Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului reţine următoarele:
Prin cererea reconvenţională formulată în Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Piatra Neamţ, conexată la Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 21 mai 2014, pârâta-reclamantă S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă S.C B. S.R.L. şi pârâtele S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., a solicitat obligarea reclamantei-pârâte S.C B. S.R.L. şi a pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 619.589,20 RON, actualizată la data executării şi obligarea pârâtei S.C. C. S.R.L. la plata sumei de 622.435,60 RON, actualizată la data executării.
În drept, a invocat prevederile art. 1349 şi art. 1350 C. civ.
În şedinţa publică din 19 noiembrie 2014, întrucât reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat că renunţă la judecată, în contradictoriu cu pârâtele B. S.A., S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. şi a învederat că faţă de pârâta S.C. C. S.R.L. s-a deschis procedura insolvenţei, instanţa a disjuns cererea reclamantei S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., formându-se Dosarul nr. x/2014.
Totodată, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, instanţa a suspendat judecata cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., prin administratorul judiciar de la acel moment, F.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 16 februarie 2016.
Prin Sentinţa civilă nr. 529/C din 5 aprilie 2017, Tribunalul Neamţ a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar G., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.160.865 RON cu titlu de preţ, actualizată la data executării şi suma de 30.631 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva sentinţei anterior menţionate a fost admis de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, prin Decizia civilă nr. 172 din 12 februarie 2018, fiind schimbată, în parte, Sentinţa civilă nr. 529 din 5 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 938.472 RON cu titlu de preţ actualizat la data executării, în loc de 1.160.865 RON.
Totodată, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar G. a fost obligată să plătească apelantei-pârâte suma de 12.606,8 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
La 5 aprilie 2018, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar G. a formulat recurs împotriva deciziei anterior menţionate, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., casarea în parte a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, numai sub aspectul verificării acordării de către prima instanţă a sumei de 222.393 RON în plus faţă de ceea ce s-a solicitat.
A precizat că şi-a restrâns pretenţiile, ca urmare a probatoriului administrat, în special a concluziilor expertizei de specialitate, astfel că nu se poate considera că instanţa de fond a acordat, prin admiterea acţiunii, mai mult decât s-a cerut prin cererea iniţială (plus petita).
Prin încheierea din 19 octombrie 2018, pronunţată în complet de filtru de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului întocmit în cauză.
Ulterior, prin încheierea din 17 mai 2019, pronunţată în complet de filtru de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost admis în principiu recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar G. împotriva Deciziei civile nr. 172 din 12 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl va respinge, ca nefiind fondat, pentru următoarele considerente:
Recursul recurentei-reclamantei a fost fundamentat în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., aşadar supune analizei instanţei de recurs greşita aplicare a normelor de drept material, respectiv lipsa motivării sau motivarea contradictorie ori necorespunzătoare a hotărârii recurate, cu referire la modalitatea eronată de soluţionare de către instanţa de apel a motivului de apel privind acordarea de către prima instanţă a mai mult decât s-a cerut prin cererea iniţială a reclamantei (plus petita) şi fără luarea în considerare a restrângerii cuantumului pretenţiilor realizată de aceasta în faţa instanţei de fond.
În analiza recursului, Înalta Curte reţine că despăgubirile solicitate de recurenta-reclamantă au fost fundamentate pe costurile închirierii unor utilaje în anul agricol 2013 - 2014 pentru executarea lucrărilor, ca urmare a reţinerii nejustificate, de către recurenta-pârâtă, a unor utilaje aparţinând reclamantei şi, de asemenea, pe contravaloarea serviciilor şi lucrărilor agricole prestate către pârâtă de recurenta-reclamantă, în anul agricol 2012 - 2013.
În conţinutul memoriului cuprinzând motivele de recurs nu se menţionează care sunt normele materiale a căror interpretare sau aplicare greşită au condus la pronunţarea hotărârii, în ceea ce priveşte aspectul criticat.
În lipsa unei astfel de precizări, nu se poate aprecia că în speţă ar fi incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Cât priveşte motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că, în realitate, dezvoltarea criticilor formulate se subsumează cazului de casare prevăzut de textul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., referitor la încălcarea de către instanţe a unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
În esenţă, criticile recurentei-reclamante deduc analizei instanţei de recurs, pe de o parte, faptul că instanţa de apel a greşit atunci când a considerat că în cauză nu a survenit modificarea cuantumul obiectului cererii iniţiale, prin ajustarea la acest cuantum a sumei despăgubirilor rezultate din expertiză şi, pe de altă parte, faptul că instanţa de apel a stabilit, în mod eronat, că instanţa de fond ar fi acordat recurentei-reclamante despăgubiri cu 222.393 RON mai mari decât s-a cerut (plus petita).
Reţinând că respectivele critici pot fi analizate din perspectiva motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta sunt nefondate.
Astfel, se consideră corectă soluţia instanţei de apel care a decis că apelul formulat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. este fondat, sub aspectul motivului referitor la acordarea de către prima instanţă a unor sume în plus, raportat la sumele solicitate iniţial prin cererea formulată de recurenta-reclamantă.
Din criticile formulate în recurs rezultă că ceea ce se contestă nu este modalitatea de analiză şi calcul prin care instanţa de apel a ajuns la concluzia că, pentru anumite categorii de costuri (închirieri, lucrări agricole, etc.), instanţa de fond a acordat, în baza sumelor determinate prin raportul de expertiză, despăgubiri mai mari, respectiv mai mici decât cele ce au făcut obiectul cererii de chemare în judecată, ci faptul că instanţa de apel nu a dat eficienţă cererii de restrângere a cuantumului obiectului cererii, pe care recurenta-reclamantă susţine că a formulat-o în faţa instanţei de fond.
Sub acest aspect, se reţine că prejudiciul total pretins în cauză a fost defalcat în mod precis de reclamanta S.C. A. S.R.L., pe categorii de componente, cu indicarea sumelor solicitate pentru fiecare dintre acestea.
Instanţa de apel a examinat critica dedusă judecăţii prin cererea de apel în raport cu sumele solicitate prin cererea de chemare în judecată, constatând că parte dintre valorile solicitate prin acţiune sunt mai mici decât cele acordate de prima instanţă, în absenţa unei majorări punctuale a valorii lucrărilor sau valorii închirierii utilajelor agricole.
Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a realizat o corectă analiză a limitelor învestirii instanţei.
Astfel, deşi apărătorul recurentei-reclamante a arătat în faţa instanţei de fond, la termenul din 15 martie 2017, că valoarea totală a pretenţiilor este aceea de 1.160.865 RON, conform concluziilor raportului de expertiză, în cauză nu se poate reţine o modificare a cuantumului pretenţiilor solicitate iniţial, în condiţiile în care momentul la care recurenta-reclamantă a declarat că restrânge cuantumul total al pretenţiilor sale s-a situat după încheierea cercetării judecătoreşti, cu ocazia cuvântului în dezbaterea fondului cauzei.
Or, o modificare a cuantumului pretenţiilor deduse judecăţii sau a obiectului acţiunii, în general, nu mai era posibilă la acel moment procesual, în raport cu dispoziţiile art. 389 din C. proc. civ., raportat la cele ale art. 392 din C. proc. civ., astfel încât instanţa de fond era ţinută de limitele judecăţii trasate de parte prin cererea introductivă, în baza principiului disponibilităţii prevăzut de textul art. 9 din C. proc. civ.
În aplicarea acestui principiu, instanţa este obligată să se pronunţe numai cu privire la ceea ce s-a cerut, astfel cum această solicitare a fost expusă în conţinutul cererii de chemare în judecată.
Rezultă că în mod corect a stabilit instanţa de apel că în speţă nu s-a formulat o cerere de modificare a cuantumului obiectului cererii, împrejurare care a determinat acordarea, în mod eronat, de către instanţa de fond, prin sentinţa pronunţată, a unor sume mai mari decât cele cerute de recurenta-reclamantă prin acţiune (plus petita).
Având în vedere aspectele anterior menţionate, nu se poate susţine că instanţa de apel ar fi judecat pricina cu încălcarea normelor de procedură ce reglementează modificarea obiectului cererii şi cu nesocotirea principiului disponibilităţii în privinţa limitelor judecăţii.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând, pe de o parte, că recurenta-reclamantă nu a formulat critici subsumate motivului de casare prevăzut de textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi, pe de altă parte, că sunt neîntemeiate criticile invocate în cererea de recurs, circumscrise cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 din C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar G. împotriva Deciziei civile nr. 172 din 12 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2019.
GGC - NN