Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti. secţia a V-a civilă, la data de 06.06.2016, reclamanta A. SRL a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei B. SRL:
- să înceteze imediat, definitiv şi permanent pe teritoriul României orice acte de comercializare prin orice modalitate, oferire spre vânzare, distribuţie, export, import, deţinere în vederea comercializării/distribuţiei, aplicare pe produse şi/sau pe ambalaje, utilizarea pe documente/ambalaje, publicitate prin orice mijloace, a mărcilor "C." şi "D." sau a oricăror semne şi/sau denumiri asemănătoare şi/sau identice acestor mărci;
- să închidă imediat, definitiv şi permanent domeniile de internet, dacă acestea există, precum şi orice alte canale/mijloace de promovare (virtuale sau nu) a produselor care poartă semnele/denumirile mărcilor "C." şi "D."
- să retragă, de îndată, de pe piaţa românească, toate produsele în curs de comercializare (stoc sau oferite spre distribuţie, export), care poartă un semn similar şi/sau identic mărcilor deţinute de reclamantă şi să le distrugă;
- să distrugă, de îndată, toate ambalajele şi orice alte materiale care poartă sau sunt însoţite de mărci, embleme sau orice alte semne (grafice, verbale, alb-negru) identice şi/sau similare mărcilor deţinute de reclamantă;
- plata cheltuielilor de judecată, taxe de timbru şi onorariu de avocat.
Prin Sentinţa civilă nr. 1119/07.09.2017, Tribunalul Bucureşti. secţia a V-a civilă, a admis excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii şi a respins ca rămasă fără obiect acţiunea.
Prin Decizia nr. 608A din data de 23 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti. secţia a IV-a civilă, a respins apelul declarat de către reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A. SRL, criticând-o pentru următoarele motive:
Motivarea instanţei de apel nu este una liniară, iar considerentele reţinute sunt contradictorii, atrăgând incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (6) C. proc. civ.
Instanţa de apel a analizat doar formal motivele de apel prin care a arătat că prima instanţă a reţinut fără dovezi că intimata nu mai desfăşoară activităţi comerciale cu produsele purtând mărcile, înlăturându-le pe motiv că nu justifică un interes născut şi actual în ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată, iar aceasta în mod greşit, întrucât este titulara mărcilor "C." şi "D.", mărci protejate până la data de 27.03.2023, respectiv 25.11.2025, iar intimata îi produce prejudicii.
Aşa cum a arătat şi în cuprinsul apelului, faptul că intimata a încetat comercializarea produselor este un aspect recunoscut de ea însăşi, neexistând nicio dovadă în acest sens - intimata susţinând că ar fi suspendat comercializarea produsele pe piaţă, recunoaştere ce rezultă din corespondenţa purtată pe email, ce nu poate produce efecte juridice în condiţiile legii şi nu este suficientă ca aceasta situaţie să nu se mai repete.
Din hotărârile pronunţate nu rezultă nicio interdicţie în sarcina intimatei de a nu mai comercializa pe viitor produse purtând mărcile, chiar dacă recurenta a demonstrat că aceasta i-a cauzat un prejudiciu atât moral cât şi material prin acţiunile sale.
Faptul că intimata comercializează aceleaşi produse şi sub aceeaşi denumire nu îi permite consumatorului să deosebească produsele comercializate de recurentă, în calitate de titulară a mărcii, generând confuzie şi producându-i astfel prejudicii constând în pierderea clienţilor şi a cotelor de piaţă, precum şi a unor sume mari de bani alocate promovării mărcii. Prejudiciul produs deja este evaluat la suma de 20.000 euro, iar confuzia creată în rândul consumatorilor ce a dus la pierderea clienţilor şi a cotelor de piaţă reprezintă un prejudiciu ce nu poate fi cuantificat.
Instanţa de apel a reţinut că simpla încetare a unei acţiuni ilicite (contrafacerea unei mărci) nu lipseşte de obiect şi interes acţiunea în contrafacere, reclamantul având, în principiu, interesul actual de a preveni noi încălcări ale drepturilor sale, după care revine şi arată că reclamanta nu justifică un interes născut şi actual al cererii de chemare în judecată, raportat la poziţia procesuală adoptată în cadrul ordonanţei preşedinţiale.
Soluţionarea prezentei cauze nu ar trebui să depindă de aceasta.
A promovat şi o ordonanţă preşedinţială (Dosar nr. x/2016), care a rămas fără obiect, ca urmare a faptului că era în etapa preliminară încheierii unei tranzacţii cu reprezentanţii intimatei, care însă nu s-a finalizat.
Ordonanţa este provizorie şi executorie, iar măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului, potrivit art. 997 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce înseamnă că petitul cererii de ordonanţă preşedinţială a fost formulat să producă efecte doar până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul acţiunii pe drept comun, din prezentul dosar, prin care a solicitat obligarea intimatei să înceteze contrafacerea imediat, definitiv şi permanent, în condiţiile în care încălcarea drepturilor recurentei este un fapt asumat şi recunoscut de intimată, fiind evident că această obligaţie trebuie să producă şi efecte viitoare.
Întrucât efectele hotărârilor se limitează exclusiv asupra aplicării în prezent, recurenta va fi nevoită să introducă o acţiune ori de câte ori va constata că intimata comercializează produse sub marca în discuţie.
Considerentele instanţei au la bază prezumţii simple, în detrimentul probelor efective administrate în cauză.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând admiterea excepţiilor nulităţii şi inadmisibilităţii cererii de recurs, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat. În susţinere a arătat că au fost indicate formal ca motiv de recurs prevederile pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., întrucât cererea de recurs cuprinde critici privind fondul cauzei, iar acest argument şi faptul că motivele formulate nu pot fi primite, nefiind invocate în calea de atac a apelului, determină şi inadmisibilitatea recursului. În subsidiar, s-a susţinut că toate criticile formulate de recurentă sunt nefondate.
Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 7 mai 2019, Înalta Curte a admis în principiu recursul, neprimind excepţiile invocate prin întâmpinare, şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea argumentelor ce succed:
Curtea a constatat că simpla încetare a unei acţiuni ilicite, subsumate contrafacerii unei mărci, în sensul art. 36 din Legea nr. 84/1998, nu lipseşte de obiect şi interes acţiunea în contrafacere, reclamantul având, în principiu, interesul actual de a preveni noi încălcări ale drepturilor sale.
Acest argument al deciziei este unul general, reţinut cu caracter de principiu, care a fost însă particularizat la situaţia în speţă şi la datele concrete ale acesteia - cu referire inclusiv sub aspect probator, ce nu poate fi reapreciat de instanţa de recurs, fiind înlăturat astfel caracterul contradictoriu al motivării, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (6) C. proc. civ., invocate prin cererea de recurs.
Astfel, contrar celor susţinute prin cererea de recurs, lipsa interesului pentru impunerea obligaţiilor solicitate în sarcina intimatei pentru viitor a fost justificată de instanţa de apel pe inexistenţa unor dovezi privind încălcări ulterioare ale mărcilor apelantei de către intimată, respectiv ale comercializării produselor purtând mărcile "C." şi "D." în punctele de lucru deschise de aceasta după notificare, astfel cum se susţine, simplul fapt că pârâta şi-a deschis puncte de lucru nefiind apt să nască prezumţia că aceasta a continuat să comercializeze produsele în litigiu şi după data de 8.09.2016, dată la care însăşi apelanta a apreciat că nu mai există nicio încălcare - raţionament ce nu a fost criticat sub aspectul legalităţii, cum impun dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Aceleaşi dispoziţii ale art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reţinute nici în ceea ce priveşte lipsa de interes pentru cererea aferentă activităţilor desfăşurate deja de către intimata pârâtă, prin raportarea acestei excepţii la motivele invocate în susţinerea cererii de apel.
Curtea a confirmat concluzia tribunalul, reţinând că între părţi s-a derulat şi Dosarului nr. x/2016, având ca obiect cerere de ordonanţă preşedinţială, cu acelaşi obiect ca în prezentul dosar (ce are ca obiect acţiunea de drept comun), iar la termenul din 08.09.2016 reclamanta (recurenta prezentă) a susţinut că acţiunea a rămas fără obiect, toată marfa fiind retrasă de pe piaţă, aspect consemnat în practicaua Sentinţei civile nr. 966/8.09.2016 - susţinere a cărei realitate nu a fost, de altfel, contestată.
Prin urmare, în confirmarea soluţiei primei instanţe, în limitele arătate, s-a valorificat poziţia procesuală a recurentei (care nici nu a fost contestată), ca titulară a mărcilor, în celălalt dosar derulat între părţi, context în care analiza comparativă a efectelor în timp între hotărârile pronunţate în soluţionarea unei cereri de ordonanţă preşedinţială şi de drept comun pentru justificarea nerelevanţei corelaţiei dintre acestea şi a existenţei interesului în solicitarea luării măsurilor pentru viitor, făcută prin cererea de recurs, nu se justifică din perspectiva dispoziţiilor art. 483 alin. (1) şi art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Faţă de considerentele care susţin decizia de apel, raportat la petitele acţiunii, aceluiaşi cadru juridic li se subsumează şi critica de recurs prin care se face referire la poziţia procesuală a intimatei, invocată a fi reţinută de instanţă în justificarea soluţiei, precum şi cea privind prejudiciile la care ar fi fost/va fi expusă recurenta, motiv pentru care nu vor fi supuse cenzurii prezentei instanţe.
În considerarea argumentelor sus-menţionate, care susţin caracterul nefondat al recursului, Înalta Curte urmează să dispună în consecinţă, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Deciziei nr. 608A din data de 23 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2016.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 iunie 2019.
GGC - GV