Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 166/F din data de 12 august 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A..
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit avocatului din oficiu în sumă de 1012 RON s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că, la data de 22.04.2019, sub nr. x/2018 a fost înregistrată sesizarea Judecătoriei Craiova privind soluţionarea cauzei având ca obiect recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine formulată de petentul condamnat A..
La termenul din 27.06.2019, Curtea a dispus recalificarea cererii formulate de persoana condamnată A. în contestaţie la executare.
Contestatorul condamnat prin avocat a arătat că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a rezultat că pentru cele 1043 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, a primit 204 zile plus 23 de zile care nu au putut fi valorificate în baza art. 55 din Legea 254/2013 şi, totodată, pentru perioada 7.03.2017 până în prezent i-au fost acordate un număr de 96 de zile plus 2 zile ce nu au putut fi valorificate în baza art. 55 din Legea 254/2013.
Totodată, invocând sentinţa ataşată şi cazierul judiciar, a susţinut că se poate constata că a executat pedeapsa de 6 ani şi 2 luni închisoare în Italia, perioadă pentru care i s-au acordat un număr de 450 zile câştig cu titlu de eliberare anticipată, motiv pentru care a apreciat că se impune executarea unei pedepse mai mici, ţinând cont de zilele câştigate atât prin sentinţă, cât şi în urma recursului compensatoriu conform înscrisurilor de la dosar.
Persoana condamnată A. a depus la dosar un memoriu prin care a solicitat să i se recunoască actele judiciare emise de autorităţile din Italia, în baza cărora i-a fost acordat un număr de 450 zile cu titlu de eliberare anticipată, precum şi dispoziţiile C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare.
La dosar, a fost ataşată fişa de cazier judiciar a persoanei condamnate A..
Examinând contestaţia formulată şi actele dosarului, Curtea a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 1080 din 05.04.2019 pronunţată de Judecătoria Craiova, secţia penală a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu.
În temeiul art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală raportat la art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii având ca obiect recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine formulate de petentul condamnat A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
În motivarea sentinţei, s-a arătat că, la data de 25.10.2018, a fost înaintată pe cale administrativă de către Curtea de Apel Craiova şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, sub numărul x/2018, cererea formulată de petentul condamnat A., deţinut în Penitenciarul Craiova.
În cererea formulată, petentul condamnat a solicitat recunoaşterea următoarelor acte judiciare emise de autorităţile din Italia:
- Ordonanţa cu numărul 2011/497 emisă de către Magistratul de supraveghere din cadrul Biroului desemnat cu supravegherea din Milano, Italia;
- Ordonanţa cu numărul 2011/28716 emisă de către Magistratul de supraveghere din cadrul Biroului desemnat cu supravegherea din Milano, Italia;
- Ordonanţa cu numărul 5898/2012 emisă de către Magistratul de supraveghere din cadrul Biroului desemnat cu supravegherea din Milano, Italia;
- Ordonanţa cu numărul 83/2013 emisă de către Magistratul de supraveghere din cadrul Biroului desemnat cu supravegherea din Milano, Italia, şi deducerea unui număr de 450 de zile câştig cu titlu de eliberare anticipată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1401 şi art. 144 alin. (1) din Legea 302/2004 şi art. 17 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI.
Din oficiu, au fost ataşate copia cazierului judiciar, MEPI nr. 702/28.12.2017, cazierul judiciar european, sentinţa penală nr. 231/25.06.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 220/A/30.07.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ordonanţele a căror recunoaştere a fost solicitată, în baza cărora i-au fost acordate 450 zile cu titlu de eliberare anticipată, cu scopul deducerii acestora.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma excepţiei invocate din oficiu, instanţa a constatat că excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Craiova este întemeiată.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 231/25.06.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 220/A/30.07.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a fost recunoscută sentinţa penală nr. 12871/11 din data de 09.11.2011 pronunţată de Tribunalul Ordinar Milano, definitivă la data de 11.12.2011, privind pe petentul A..
S-a dispus executarea în România a pedepsei de 4 luni închisoare şi 140 de euro amendă, aplicate prin hotărârea recunoscută.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a constatat că, prin sentinţa penală nr. 207/18.05.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin nerecurare la data de 24.07.2012, s-a dispus recunoaşterea sentinţei nr. 23/2009 a Judecătorului pentru Audienţă Preliminară din cadrul Tribunalului din Sondrio, definitivă la data de 13.01.2011 şi transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 13 ani închisoare şi 200 euro amendă.
Petentul a solicitat recunoaşterea unor acte judiciare emise de autorităţile din Italia, anterior transferării sale în România, în baza cărora i s-au acordat zile câştig cu titlu de eliberare anticipată.
Potrivit art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 Republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei - condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.
Conform prevederilor art. 598 din C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
În cazurile prevăzute la lit. a), b) şi d) contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută în alin. (1) sau 6 al art. 597 din C. proc. pen., iar în cazul prevăzut la lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Din interpretarea articolelor mai sus-menţionate, competenţa reglementată în această materie nu este una alternativă, în sensul posibilităţii de alegere pe care ar avea-o condamnatul de a sesiza: fie instanţa de executare, fie instanţa egală în grad cu instanţa de executare, în a cărei rază se afla locul de deţinere.
Având în vedere că se solicită recunoaşterea unor acte judiciare şi deducerea zilelor acordate cu titlu de eliberare anticipată din pedeapsa pe care o execută petentul, instanţa a reţinut că, în speţă, competentă să soluţioneze cererea este instanţa care a pronunţat hotărârea de recunoaştere a sentinţei penale nr. 12871/11 din data de 09.11.2011 pronunţată de Tribunalul Ordinar Milano, definitivă la data de 11.12.2011, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.
Examinând contestaţia în raport cu actele şi lucrările dosarului şi solicitarea formulată de persoana condamnată, având în vedere decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de dezlegare a unor chestiuni de drept în materie penală publicată în Monitorul oficial Partea I nr. 455 din 24.06.2015, curtea de apel a constatat că este neîntemeiată cererea formulată de contestatorul A. prin care a solicitat să i se recunoască actele judiciare emise de autorităţile din Italia, în baza cărora i-a fost acordat un număr de 450 zile cu titlu de eliberare anticipată.
S-a arătat că, prin decizia susmenţionată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că, după transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat contestaţie persoana condamnată A., solicitând desfiinţarea sentinţei atacate, recunoaşterea ordonanţelor emise de către autorităţile judiciare din Italia şi reducerea pedepsei cu perioada de 450 de zile.
Examinând contestaţia formulată de condamnatul A., în baza dispoziţiilor legale incidente şi în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi urmează a o admite pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, aşa cum este în prezent reglementată contestaţia la executare (art. 598 C. proc. pen.), aceasta se înfăţişează ca un procedeu jurisdicţional ce poate fi exercitat pentru soluţionarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii definitive sau după executarea hotărârii definitive, dar în legătură cu aceasta.
Hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări şi schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunţării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situaţii, apare necesitatea de a se pune de acord conţinutul hotărârii puse în executare cu situaţia obiectivă şi a se aduce modificările corespunzătoare în desfăşurarea executării.
În ceea ce priveşte natura juridică a contestaţiei la executare, aceasta nu reprezintă o cale de atac, ordinară sau extraordinară, ci o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor relative la executarea hotărârii după rămânerea definitivă a acesteia privind numai incidente ivite în legătură cu executarea hotărârii definitive, fără însă a putea să fie repuse în discuţie chestiuni intrate în puterea lucrului judecat.
În conformitate cu dispoziţiile cuprinse în art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6) al aceluiaşi articol.
Acelaşi articol din legea specială prevede că dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător, iar în prezenta cauză au aplicabilitate dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În raport cu acestea, verificând actele dosarului, se constată că, prin sentinţa penală nr. 207/18.05.2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, definitivă la 24.07.2012, s-a dispus recunoaşterea sentinţei nr. 23/2009 din data de 29.01.2009 a Judecătorului pentru Audienţă Preliminară din cadrul Tribunalului din Sondrio, definitivă la data de 13.01.2011 şi transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 13 ani închisoare şi 200 de euro amendă.
Prin sentinţa penală nr. 231 din 25 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin decizia nr. 220/A din 30.07.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a recunoscut sentinţa penală nr. 12871/11 din 09.11.2011 pronunţată de Tribunalul Ordinar Milano definitivă la data de 11.12.2011, privind pe cetăţeanul român A. şi a dispus executarea în România a pedepsei de 4 luni închisoare şi 140 de euro amendă.
S-a constatat că, prin sentinţa penală nr. 207/18.05.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin nerecurare la data de 24.07.2012, s-a dispus recunoaşterea sentinţei nr. 23/2009 a Judecătorului pentru Audienţă Preliminară din cadrul Tribunalului din Sondrio, definitivă la data de 13.01.2011 şi transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 13 ani închisoare şi 200 euro amendă.
Totodată, s-a dispus executarea în România, de către condamnatul A., a pedepselor aplicate prin ambele hotărâri străine astfel recunoscute, urmând ca acesta să execute, în final, pedeapsa de 13 ani şi 4 luni închisoare şi 340 de euro amendă.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 18.12.2007 la zi, s-a anulat MEPI nr. 238/2012 din 27.07.2012 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală şi s-a dispus emiterea unui nou mandat, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 403/2014 din 31.07.2014.
Prin sentinţa penală nr. 396 din 15.11.2017 pronunţată de Judecătoria Buftea, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, definitivă la 28.12.2017, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare (fapta de evadare din data de 06.03.2017) la care s-a adăugat restul rămas neexecutat de 1276 zile închisoare din pedeapsa de 13 ani, 4 luni închisoare şi 340 euro amendă penală, inculpatul având de executat, în final, pedeapsa de 6 luni şi 1276 zile închisoare şi 340 euro amendă penală, fiind emis un nou mandat de executare, respectiv MEPI nr. 702 din 28.12.2017.
Potrivit prevederilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată (fostul art. 144 alin. (1) din lege), din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent (modificare introdusă prin Legea nr. 236/2017).
Ca urmare a prevederilor introduse prin Legea nr. 236/2017, începând cu data de 14 decembrie 2017, nu îşi mai găseşte aplicabilitate decizia nr. 15 din 22 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 455 din 24 iunie 2015, prin care s-a stabilit că "după transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România".
În consecinţă, în cauză nu are incidenţă argumentul pentru care prima instanţă a considerat că cererea condamnatului este neîntemeiată.
Verificând actele dosarului, instanţa de control judiciar constată că, prin ordonanţa nr. 3543/11 SIDS emisă de magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano a fost acordat, pentru perioada 18.12.2007 - 17.12.208 şi 18.06.2009 - 17.12.2010, un număr de 225 de zile reducere a pedepsei de 13 ani închisoare şi 200 euro amendă aplicată condamnatului A. prin sentinţa nr. 23/2009 din data de 29.01.2009 a Judecătorului pentru Audienţă Preliminară din cadrul Tribunalului din Sondrio, definitivă la data de 13.01.2011, recunoscută prin sentinţa penală nr. 207/18.05.2012 a Curţii de Apel - Bucureşti, secţia I Penală, definitivă la 24.07.2012 .
De asemenea, au fost acordate câte 45 de zile de reducere a aceleiaşi pedepse prin ordonanţa nr. 2011/4972 emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano, pentru perioada 18.12.2010 - 17.06.2011, prin ordonanţa nr. 2011/28716 emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano, pentru perioada 18.06.2011 - 17.12.2011, prin ordonanţa nr. 5898/2012 emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano, pentru perioada 18.12.2011 - 17.06.2012, prin ordonanţa nr. 83/2013 emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano pentru perioada 18.06.2012 - 17.12.2012 .
Prin urmare, pentru perioada 18.12.2007 - 17.12.2012, prin actele judiciare arătate, autorităţile judiciare străine au acordat un total de 405 zile de reducere a pedepsei de 13 ani închisoare şi 200 euro amendă penală aplicate condamnatului A. prin sentinţa nr. 23/2009 din data de 29.01.2009 a Judecătorului pentru Audienţă Preliminară din cadrul Tribunalului din Sondrio, definitivă la data de 13.01.2011, recunoscută prin sentinţa penală 207/18.05.2012 a Curţii de Apel - Bucureşti, secţia I Penală, definitivă la 24.07.2012.
Faţă de această situaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, vor fi recunoscute ordonanţele sus menţionate emise de către Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano şi va fi redusă, cu 405 zile, durata pedepsei privative de libertate de 6 luni şi 1276 zile închisoare şi 340 euro amendă penală aplicată prin sentinţa penală nr. 396 din 15.11.2017 pronunţată de Judecătoria Buftea, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, definitivă la 28.12.2017.
Soluţia se impune deoarece cele 1276 de zile de închisoare, care fac parte din această din urmă pedeapsă, reprezintă restul neexecutat din pedeapsa de 13 ani, 4 luni închisoare şi 340 euro amendă penală stabilită prin sentinţa penală nr. 231 din 25 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin decizia nr. 220/A din 30.07.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, după ce anterior, prin sentinţa penală nr. 207/18.05.2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, definitivă la 24.07.2012, fusese recunoscută sentinţa nr. 23/2009 din data de 29.01.2009 a Judecătorului pentru Audienţă Preliminară din cadrul Tribunalului din Sondrio, definitivă la data de 13.01.2011 şi fusese transferat condamnatul A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 13 ani închisoare şi 200 de euro amendă.
Deopotrivă, Înalta Curte constată, potrivit informaţiilor transmise de Penitenciarul Giurgiu, că contestatorul condamnat mai beneficiază de reducerea pedepsei de 6 luni şi 1276 zile închisoare şi 340 euro amendă penală, cu un număr de 96 de zile închisoare care au fost suplimentar executate, conform art. 551 din Legea nr. 254/2013, reprezentând compensare în cazul cazării în condiţii necorespunzătoare .
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 166/F din 12.08.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală.
Va desfiinţa, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând, va admite contestaţia la executare şi va recunoaşte ordonanţele emise de către Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano, respectiv:
- ordonanţa nr. 3543/11 SIDS emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano,
- ordonanţa nr. 2011/4972 emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano,
- ordonanţa nr. 2011/28716 emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano,
- ordonanţa nr. 5898/2012 emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano,
- ordonanţa nr. 83/2013 emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano, prin care au fost acordate, în total, 405 zile de reducere a pedepsei de 13 ani închisoare şi 200 euro amendă penală aplicate condamnatului A. prin sentinţa nr. 23/2009 din data de 29.01.2009 a Judecătorului pentru Audienţă Preliminară din cadrul Tribunalului din Sondrio, definitivă la data de 13.01.2011, recunoscută prin sentinţa penală 207/18.05.2012 a Curţii de Apel - Bucureşti, secţia I Penală, definitivă la 24.07.2012.
Va reduce cu 405 zile pedeapsa rezultantă de 6 luni şi 1276 zile închisoare şi 340 euro amendă penală aplicată prin sentinţa penală nr. 396 din 15.11.2017 pronunţată de Judecătoria Buftea, secţia penală în dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 28.12.2017, în a cărei executare se află petentul condamnat.
Se va constata că un număr de 96 de zile închisoare au fost suplimentar executate conform art. 551 din Legea nr. 254/2013, din pedeapsa de 6 luni şi 1276 zile închisoare şi 340 euro amendă penală, menţionată.
Având în vedere că pedeapsa închisorii de 6 luni şi 1276 zile aplicată prin sentinţa penală nr. 396 din 15.11.2017 pronunţată de Judecătoria Buftea, secţia penală, definitivă la 28.12.2017, a început a fi executată la data de 07.03.2017 şi că aceasta se justifică a fi redusă cu 405 zile conform ordonanţelor menţionate în considerentele acestei hotărâri, emise de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano, iar un număr de 96 de zile închisoare se consideră suplimentar executate conform art. 551 din Legea nr. 254/2013, Înalta Curte va constata că petentul condamnat A. a executat pedeapsa de 6 luni şi 1276 zile închisoare.
Va dispune punerea de îndată în libertate a condamnatului A. de sub puterea MEPI nr. 702/28.12.2017 emis de Judecătoria Buftea, secţia penală în dosarul nr. x/2017, dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 275 C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 166/F din 12.08.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală.
Desfiinţează, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând admite contestaţia la executare şi recunoaşte ordonanţele emise de către Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano, respectiv:
- ordonanţa nr. 3543/11 SIDS emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano,
- ordonanţa nr. 2011/4972 emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano,
- ordonanţa nr. 2011/28716 emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano,
- ordonanţa nr. 5898/2012 emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano,
- ordonanţa nr. 83/2013 emisă de Magistratul de supraveghere din cadrul Tribunalului din Milano, prin care au fost acordate, în total, 405 zile de reducere a pedepsei de 13 ani închisoare şi 200 euro amendă penală aplicate condamnatului A. prin sentinţa nr. 23/2009 din data de 29.01.2009 a Judecătorului pentru Audienţă Preliminară din cadrul Tribunalului din Sondrio, definitivă la data de 13.01.2011, recunoscută prin sentinţa penală 207/18.05.2012 a Curţii de Apel - Bucureşti, secţia I Penală, definitivă la 24.07.2012.
Reduce cu 405 zile pedeapsa rezultantă de 6 luni şi 1276 zile închisoare şi 340 euro amendă penală aplicată prin sentinţa penală nr. 396 din 15.11.2017 pronunţată de Judecătoria Buftea, secţia penală în dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 28.12.2017, în a cărei executare se află petentul condamnat.
Constată că un număr de 96 de zile închisoare au fost suplimentar executate conform art. 551 din Legea nr. 254/2013, din pedeapsa de 6 luni şi 1276 zile închisoare şi 340 euro amendă penală, menţionată.
Constată că petentul condamnat A. a executat pedeapsa închisorii de 6 luni şi 1276 zile aplicată prin sentinţa penală nr. 396 din 15.11.2017 pronunţată de Judecătoria Buftea, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, definitivă la 28.12.2017.
Dispune punerea de îndată în libertate a condamnatului A. de sub puterea MEPI nr. 702/28.12.2017 emis de Judecătoria Buftea, secţia penală în dosarul nr. x/2017, dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 100 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 noiembrie 2019.