Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 4 din data de 15 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia cu privire la executarea mandatului european de arestare nr. x/2019 R.G.N.R. - x/2019 R.G. G.I.P., emis la data de 27 noiembrie 2019 de către judecătorul pentru cercetări preliminare de la Tribunalul din Trieste, în baza ordonanţei de detenţiune în închisoare nr. x/2019 R.G.N.R. - x/2019 R.G. G.I.P. din data de 24 octombrie 2019, în vederea efectuării urmăririi penale pe numele persoanei solicitate A., în consecinţă, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Italia.
În baza art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Italia până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomireşti în care este cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 sau, în cazul în care acesta va fi condamnat la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
În baza art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a luat act de faptul că persoana solicitată nu este de acord cu predarea către autorităţile judiciare din Italia.
În temeiul art. 104 alin. (5) teza finală din Legea nr. 302/2004 s-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii, conform art. 104 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 302/2004.
În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus luarea măsurii arestării persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării menţionate mai sus - în vederea predării către autorităţile judiciare din Italia.
În baza art. 109 alin. (3) raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus emiterea mandatului de arestare a persoanei solicitate A. la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.
S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 14 ianuarie 2020, ora 15:30 până la data de 15 ianuarie 2020, ora 15:30, prin ordonanţa de reţinere din data de 14 ianuarie 2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi s-a dispus punerea, de îndată, în libertate a persoanei solicitate A., dacă nu este arestată în altă cauză.
În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus predarea cetăţeanului român A. cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate faţă de acesta, să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.
În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen.., s-a stabilit plata onorariului parţial pentru apărătorul din oficiu, în sumă de 400 RON, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că, prin propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în baza art. 103 din Legea nr. 302/2004 s-a solicitat luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării faţă de persoana solicitată A. pe o durată de 30 zile şi amânarea predării persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomireşti, în care este cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006.
Din examinarea actelor dosarului, Curtea a reţinut că, autorităţile judiciare din Italia au emis la data de 27 noiembrie 2019 un mandat european de arestare în vederea urmăririi penale a persoanei solicitate A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (3) ter şi alin. (3) lit. a) şi b) din Decretul lv. 286/98, procedând la depistarea, identificarea şi, ulterior, audierea persoanei solicitate A. de către procuror.
S-a arătat că, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din data de 14 ianuarie 2020, în temeiul art. 101 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus reţinerea persoanei solicitate pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 14 ianuarie 2020, ora 15:30 până la data de 15 ianuarie 2020, ora 15:30.
Procedându-se în conformitate cu dispoziţiile art. 104 din Legea 302/2004, la termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2020, Curtea i-a adus la cunoştinţă persoanei solicitate A. conţinutul mandatului european de arestare, precum şi drepturile sale procesuale, respectiv dreptul de fi informat cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, dreptul de a fi asistat de un apărător ales sau din oficiu, iar dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba română că are dreptul la interpret asigurat gratuit de către instanţă, iar conform art. 104 alin. (3) din Legea 302/2004 i s-a adus la cunoştinţă persoanei solicitate posibilitatea de a consimţi la predare către statul membru emitent, respectiv Italia, precum şi faptul că se poate prevala de regula specialităţii, dar şi că poate să îşi desemneze un apărător în statul membru emitent, conform art. 106 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.
De asemenea, curtea a arătat că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Italia şi a menţionat expres că nu renunţă la regula specialităţii.
Curtea de apel a reţinut că, în conţinutul mandatului european de arestare nr. x/2019 R.G.N.R. - x/2019 R.G. G.I.P., emis la data de 27 noiembrie 2019 de către judecătorul pentru cercetări preliminare de la Tribunalul din Trieste, în vederea efectuării urmăririi penale pe numele persoanei solicitate A., s-a indicat existenţa ordonanţei de detenţiune nr. x/2019 R.G.N.R. - x/2019 R.G. G.I.P. din data de 24 octombrie 2019 emisă pe numele persoanei solicitate.
În cuprinsul mandatului european de arestare, s-a reţinut, ca stare de fapt că, persoana solicitată, folosind autovehiculul propriu (x cu numărul de înmatriculare de export x), pe care-l conducea, a servit drept călăuză cu scopul de a obţine profit material, pentru 10 cetăţeni străini extracomunitari, de naţionalitate turcă/afgană/iraniană, pe care i-a introdus ilegal pe teritoriul Italiei după ce, în prealabil, i-a luat din diferite localităţi din Croaţia, transportându-i până în centrul oraşului Trieste unde, în data de 31 august 2019, a fost descoperit de Poliţia de Frontieră. Deşi a fost urmărit pe străzile oraşului Trieste şi blocat pe str. x, a reuşit să fugă şi să dispară.
S-a constatat că, potrivit art. 84 alin. (1) din Legea 302/2004, mandatul european de arestare poate fi emis şi în vederea urmăririi penale.
De asemenea, s-a reţinut că mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al UE, în speţă cea italiană, în vederea arestării şi predării unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea urmăririi penale care se execută în baza principiului recunoaşterii reciproce în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.
S-a menţionat că infracţiunea de trafic de persoane se regăseşte pe lista celor 32 de infracţiuni reglementate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nefiind necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.
De altfel, Curtea de Apel Cluj nu a constatat incidenţa vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului european de arestare raportat la dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004.
În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condiţiile de formă şi de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 şi nefiind constatate impedimente legale la executare, Curtea a constatat că este fondată cererea pentru executarea mandatului european de arestare.
Din fişa de cazier, precum şi din înscrisurile depuse la dosarul curţii a rezultat că persoana solicitată A. are calitatea de inculpat în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomireşti, în care este urmărit penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) şi art. 274 din Legea nr. 86/2006.
Curtea de apel a reţinut că potrivit art. 114 raportat la art. 58 alin. (1) - (5) şi 7 din Legea nr. 302/2004, în situaţia în care persoana solicitată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenţie predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen, text aplicabil şi în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie, persoana solicitată A..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 27 ianuarie 2020, sub nr. x/2020.
Prin motivele formulate în scris, în esenţă, s-a solicitat admiterea contestaţiei formulate şi respingerea cererii formulate de autorităţile judiciare italiene cu privire la executarea mandatului european de arestare nr. x/2019 R.G.N.R - x/2019 RG G.I.P. emis la data de 27 noiembrie 2019 în vederea efectuării urmăririi penale pe numele persoanei solicitate A.. S-a menţionat că, în perioada august - septembrie 2019, persoana solicitată se afla pe teritoriul României, în comuna Bistra, jud. Maramureş. De asemenea, a arătat că nu deţine şi nu a deţinut niciun autovehicul marca x în Italia sau în România şi nici nu cunoaşte/nu a cunoscut cetăţeni de naţionalitate turcă/afgană/iraniană.
Un alt aspect invocat este confuzia/greşeala autorităţilor judiciare italiene pentru faptul că s-a emis mandatul european de arestare pe numele său. A mai precizat că persoanele care au fost identificate de autorităţile italiene în data de 31 august 2019 au săvârşit infracţiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 327 C. pen., în sensul că au folosit în fals actele sale de identitate în scopul de a induce în eroare autorităţile italiene şi pentru a înmatricula autovehicule pe numele său, el nedeţinând autovehicule valoroase cum ar fi autovehicul marca x. De asemenea, s-a mai arătat că lipseşte mandatul intern/naţional de arestare.
În subsidiar, s-a solicitat amânarea predării persoanei solicitate până la soluţionarea cauzei penale aflate pe rolul instanţei din România.
Examinând contestaţia formulată, în raport de motivele invocate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, care se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.
Potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:
a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;
b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;
c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.
Faţă de persoana solicitată A. a fost emis mandatul european de arestare nr. x/2019 R.G.N.R. - x/2019 R.G. G.I.P., la data de 27 noiembrie 2019, de către judecătorul pentru cercetări preliminare de la Tribunalul din Trieste, în vederea efectuării urmăririi penale pe numele persoanei solicitate.
În speţă, sunt aplicabile prevederile art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind mandatul european de arestare care fac trimitere la solicitarea arestării şi predării unei persoane de către un alt stat membru, în scopul efectuării urmăririi penale.
În fapt, în esenţă, s-a reţinut că, folosind autovehiculul propriu contestatorul A. a servit drept călăuză pentru cetăţeni străini extracomunitari, de naţionalitate turcă/afgană/iraniană, pe care i-a introdus ilegal pe teritoriul Italiei, cu scopul de a obţine profit material.
Înalta Curte constată că sunt respectate dispoziţiile art. 87 lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 236/2017 care reglementează conţinutul şi forma mandatului european de arestare şi prevede că acesta trebuie tradus în limba română sau în una din limbile engleză şi franceză.
În acord cu argumentele primei instanţe, infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (3) ter şi alin. (3) lit. a) şi b) din Decretul lv. 286/98 reţinută în sarcina persoanei solicitate se regăseşte pe lista celor 32 de infracţiuni reglementate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nefiind necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări. În cauza de faţă, durata maximă a pedepsei care poate fi aplicată pentru infracţiunea de trafic de persoane presupus săvârşită este de 15 ani închisoare, conform informaţiilor comunicate de statul emitent .
În baza art. 104 din Legea nr. 302/2004, i s-a adus la cunoştinţă persoanei solicitate conţinutul mandatului european de arestare, precum şi drepturile sale procesuale, context în care a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Italia şi a menţionat expres că nu renunţă la regula specialităţii, dosar curte de apel.
Deopotrivă, persoana solicitată nu a avut obiecţii privind identitatea reţinută în cuprinsul mandatului de arestare preventivă emis de autorităţile italiene, conform declaraţiei date în şedinţa din 15 ianuarie 2020, fila x curte de apel.
Analizând dispoziţiile legale sus-menţionate, prin raportare la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz obligatoriu al predării persoanei solicitate.
Se constată că, prin motivele scrise invocate de contestatorul persoană solicitată s-a precizat că a existat o confuzie de nume/o greşeală a autorităţilor judiciare italiene care a determinat emiterea pe numele său a mandatului european de arestare. De altfel, susţinerea persoanei solicitate că nu se face vinovat de săvârşirea vreunei infracţiuni, că persoanele care au fost identificate de autorităţile italiene în data de 31 august 2019 au săvârşit infracţiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 327 C. pen., în sensul ca au folosit în fals actele sale de identitate, urmează a fi lămurite de autorităţile italiene în faţa cărora contestatorul îşi poate demonstra nevinovăţia cu ocazia efectuării urmăririi penale. În această fază procesuală instanţa română nu are competenţa să verifice vinovăţia sau participarea persoanei solicitate la săvârşirea infracţiunii reţinute în cuprinsul mandatului european de arestare.
Pe de altă parte, motivul invocat de contestator că, în cursul anului 2019, s-a aflat în România, în comuna natală, depunând în susţinerea celor afirmate înscrisuri, se referă la temeinicia acuzaţiei, aspecte care urmează a fi lămurite în cursul urmăririi penale de autorităţile italiene.
Deopotrivă, contestatorului persoană solicitată nu-i este aplicabilă niciuna dintre situaţiile de refuz facultativ la predare prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Referitor la critica contestatorului persoană solicitată că nu s-a dispus un mandat naţional de arestare, anterior emiterii mandatului european de arestare, Înalta Curte reţine ordonanţa nr. x/19 R.G.N.R. din 24 octombrie 2019 emisă de Tribunalul Trieste, secţia judecători pentru cercetări preliminare, prin care s-a dispus luarea unei măsuri preventive ("având în vedere art. 273 ss, 291 C. proc. pen. (...) măsura de detenţiune în închisoare") faţă de A. pentru delictul prev. de art. 12 alin. (1), (3) ter şi alin. (3) lit. a) şi b) Decretul lv. 286/98, dosar curte de apel.
În acest context, Înalta Curte constată că nu există niciun motiv de respingere a solicitării autorităţilor judiciare italiene privind predarea în vederea derulării cercetărilor penale privind infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (3) ter şi alin. (3) lit. a) şi b) din Decretul lv. 286/98.
În conformitate cu art. 114 raportat la art. 58 alin. (1) - (5) şi (7) din Legea nr. 302/2004, în ipoteza în care s-a dispus executarea mandatului european de arestare şi amânarea predării persoanei solicitate, instanţa admite cererea autorităţilor statului solicitant şi dispune amânarea predării până la soluţionarea definitivă a cauzei în care este cercetată pe rolul instanţelor române.
Înalta Curte constată că în mod legal prima instanţă a dispus amânarea predării către autorităţile judiciare din Italia, în conformitate cu art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Se are în vedere faptul că persoana solicitată A. este cercetată în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomireşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, motiv pentru care apreciază că soluţia de amânare a predării până la soluţionarea definitivă a acestei cauze sau, în cazul în care acesta va fi condamnat la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen, a fost în mod corect dispusă de instanţa de fond.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 4 din data de 15 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, în sumă de 964 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 4 din data de 15 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, în sumă de 964 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.
Procesat de GGC - MM