Asupra cauzei de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 175/F din data de 27 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost admisă cererea formulată de petentul condamnat A., privind contopirea pedepselor cu închisoarea la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 612 din 21 iulie 2011 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, prin Sentinţa penală nr. 357 din 3 martie 2015 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 5 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti şi prin sentinţa nr. 112/F din 16 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, definitiva prin Decizia penală 135/A din 30 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A fost descontopită pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 357 din 3 martie 2015 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 5 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor astfel:
- 6 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen.
- 8 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2013;
S-a constat că aceste pedepse sunt aplicate pentru infracţiuni concurente cu cele pentru care petentul condamnat A. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare, prin Sentinţa penală nr. 612 din 21 iulie 2011 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti (pentru infracţiunea prev.de art. 9 raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000) şi la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, prin Sentinţa nr. 112/F din 16 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia penală 135/A din 30 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (pentru infracţiunea prev. de art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen.)
În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 6 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) şi 2 C. pen., de 8 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificata prin Legea nr. 187/2013, de 15 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 9 raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., în pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani şi 2 (două) luni (o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite), în final inculpatul având de executat pedeapsa de 20 de ani şi 2 (două) luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. au fost interzice inculpatului pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale sau considerarea acesteia ca executată exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.
În baza art. 72 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicata inculpatului durata reţinerii de la 10 octombrie 2010, ora 02:25 la 11 octombrie 2010, ora 02:25, precum şi durata arestării de la 22 mai 2014 la zi.
Au fost anulate mandatele de executare a pedepsei nr. 1239 din 22 decembrie 2014 emis de Tribunalul Bucureşti, nr. 929 din 5 iulie 2016 emis de Tribunalul Bucureşti şi nr. 346 din 30 mai 2018 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform dispoziţiilor prezentei sentinţe penale.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 313 RON, a rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel instanţa a reţinut că la data de 2 august 2019 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2019 cererea formulata de petentul condamnat A. prin care s-a solicitat contopirea pedepselor cu închisoarea la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 612 din 21 iulie 2011 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, prin Sentinţa penală nr. 357 din 3 martie 2015 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 5 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti şi prin Sentinţa nr. 112/F din 16 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia penală 135/A din 30 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii adresate instanţei petentul condamnat A. a invocat împrejurarea ca, faptele pentru care a fost condamnat prin Sentinţele penale nr. 612 din 21 iulie 2011 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, nr. 357 din 3 martie 2015 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 5 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti şi nr. 112/F din 16 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia penală 135/A din 30 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sunt concurente.
În vederea soluţionării cererii formulate de petentul condamnat A. au fost depuse la dosarul prezentei cauze: Sentinţa penală nr. 612 din 21 iulie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală; Sentinţa penală nr. 357 din 3 martie 2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 5 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală; Sentinţa penală nr. 112/R din 16 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, modificată şi definitivă prin Decizia penală nr. 135 din 30 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
Curtea a dispus şi ataşarea situaţiei juridice a petentului de la Penitenciarul Bucureşti Jilava şi a fişei de cazier judiciar.
Analizând actele şi lucrările efectuate la dosarul cauzei, instanţa a constatat că pedepsele cu închisoarea la care a fost condamnat petentul condamnat A. prin Sentinţa penală nr. 612 din 21 iulie 2011 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, prin Sentinţa penală nr. 357 din 3 martie 2015 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 5 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti şi prin Sentinţa nr. 112/F din 16 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, definitiva prin Decizia penală 135/A din 30 mai2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au fost aplicate pentru infracţiuni concurente, astfel încât cererea de contopire a acestora a fost apreciată că fiind întemeiată.
Împotriva Sentinţei penale nr. 175/F din data de 27 septembrie 2019, pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în termen legal, condamnatul A. a formulat contestaţie solicitând aplicarea vechiul C. pen., apreciat ca fiind legea mai favorabilă.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei contestate, atât prin prisma motivelor invocate de condamnatul A., cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază contestaţia ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 585 alin. (1) C. proc. pen. "pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei, se constată, pe baza unei hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii: a) concursul de infracţiuni; b) recidiva; c) pluralitatea intermediară; d) acte care intră în conţinutul aceleaşi infracţiuni.
În speţa de faţă, condamnatul A. a solicitat instanţei competente, potrivit art. 585 alin. (2) C. proc. pen., contopirea pedepselor cu închisoarea la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 612 din 21 iulie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, prin Sentinţa penală nr. 357 din 3 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 5 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti şi prin Sentinţa nr. 112/F din 16 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, definitiva prin Decizia penală 135/A din 30 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit art. 38 lit. a) C. pen., concursul real de infracţiuni există când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, inclusiv atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni.
Verificând datele săvârşirii faptelor, precum şi datele rămânerii definitive a hotărârilor penale, Înalta Curtea reţine că, în mod corect, prima instanţă a constatat că infracţiunile pentru care a fost condamnat contestatorul A. au fost săvârşite în concurs real, întrucât toate au fost comise înainte ca pentru vreuna dintre ele să se fi pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare.
În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă, Înalta Curte constată că art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. prevede că tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.
În raport de ansamblul infracţional supus contopirii, este evident că legea penală aplicabilă în speţă este noul C. pen., cum în mod corect a apreciat şi instanţa de fond, având în vedere faptul că infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 357 din 3 martie 2015 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, au fost săvârşite în perioada februarie- aprilie 2014, deci după intrarea în vigoare a noului C. pen.
Analizând hotărârile supuse contopirii Înalta Curte apreciază că, în mod corect, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că infracţiunile pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 357 din 3 martie 2015 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 5 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, prin Sentinţa penală nr. 612 din 21 iulie 2011 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti şi, respectiv, prin Sentinţa penală nr. 112/F din 16 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 135/A din 30 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, se află în concurs real, aplicându-se în mod corect dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în final condamnatul urmând să execute o pedeapsă de 20 de ani şi 2 (două) luni închisoare.
Referitor la sporul de 5 ani şi 2 luni închisoare aplicat condamnatului Înalta Curte constată că acesta a fost corect stabilit, fiind obligatoriu, potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., care:"când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite".
Faţă de aceste considerente Înalta Curtea constată că sentinţa contestată este legală şi temeinică, motiv pentru care în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 175/F din data de 27 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul condamnat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 175/F din data de 27 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019.
Obligă condamnatul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2020.
Procesat de GGC - LM