiei improprii, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 61 alin. (3) teza a II-a s-a stabilit cuantumul sumei unei zile-amendă la suma de 70 RON şi s-a aplicat pedeapsa amenzii în cuantum de 14.000 RON.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 63 din C. pen., privind consecinţele neexecutării cu rea-credinţă a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, anume înlocuirea zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare.
În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 61 alin. (1), (2), (4) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul E., la pedeapsa de 200 de zile -amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participaţiei improprii, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 61 alin. (3) teza a II-a s-a stabilit cuantumul sumei unei zile-amendă la suma de 70 RON şi s-a aplicat pedeapsa amenzii în cuantum de 14.000 RON.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 din C. pen., privind consecinţele neexecutării cu rea-credinţă a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, anume înlocuirea zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare.
În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 61 alin. (1), (2), (4) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul F., la pedeapsa de 200 de zile amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participaţiei improprii, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 61 alin. (3) teza a II-a s-a stabilit cuantumul sumei unei zile-amendă la suma de 70 RON şi s-a aplicat pedeapsa amenzii în cuantum de 14.000 RON.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 din C. pen., privind consecinţele neexecutării cu rea-credinţă a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, anume înlocuirea zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare.
În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 61 alin. (1), (2), (4) lit. c) C. pen. a fost condamnată inculpata G., la pedeapsa de 200 de zile amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 61 alin. (3) teza a II-a s-a stabilit cuantumul sumei unei zile-amendă la suma de 70 RON şi s-a aplicat pedeapsa amenzii în cuantum de 14.000 RON.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 63 din C. pen., privind consecinţele neexecutării cu rea-credinţă a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, anume înlocuirea zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare.
În temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea înscrisului falsificat, constând în copia "Registrului Acţionarilor SC A. SA"
În temeiul art. 397 din C. proc. pen. s-a luat act că persoanele vătămate H., I., J., K., L., M. şi B., toţi cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat N. din Cluj-Napoca, judeţul Cluj nu s-au constituit părţi civile.
În temeiul art. 398 şi art. 274 alin. (1), (2) din C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpaţi la plata sumei de 1000 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care suma de 600 RON - în cursul urmăririi penale, iar suma de 400 RON - în etapa camerei preliminare şi a judecăţii).
În temeiul art. 398 şi art. 276 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpaţi să îi plătească persoanei vătămate B. suma de 1820 RON reprezentând cheltuieli judiciare, constând în onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel persoanele vătămate B., H., I., J., K., L. şi M. şi inculpaţii F., E., D., G. şi C.
Prin Decizia penală nr. 503 din 24 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii F., E., D., C., G. şi persoanele vătămate B., H., I., J., K., L., M. împotriva Sentinţei penale nr. 2224 din 22 decembrie 2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
Au fost obligaţi apelanţii să achite fiecare câte 300 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare SC A. SA solicitând admiterea contestaţiei în anulare formulate, apreciind că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege, cu menţiunea aspectelor învederate prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.
În motivarea contestaţiei s-a arătat din perspectiva dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la apărare prevăzute de art. 6 CEDO, chiar dacă s-ar aprecia că SC A. SA nu ar avea calitatea de parte, instanţa poate asigura aceste drepturi convenţionale.
A apreciat contestatoarea că, în temeiul prevăzut la art. 426 lit. a) din C. proc. pen., respectiv "judecata a avut loc fără citarea legală a unei părţi" se aplică şi în situaţia de faţă, raportat la faptul că nu s-a atribuit calitatea de parte în proces şi contestatoarei şi prin urmare, nu a fost deloc citată.
În cuprinsul deciziei recurate s-a mai reţinut că SC A. SA a formulat excepţia de neconstituţionalitate solicitând să se constate admisibilitatea excepţiei şi sesizarea Curţii Constituţionale cu judecarea ei.
Excepţia vizează prevederile art. 32 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora "Părţile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă şi partea responsabila civilmente".
S-a apreciat că norma este neconstituţională întrucât exclude dintre părţile procesului persoana care are calitate procesuală pasivă într-o acţiune civila alăturată uneia penale şi care nu este o acţiune în răspundere delictuală. Astfel, această soluţie contravine art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi principiului egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţie.
Cu privire la cele trei condiţii de admisibilitate, s-a arătat că toate acestea sunt îndeplinite şi anume obiectul excepţiei îl reprezintă o normă cuprinsa într-o lege aflată în vigoare; Curtea Constituţională nu s-a pronunţat asupra acestora în sensul admiterii unei excepţii anterioare; între dispoziţia legală în discuţie şi modul de soluţionare a cauzei exista o strânsă legătură având în vedere că în Dosarul penal nr. x/2019 soluţionat, prin Decizia penală nr. 503/A/2019, a Curţii de Apel Cluj, contestatoarea nu a fost legal citată deşi a fost chiar emitentul actului declarat fals prin hotărârea penală prin care s-a soluţionat cauza.
Analizând actele şi lucrările dosarului raportat la dispoziţiile legale în materie, Curtea de Apel Cluj a reţinut că potrivit art. 426 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., contestaţia în anulare se promovează când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate.
Potrivit art. 32 alin. (2) din C. proc. pen. părţile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente.
Faţă de faptul că SC A. SA nu a fost parte în procesul penal, contestaţia în anulare formulată a fost apreciat ca fiind inadmisibilă în sensul art. 431 din C. proc. pen.. Mai mult, s-a observat că în dosarul de fond nu a existat constituire de parte civilă, desfiinţarea înscrisului falsificat fiind dispusă în baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen.
Pe de altă parte, s-a arătat că având în vedere lipsa calităţii de parte a SC A. SA aceasta nu a fost citată în niciuna dintre fazele procesuale, astfel că nu se poate susţine că omisiunea citării acesteia a fost specifică căii de atac a apelului, aşa cum cere textul de lege menţionat.
Cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Curtea de Apel Cluj a reţinut că reglementând condiţiile de admisibilitate ale unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, sau de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
S-a mai arătat că fiind investită cu o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa este obligată, potrivit art. 29 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992 să verifice dacă aceasta îndeplineşte cumulativ cerinţele de admisibilitate anterior menţionate şi, în funcţie de concluzia la care ajunge, să sesizeze prin încheiere instanţa de contencios constituţional cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate sau să respingă, ca inadmisibilă, solicitarea, când excepţia este contrară prevederilor alin. (1), (2), (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992.
S-a mai arătat că excepţia de neconstituţionalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condiţiile legii, analiza conformităţii anumitor dispoziţii legale cu Constituţia României. În acest caz, sesizarea Curţii Constituţionale nu se face direct, întrucât Legea nr. 47/1992 stabileşte un veritabil filtru, în virtutea căruia instanţa efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, în funcţie de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanţei în faţa căreia se invocă excepţia, posibilitatea de a controla constituţionalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, iar în aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, judecătorul realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.
Referitor la examenul legăturii cu cauza, Curtea a apreciat că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă. Stabilirea existenţei interesului se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal. Prin urmare, cerinţa relevanţei este expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării litigiului în care a fost invocată.
S-a arătat că, în mod constant, instanţele judecătoreşti au statuat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi de aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza. Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.
În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.
În analiza condiţiilor enumerate anterior, Curtea a constatat că, în speţă, excepţia de neconstituţionalitate formulată nu îndeplineşte condiţiile cerute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât, aspectele referitoare la prevederilor art. 32 alin. (2) din C. proc. pen., nu au legătură cu soluţionarea cauzei.
Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) din C. proc. pen. din cuprinsul Deciziei penale nr. 1345/A din data de 21 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală a declarat recurs contestatoarea SC A. SA
În susţinerea recursului SC A. SA a arătat că textul art. 32 din C. proc. pen. exclude dintre părţile procesului penal acele persoane care ar avea calitate procesuală într-o acţiune civilă identică promovată în faţa unei instanţe civile.
S-a arătat că dispoziţia legală criticată are legătură cu modul de soluţionare a cauzei, respectiv contestaţia în anulare declarată de recurentă împotriva Deciziei penale nr. 503/A/2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2016, pe motiv că nu a fost legal citată în acea cauză, chiar dacă a fost emitentul actului declarat fals şi desfiinţat prin hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. De altfel, contestaţia în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă pe motiv că dispoziţiile art. 32 alin. (2) din C. proc. pen., stabileşte că părţile în procesul penal sunt doar inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, iar SC A. SA nu a fost parte în procesul penal.
S-a mai susţinut că hotărârea recurată conţine o motivare strict formală, fiind expuse o serie de considerente de ordin teoretic, fără a fi în niciun fel aplicate la situaţia de fapt din speţă. Cu privire la celelalte condiţii de admisibilitate s-a menţionat că obiectul excepţiei îl reprezintă o normă cuprinsă într-o lege aflată în vigoare, iar Curtea Constituţională nu s-a pronunţat în sensul admiterii unei excepţii anterioare.
Pentru aceste motive, recurenta a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate promovată este admisibilă, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia invocată.
Examinând cauza prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, în raport şi de criticile formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul declarat de SC A. SA este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:
a. excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;
b. excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
c. excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;
d. excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul
e. acesteia.
În ceea ce priveşte primele trei condiţii, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată de SC A. SA într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia penală (494/33/2019), are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din C. proc. pen. şi textul criticat nu a fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, aceasta trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces.
Raportat la situaţia concretă din prezenta speţă, se constată că dispoziţiile a căror neconstituţionalitate a fost invocată au legătură cu soluţionarea cauzei, în condiţiile în care contestaţia în anulare declarată de A. SA împotriva Deciziei penale nr. 503/A/2019 a Curţii de Apel Cluj pronunţate în Dosarul nr. x/2016, a fost respinsă, ca inadmisibilă, pe motiv că dispoziţiile art. 32 alin. (2) din C. proc. pen., stabileşte că părţile în procesul penal sunt doar inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, iar SC A. SA nu a fost parte în procesul penal. Se mai reţine că decizia ce ar putea fi pronunţată de instanţa de contencios constituţional ar putea conduce la influenţarea soluţiei ce poate fi pronunţată în cauza, în măsura în care s-ar stabili cadrul procesual în care latura civilă a cauzei este soluţionată alături de acţiunea penală.
În consecinţă, Înalta Curte constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din C. proc. pen. a fost invocată în faţa unei instanţe de judecată, de către o parte din dosar, că dispoziţiile a căror constituţionalitate este contestată vizează drepturile şi interesele recurentei A. SA şi au legătură cu soluţionarea cauzei, fiind astfel îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate pentru sesizarea Curţii Constituţionale.
*
Opinia Înaltei Curţi cu privire la neconstituţionalitatea art. 32 alin. (2) din C. proc. pen.:
Texte legale incidente:
Art. 32 alin. (2) din C. proc. pen.
Părţile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente.
Constituţia României:
Art. 21 - Accesul liber la justiţie
(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Art. 24 - Dreptul la apărare
(1) Dreptul la apărare este garantat.
Art. 16 - Egalitatea în drepturi
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
Circumstanţele cauzei:
Prin Sentinţa penală nr. 2224 din 22 decembrie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca, în temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 61 alin. (1), (2), (4) lit. c) C. pen. a fost condamnată inculpata C., la pedeapsa de 200 de zile-amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participaţiei improprii, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 61 alin. (3) teza a II-a s-a stabilit cuantumul sumei unei zile-amendă la suma de 70 RON şi a fost aplicată pedeapsa amenzii în cuantum de 14.000 RON.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 63 din C. pen., privind consecinţele neexecutării cu rea-credinţă a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, anume înlocuirea zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare.
În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 61 alin. (1), (2), (4) lit. c) din C. pen. a fost condamnată inculpata D. la pedeapsa de 200 de zile -amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participaţiei improprii, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 61 alin. (3) teza a II-a s-a stabilit cuantumul sumei unei zile-amendă la suma de 70 RON şi s-a aplicat pedeapsa amenzii în cuantum de 14.000 RON.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 63 din C. pen., privind consecinţele neexecutării cu rea-credinţă a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, anume înlocuirea zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare.
În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 61 alin. (1), (2), (4) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul E., la pedeapsa de 200 de zile -amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participaţiei improprii, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 61 alin. (3) teza a II-a s-a stabilit cuantumul sumei unei zile-amendă la suma de 70 RON şi s-a aplicat pedeapsa amenzii în cuantum de 14.000 RON.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 din C. pen., privind consecinţele neexecutării cu rea-credinţă a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, anume înlocuirea zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare.
În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 61 alin. (1), (2), (4) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul F., la pedeapsa de 200 de zile amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participaţiei improprii, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 61 alin. (3) teza a II-a s-a stabilit cuantumul sumei unei zile-amendă la suma de 70 RON şi s-a aplicat pedeapsa amenzii în cuantum de 14.000 RON.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 din C. pen., privind consecinţele neexecutării cu rea-credinţă a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, anume înlocuirea zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare.
În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 61 alin. (1), (2), (4) lit. c) C. pen. a fost condamnată inculpata G., la pedeapsa de 200 de zile amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 61 alin. (3) teza a II-a s-a stabilit cuantumul sumei unei zile-amendă la suma de 70 RON şi s-a aplicat pedeapsa amenzii în cuantum de 14.000 RON.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 63 din C. pen., privind consecinţele neexecutării cu rea-credinţă a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, anume înlocuirea zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare.
În temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea înscrisului falsificat, constând în copia "Registrului Acţionarilor SC A. SA"
În temeiul art. 397 din C. proc. pen. s-a luat act că persoanele vătămate H., I., J., K., L., M. şi B., toţi cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat N. din Cluj-Napoca, judeţul Cluj nu s-au constituit părţi civile.
Această sentinţă a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 503 din 24 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj prin care s-a dispus respingerea apelurilor declarate în cauză.
Împotriva acestei decizii, a declarat contestaţie în anulare SC A. SA, întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. a) din C. proc. pen., respectiv "judecata a avut loc fără citarea legală a unei părţi", susţinând că deşi a fost emitentul înscrisului desfiinţat prin hotărârile judecătoreşti arătate mai sus, nu i s-a atribuit calitatea de parte în proces şi, prin urmare, nu a fost deloc citată.
Înalta Curte apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată de SC A. SA este întemeiată.
Oricărei persoane interesate, care suportă o consecinţă în urma soluţionării acţiunii penale sau acţiunii civile trebuie să i se acorde posibilitatea, într-un cadrul legal, să participe la proces, având în vedere că săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală poate avea, în afară de urmarea cu caracter penal şi consecinţe de ordin extrapenal, civil, administrativ, disciplinar (în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 257 din 26 aprilie 2017 § 12, M. Of. nr. 472 din 22 iunie 2017). Stabilirea corectă a cadrului procesual şi îndeplinirea legală a procedurii de citare este de natură a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi recunoscut de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Dreptul la un proces echitabil reprezintă şi posibilitatea oricărei părţi de a expune cauza sa instanţei de judecată, în condiţii care să nu o dezavantajeze faţă de partea adversă, ceea ce se realizează prin asigurarea dreptului său la apărare.
Critica de neconstituţionalitate adusă dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din C. proc. pen., ce reglementează părţile în procesul penal, vizează încălcarea dreptului la apărare, garantat de art. 24 din Constituţie, prin excluderea din categoria părţilor procesului penal a acelor persoane care ar putea avea calitate procesuală într-o acţiune similară formulată în faţa unei instanţe civile.
Astfel cum rezultă din redactarea dispoziţiilor art. 25 din C. proc. pen., privind rezolvarea acţiunii civile în procesul penal, desfiinţarea unui înscris, deşi este consecinţa constatării comiterii unei infracţiuni, aceasta vizează latura civilă a cauzei.
În speţă, urmare a procesului în care au fost condamnate mai multe persoane pentru săvârşirea unor infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a fost desfiinţat un înscris, fără ca emitentul acelui înscris (care nu a fost participant la săvârşirea infracţiunilor) să fie parte în proces, deşi avea un interes legitim în raport de care puteau fi valorificate apărări înaintea pronunţării dispoziţiei instanţei, ce a produs efecte asupra drepturilor sale civile.
Deopotrivă, excluderea posibilităţii emitentului unui act, al cărei desfiinţare se solicită, de a participa la judecarea cauzei penale în care se decide asupra desfiinţării, are drept consecinţă lipsirea de efectivitate a dreptului acestei persoane de acces la justiţie, garantat de art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, în condiţiile în care soluţia nu mai poate fi ulterior repusă în discuţie în faţa unei instanţe civile.
Nu în ultimul rând, dispoziţiile art. 32 din C. proc. pen., care restrâng sfera părţilor din procesul penal la inculpat, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României, întrucât creează o situaţie discriminatorie în raport cu sfera persoanelor interesate, respectiv a persoanelor vizate de soluţiile pronunţate sau numai antamate în procedura de judecată.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat de contestatoarea SC A. SA împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) din C. proc. pen. din cuprinsul Deciziei penale nr. 1345/A din data de 21 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală.
Va casa, sub acest aspect, decizia recurată şi va dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de contestatoarea SC A. SA împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) din C. proc. pen. din cuprinsul Deciziei penale nr. 1345/A din data de 21 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală.
Casează sub acest aspect decizia recurată şi dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 ianuarie 2020.
Procesat de GGC - LM