Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 26 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost suspendată judecata recursului formulat de pârâtul A. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Prin încheierea din 29 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2015, s-a menţinut măsura suspendării cauzei şi s-a prorogat discutarea excepţiei perimării recursului, invocată din oficiu, până la soluţionarea definitivă a recursului declarat împotriva încheierii din 26 februarie 2018.
Prin cererea transmisă prin e-mail la 9 decembrie 2019, pârâtul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 29 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cale de atac ce nu a fost motivată în conformitate cu dispoziţiile art. 487 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 914R din 9 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost constatat perimat recursul formulat de pârâtul A. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Împotriva încheierii din 29 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, pârâtul A. a declarat recurs, cale de atac înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 19 decembrie 2019.
În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 13 ianuarie 2020 şi comunicat părţilor la 17 ianuarie 2020.
Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.
Constatându-se finalizată etapa procedurii prealabile, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a fost stabilit termen la 26 martie 2020, în complet de filtru, fără citarea părţilor, în vederea soluţionării căii de atac.
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 414 C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.
În cauză, se constată că prin încheierea din 29 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în Dosarul nr. x/2015, s-a menţinut măsura suspendării judecăţii recursului formulat de pârâtul A. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă. Totodată, s-a prorogat discutarea excepţiei perimării, invocată din oficiu, până la soluţionarea definitivă a recursului declarat împotriva încheierii din 26 februarie 2018.
Prin Decizia civilă nr. 914R din 9 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a constatat perimat recursul formulat de pârâtul A. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Prin cererea transmisă prin e-mail la 9 decembrie 2019, pârâtul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 29 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Verificând actele şi lucrările dosarului în succesiunea înregistrării lor, se constată că din rezoluţia de înregistrare a cererii de recurs de către curtea de apel nu rezultă dacă memoriul formulat de recurentul-pârât (ce are aceeaşi dată cu data pronunţării soluţiei prin care s-a constatat perimat recursul, respectiv 9 decembrie 2019) a fost transmis anterior pronunţării Deciziei civile nr. 914R din 9 decembrie 2019.
Recurentul-pârât nu a făcut dovada depunerii cererii sale de recurs anterior constatării perimării cauzei şi nu a înţeles să îşi exprime un punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul căruia s-a reţinut inadmisibilitatea căii de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Având în vedere cele constatate, pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierii din 29 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2020.
GGC - NN