După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Hotărârea supusă revizuirii
Prin Decizia nr. 1745 din 22 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Apostol Andrei" Constanţa împotriva Sentinţei civile nr. 5703 din 20 aprilie 2019 a Judecătoriei Constanţa, în contradictoriu cu pârâta A.. A schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis contestaţia la executare, a anulat executarea silită care a făcut obiectul dosarului de executare nr. x/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc B. şi a dispus întoarcerea executării silite cu privire la suma de 7.241,81 RON, obligând-o pe pârâtă la restituirea acestei sume către reclamant. A menţinut dispoziţiile privind respingerea cererii de suspendare a executării silite.
Prin încheierea din 31 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale din dispozitivul Deciziei nr. 1745 din 22 octombrie 2019, pronunţate de aceeaşi instanţă în acelaşi dosar, în sensul că, în loc de intimata C. s-a menţionat A., iar în loc de suma de 7.241,81 RON, la plata căreia a fost obligată intimata, s-a trecut suma de 8.303,02 RON, cum era corect.
2. Hotărârea în raport de care se invocă contrarietatea Deciziei nr. 1745 din 22 octombrie 2019, pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă
Prin Decizia nr. 455 din 19 octombrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a admis apelul declarat de Sindicatul Camera Medicilor din Judeţul Constanţa, în numele membrilor de sindicat D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., A., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH. şi III. împotriva Sentinţei nr. 1510 din 9 iunie 2016 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă. A schimbat în tot sentinţa, în sensul că a admis în parte acţiunea, obligându-l pe pârâtul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Apostol Andrei" Constanţa la plata către fiecare dintre reclamanţi a contravalorii a 20 tichete de masă lunar, pentru perioada 1 octombrie 2011 - 1 iulie 2015, actualizată cu rata inflaţiei şi la plata dobânzii legale. A respins, ca prescrise, pretenţiile aferente perioadei anterioare datei de 1 octombrie 2011.
3. Cererea de revizuire
La 18 noiembrie 2019, petenta A. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 1745 din 22 octombrie 2019, pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, solicitând anularea acesteia şi soluţionarea cauzei printr-o nouă hotărâre, care să respecte autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 455 din 19 octombrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015.
În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a susţinut că, potrivit aspectelor reţinute în cuprinsul Deciziei nr. 455 din 19 octombrie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, spitalul judeţean face parte din categoria instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii.
Faţă de această constatare, a cărei autoritate de lucru judecat revizuenta a susţinut că nu poate fi încălcată, a arătat că Tribunalul Constanţa, în cadrul dosarului nr. x/2018, nu putea reţine, prin Decizia nr. 1745 din 22 octombrie 2019, incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr. 57/2015, întrucât nu erau îndeplinite condiţiile privind finanţarea de la bugetul de stat a Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Apostol Andrei" Constanţa.
Or, aspectul sursei de finanţare şi natura tichetelor de masă nu pot fi negate sau repuse în discuţie, câtă vreme chestiunile stabilite cu privire la acestea se bucură de autoritate de lucru judecat.
Relevanţa celor mai sus arătate rezidă din modalitatea de redactare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 57/2015 (anterior O.U.G. nr. 88/2014), conform cărora acordarea tichetelor de masă angajaţilor din sistemul sanitar reprezintă o situaţie de excepţie, fiind incidentă numai în situaţia în care unităţile sanitare publice angajatoare sunt finanţate din venituri proprii (astfel cum s-a reţinut prin Decizia nr. 3448/2018 a Curţii de Apel Bucureşti).
Având în vedere că veniturile executate (despăgubirile) nu sunt obţinute de la bugetul de stat, ci reprezintă venituri proprii ale Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Apostol Andrei" Constanţa, faţă de raţiunea adoptării O.U.G. nr. 57/2018, respectiv protejarea bugetului de stat, revizuenta a susţinut că dispoziţiile art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 nu sunt aplicabile.
De asemenea, revizuenta a menţionat că argumentul pentru care Curtea de Apel Constanţa a dispus obligarea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Apostol Andrei" Constanţa la plata contravalorii tichetelor de masă a fost tocmai pentru că sursa de finanţare a acestuia provine din veniturile proprii.
Cu toate acestea, Tribunalul Constanţa a admis calea de atac exercitată împotriva contestaţiei la executare şi a dispus întoarcerea executării silite pentru întreaga sumă, în raport de prevederile art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, respectiv plata acesteia din bugetul public.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel: "(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".
Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicţiilor dintre hotărârile judecătoreşti, Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ. - "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".
În speţă, invocând incidenţa cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a solicitat anularea Deciziei nr. 1745 din 22 octombrie 2019, pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, susţinând că aceasta este potrivnică Deciziei nr. 455 din 19 octombrie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2015.
Înalta Curte, raportat la datele speţei, constată că hotărârile pretins contrare nu îndeplinesc cerinţa identităţii de obiect, părţi şi cauză prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, prin Decizia nr. 1745 din 22 octombrie 2019, îndreptată prin încheierea din 31 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu pârâta A., Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Apostol Andrei" Constanţa împotriva Sentinţei civile nr. 5703 din 20 aprilie 2019 a Judecătoriei Constanţa, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis contestaţia la executare şi a anulat executarea silită începută în dosarul de executare nr. x/2017 de Biroul Executorului Judecătoresc B..
Aşadar, litigiul care a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, finalizat prin Decizia nr. 1745 din 22 octombrie 2019, a cărei anulare o solicită revizuenta, a avut ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Apostol Andrei" Constanţa, în contradictoriu cu intimata A., împotriva tuturor actelor de executare şi împotriva executării silite înseşi efectuate în dosarul de executare nr. x/2017 de Biroul Executorului Judecătoresc B..
Pe de altă parte, prin Decizia nr. 455 din 19 octombrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a admis apelul declarat de Sindicatul Camera Medicilor din Judeţul Constanţa, în numele membrilor de sindicat, împotriva Sentinţei nr. 1510 din 9 iunie 2016 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis în parte acţiunea, obligându-l pe pârâtul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Apostol Andrei" Constanţa la plata către fiecare dintre reclamanţi a contravalorii a 20 tichete de masă lunar, pentru perioada 1 octombrie 2011 - 1 iulie 2015, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi la plata dobânzii legale.
Faţă de aspectele expuse, Înalta Curte reţine că, în cauză, nu se pune problema pronunţării unor hotărâri contradictorii în litigii cu aceleaşi părţi, obiect şi cauză.
Înalta Curte mai reţine că, potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".
Astfel cum rezultă din textul art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat este prevăzută în mod expres ca ataşându-se şi considerentelor hotărârii, nu doar a celor decisive, care susţin dispozitivul, ci şi considerentelor decizorii.
În acest mod legiuitorul a consacrat în mod explicit, in terminis, pe plan normativ şi efectul pozitiv al lucrului judecat prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecăţii în mod incidental şi dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părţi (res iudicata pro veritate habetur).
Într-o astfel de situaţie, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care opreşte o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), doar dacă există tripla identitate de elemente (părţi, obiect, cauză).
Prin urmare, în cazul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, nu se cere în mod necesar existenţa unei triple identităţi de acţiune (obiect, cauză, părţi).
Înalta Curte observă că, prin cererea de revizuire, revizuenta a susţinut că autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 455 din 19 octombrie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă este încălcată de Decizia nr. 1745 din 22 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, sub aspectul unei chestiuni dezlegate anterior, anume sursa de finanţare a spitalului judeţean.
În acest context, revizuenta a afirmat că prin Decizia nr. 455 din 19 octombrie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă s-a stabilit că spitalul judeţean se finanţează integral din surse proprii, în vreme ce, prin Decizia nr. 1745 din 22 octombrie 2019, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, în raport de dispoziţiile O.U.G. nr. 57/2015, a reţinut că finanţarea spitalului judeţean se face de la bugetul de stat.
În ceea ce priveşte considerentele Deciziei nr. 455 din 19 octombrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, se constată, referitor la sursa de finanţare a Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Apostol Andrei" Constanţa, că această instanţă a reţinut că finanţarea spitalelor se face pe bază contractuală, "veniturile având natura unor venituri proprii obţinute pentru prestarea unor servicii medicale de urgenţă, iar nu natura unor alocări bugetare făcute prin ordonanţare de credite, chiar dacă sumele plătite în baza contractului de direcţiile sanitare judeţene sunt alocate din bugetul de stat potrivit art. 100 din Legea nr. 95/2006, republicată (art. 93 alin. (1) anterior republicării). Faptul că o instituţie publică, cum este o direcţie sanitară judeţeană, contactează anumite servicii, a căror plată o face din bugetul său alimentat din bugetul de stat, nu transformă prestatorul serviciului într-o instituţie finanţată din bugetul de stat, acesta încasând acele sume ca venituri contractuale proprii întrucât nu există o relaţie directă de finanţare între acesta şi ordonatorul principal de credite respectiv ministrul sănătăţii."
Pe de altă parte, Înalta Curte, analizând considerentele Deciziei nr. 1745 din 22 octombrie 2019, reţine că Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, urmare calificării dreptului de creanţă supus executării silite (drepturi salariale), a apreciat că susţinerile revizuentei referitoare la sursa de finanţare a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa sunt irelevante, câtă vreme dispoziţiile art. 15 din O.U.G. nr. 57/2015 reglementează eşalonarea la plată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, fără a face vreo distincţie în funcţie de modul de finanţare a acestor entităţi.
De asemenea, se constată că Tribunalul a reţinut că încadrarea intimatului în categoria instituţiilor publice nu a fost criticată de revizuentă, această calificare fiind suficientă pentru atragerea incidenţei art. 15 din O.U.G. nr. 57/2015.
Rezultă aşadar, că judecata realizată în dosarul nr. x/2018, finalizată prin Decizia nr. 1745 din 22 octombrie 2019 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, a cărei anulare se solicită, nu a ignorat aspectele dezlegate anterior de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, prin Decizia nr. 455 din 19 octombrie 2016.
Astfel, se reţine că revizuenta pretinde, contrar realităţii juridice, existenţa unor hotărâri potrivnice, deşi în cea de-a doua decizie s-a stabilit că dispoziţiile art. 15 din O.U.G. nr. 57/2015 nu fac distincţie în ceea ce priveşte modul de finanţare a instituţiilor şi autorităţilor publice obligate la plata eşalonată a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti, în favoarea personalului acestor entităţi şi nu contrazic dezlegările şi efectele lucrului judecat al primei hotărâri.
Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1745 din 22 octombrie 2019, pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1745 din 22 octombrie 2019, pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2019.
GGC - MM