Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:
I. Cererea:
Prin cererea înregistrată la 29 martie 2019 pe rolul Judecătoriei Petroşani, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi pârâţii, în solidar, la plata sumei de 15.000 RON cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul suferit ca urmare a plângerilor penale pe care pârâţii le-au formulat împotriva sa la Parchetul Militar Timişoara, plângeri respinse ca neîntemeiate.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 252, 1357 şi 1349 C. civ.
II. Hotărârea Judecătoriei Petroşani:
Prin Sentinţa civilă nr. 1648 din iunie 2019, Judecătoria Petroşani a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 130 alin. (3) C. proc. civ. şi, constatând că excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată de pârâţi la primul termen de judecată, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.
III. Hotărârea Judecătoriei Târgu Jiu:
Învestită prin declinare, Judecătoria Târgu Jiu a pronunţat Sentinţa nr. 246 din 17 ianuarie 2020 prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Petroşani, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că, în speţă, competenţa teritorială este alternativă, normele legale care o reglementează fiind de ordine privată.
Potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare şi numai dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
A reţinut, de asemenea, că art. 208 alin. (1) C. proc. civ. dispune că:
"întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel", iar raportat la obiectul prezentului dosar - acţiune în răspundere civilă delictuală - nu există o dispoziţie legală expresă din care să rezulte că întâmpinarea în această situaţie nu este obligatorie.
Cum pârâţii nu au invocat excepţia necompetenţei teritoriale alternative prin întâmpinările depuse la dosar, ci doar şi-au manifestat dorinţa ca dosarul să fie soluţionat de către Judecătoria Târgu Jiu, motivat de faptul că au domiciliul în Târgu Jiu, instanţa a concluzionat că revine Judecătoriei Petroşani competenţa de soluţionare a cauzei.
IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 129 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetenţa este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura".
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.
Aşadar, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege, normele de competenţă teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părţile pot deroga.
C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.
Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:
"necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:
"necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."
Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.
Competenţa teritorială de soluţionare a acţiunii în răspundere civilă delictuală se stabileşte potrivit dispoziţiilor de drept comun ale art. 107 C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa domiciliului pârâtului.
Întrucât aceste norme sunt de competenţă relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. - doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. În caz contrar, instanţa sesizată rămâne competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepţie relativă, excepţie pe care instanţa nu are dreptul să o invoce din oficiu.
Din actele dosarului rezultă că pârâţii B., C. şi D. nu au înţeles să invoce prin întâmpinarea depusă la dosar excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Petroşani.
Art. 208 alin. (1) C. proc. civ. dispune că:
"întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel".
Raportat la obiectul prezentului dosar - acţiune în răspundere civilă delictuală, se constată că nu există o dispoziţie legală expresă din care să rezulte că întâmpinarea în această situaţie nu este obligatorie.
Astfel, prin alegerea exprimată de reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată, coroborată cu neinvocarea, de către pârâţi, a excepţiei de necompetenţă teritorială, Judecătoria Petroşani a devenit competentă să judece prezentul litigiu.
În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, având în vedere şi considerentele Deciziei nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 133/19.02.2020, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Petroşani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Petroşani.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2020.
GGC - NN